Teoria psihanalitica a nevrozei - Otto Fenichel

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





93 TITLURI DISPONIBILE

51 TITLURI DISPONIBILE

225 TITLURI DISPONIBILE

36 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Teoria psihanalitica a nevrozei - Otto Fenichel       Teoria psihanalitica a nevrozei
de



Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 720
   
Anul aparitiei: 2013
Editia originala: 1945
Traducere din limba engleza de Alexandra Timofte
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 165 mm x 235 mm
ISBN: 978-973-707-700-4


Pagini din carte

                     

                     

                     

         



Cuprinsul cartii

Introducere la editia aniversara de 50 de ani (Leo Rangell)
Prefata

Partea I. Consideratii preliminare

A. Introducere

I. Remarci introductive asupra psihanalizei si teoriei nevrozei
II. Perspectivele dinamica, economica si structurala asupra aparatului psihic
III. Metoda psihanalizei


B. Dezvoltarea psihica

IV. Dezvoltarea psihica timpurie: Eul arhaic
V. Dezvoltarea psihica timpurie (continuare): dezvoltarea pulsiunilor, sexualitatea infantila
VI. Stadiile ulterioare de dezvoltare: Supraeul


Partea a II-a. Teoria psihanalitica a nevrozei

A. Nevrozele traumatice

VII. Nevrozele traumatice


B. Psihonevrozele. Conflictul nevrotic

VIII. Motivele apararii
IX. Mecanismele de aparare
X. Simptomele clinice directe ale conflictului nevrotic


C. Psihonevrozele. Mecanismele de formare a simptomului si nevrozele specifice

XI. Anxietatea ca simptom nevrotic: isteria de angoasa
XII. Conversia
XIII. Nevrozele de organ
XIV. Obsesia si compulsia
XV. Conversilie pregenitale
XVI. Perversitunie si nevrozele de impuls
XVII. Depresia si mania
XVIII. Schizofrenia


D. Psihonevrozele. Elaborari secundare ale simptomelor

XIX. Aparari impotriva simptomelor si beneficii secundare
XX. Tulburarile de caracter


E. Imbinari Intre nevrozele traumatice si psihonevroze

XXI. Imbinari intre nevrozele traumatice si psihonevroze


F. Cursul si terapia nevrozelor

XXII. Cursul clinic al nevrozelor
XXIII. Terapia si profilazia nevrozelor


Epilog pentru editia aniversara de 50 de ani (Leo Rangell, M.D.)
Bibliografie
Referinte pentru Introducere si Epilog (dr. Rangell)
Glosar
Indice de nume
Indice de termeni




Fragmente din carte



Perturbari la nivel chimic in organismul persoanei nesatisfacute

Mai devreme am abordat natura simptomelor nevrozei actuala si a reiesit destul de clar orientarea fizica a unor expresii precum "sursa unei pulsiuni", "satisfactia", "frustrarea", "starea de indiguire interna". Aceste expresii se refera la modificari atat de ordin chimic, cat si nervos.

Starea hormonala a organismului este cea care formeaza sursa pulsiunii. De ea depind felul in care sunt perceputi stimulii externi si felul in care se reactioneaza la acestia; actiunea pulsionala care duce la incetarea pulsiunii apeleaza la alterarea conditiei chimice perturbatoare. Omiterea unei astfel de actiuni indiferent daca este determinata de circumstante externe sau, in situatia psihonevrozelor, de inhibitii interne interfereaza obligatoriu cu procesele chimice naturale ale excitatiei si satisfacerii.

Interdependenta normala intre fiziologia hormonala si fenomenele pulsionale a facut obiectul unui studiu condus de Benedek si Rubenstein, care au incercat sa coreleze descoperirile psihanalizei referitoare la femei cu ciclul lor menstrual.

Chiar daca unele dintre concluziile la care au ajuns cei doi autori pot fi criticate si necesita o verificare amanuntita, se poate afirma ca ei au demonstrat ca miscarile pulsionale depind de fapt de starea hormonala si ca modificarile psihodinamice influenteaza secundar functia ovariana.

Daca simptomele nevrozei actuale s-au dovedit a fi expresii nespecifice ale starii de indiguire interna, simptomele datorate transformarilor chimice din organismul persoanei cu o economie pulsionala perturbata pot avea o natura mai specifica.

Mai mult, se pot intercala alti factori intermediari intre pulsiunea originara si simptomele finale. In special, acele predispozitii inconstiente de a dezvolta afecte specifice (si care sunt rezultatul refularii) vor altera functiile fizice ale individului, si in cele din urma tesuturile insele. Acestea au fost numite afecte inconstiente.

In cazul echivalentelor afectelor, continutul mental al afectului este evitat, iar in acest timp observam insotitorii fizici ai afectului. Insa acum avem in vedere stari in care insasi descarcarea fizica este evitata. Cu totii stim ce inseamna furia latenta sau angoasa latenta: o stare in care furia sau anxietatea nu sunt resimtite, insa in care exista o predispozitie de a reactiona cu furie sau anxietate exagerate las stimuli care in mod normal provoaca furie sau anxietate la un nivel mai scazut.

Desigur, trasaturile sentimentelor apar numai dupa ce acestea au fost resimtite, insa exista stari de tensiune care daca nu au fost impiedicate sa se dezvolte sau sa se descarce vor avea ca rezultat emotii specifice. Acestea sunt predispozitii inconstiente la aceste trasaturi, la nivel inconstient ele sunt "predispozitii la afecte"; ele incearca sa se dezvolte si sunt impiedicate de forte care li se opun, chiar si atunci cand individul nu este constient de aceasta predispozitie.

In acest sens, anxietatea "inconstienta" si excitatia sexuala "inconstienta" reprezinta maximumul in psihologia nevrozelor. Abordand relatia dintre nevrozele actuale si psihonevroze trebuie sa adaugat faptul ca, teoretic, toate psihonevrozele pot fi descrise drept o subcategorie de simptome ce se datoreaza perturbarilor chimice din organismul individului indiguit intern.

Freud a atras mereu atentia asupra faptului ca, in ultima instanta, toate nevrozele se dovedesc a fi boli organice. Totusi, aceasta baza organica a psihonevrozei comune este complet ipotetica, in timp ce anumite simptome fizice ale afectelor "inconstiente" sau "strangulate" sunt acum accesibile cercetarii.

Este posibil ca afectele inconstiente sa cauzeze secretii hormonale diferite din punct de vedere cantitativ si calitativ, iar in acest mod sa infiuenteze sistemul nervos vegetativ si functiile fizice. Alexander este de parere ca diferenta privind starea hormonala in cazul afectelor constiente, respectiv inconstiente se datoreaza strict cronicitatii asa-numitelor atitudini afective inconstiente.

Totusi, este mai probabil ca insotitorii fizici ai afectelor inconstiente sa fie diferiti din punct de vedere calitativ de cei ai afectelor constiente. Este posibil chiar ca aceste secretii sa fie la fel de specifice ca si sindroamele fizice ale afectelor constiente, insa acest lucru a fost putin cercetat pana acum.


Efectele fizice ale starilor inconstiente

Comportamentul unei persoane este in permanenta influentat de nevoile ei pulsionale constiente si inconstiente. Daca oscilatiile tendintelor constiente sunt reglate automat prin actiuni pulsionale, pulsiunile evitate (care nu-si gasesc o modalitate adecvata de descarcare, dar care incearca la nesfarsit sa gaseasca una si sa produca derivate) au efecte mai putin evidente, dar cu o durata mai mare.

Incercarile de descarcare prin modalitati substitutive sunt continuate sau repetate, iar acest lucru poate sa produca in cele din urma alterari fizice. Un exemplu simplu: o persoana care isi drege vocea in mod obisnuit si fortat pentru o perioada de saptamani sau luni se confrunta cu efectul de uscaciune a gatului, lucru care in cele din urma poate sa duca la faringita. La fel, obiceiul de a dormi cu gura deschisa poate sa duca la senzatia de uscaciune a gatului si sa provoace faringita.

Cateodata, astfel de obiceiuri pot sa aiba cauze organice; alteori, ele sunt cu siguranta o manifestare a dorintelor inconstiente. Exista multe comportamente ce provoaca guturaiul. Diferiti autori au ilustrat in detaliu aceste categorii si au scris lucrari referitoare la tulburarile "psihosomatice" specifice, care vor fi citate mai tarziu.

Pentru a rezuma: o atitudine neobisnuita care isi are radacinile in conflictele pulsionale inconstiente poate sa genereze un anumit comportament. La randul sau, acest comportament genereaza modificari somatice tisulare. Modificarile nu sunt de natura direct psihogena; insa comportamentul persoanei care a initiat aceste modificari a fost psihogen; atitudinea respectiva avea intentia de a elibera persoana de o presiune interna, simptomul somatic, care este consecinta acestei atitudini, nu facea obiectul intentiei persoanei, nici la nivel constient si nici la nivel inconstient.


Tractul gastrointestinal

Un bun exemplu de nevroza de organ, privita din punct de vedere psihanalitic drept consecinta fizica a unei stari inconstiente, este reprezentat de ulcerul peptic, asa cum a reiesit din activitatea de cercetare de la Institutul de Psihanaliza din Chicago.

Persoanele cu o atitudine oral-receptiva soliatanta, care sunt tot timpul frustrate, care au refulat aceasta tendinta si manifesta adesea comportamente foarte active de tipul formatiunii reactionale, la nivel inconstient sunt in permanenta "infometate de iubire". Ar fi chiar si mai potrivit sa afirmant ca ele sunt infometate de beneficiile narcisice necesare", iar cuvantul "infometat" in acest context trebuie inteles literal. Aceasta foame permanenta le determina sa actioneze asemenea unei persoane cu adevarat infometate.

Membrana mucoasa a stomacului incepe sa secreteze, asa cum se intampla in cazul unei persoane care asteapta hrana, iar aceasta secretie nu are alta semnificatie psihica specifica. Aceasta hipersecretie cronica este cauza nemijlocita a ulcerului. Ulcerul reprezinta consecinta fiziologica secundara a unei stari psihologice; nu reprezinta satisfacerea deformata a unei pulsiuni refulate.

Trebuie sa ne intrebam daca aceasta etiologie este valabila pentru toate cazurile de ulcer. Este posibil ca modificarile functionale care, in unele cazuri, sunt provocate de erotismul oral refulat sa fie determinate in alte situatii de cauze pur somatice.

Se intelege cu usurinta faptul ca o colita poate fi cauzata de pulsiuni anale inconstiente care sunt permanent in functiune, similar felului in care secretile de sucuri gastrice sunt generate de cerinte orale inconstiente. 0 astfel de colita este rezultatul faptului ca organismul se afla sub o intensa presiune de eliminare si de retentie, la fel cum ulcerul poate fi rezultatul unei presiuni receptive cronice.

Conflictul intre tendintele de eliminare si cele de retentie poate fi la randul lui determinat in mai multe moduri. Poate sa reprezinte un simplu conflict intre excitatia sexuala (anala) si frica; sau fecalele pot sa reprezinte obiectele introiectate pe care persoana vrea atat sa le pastreze, cat si sa le indeparteze.

Copiii carora le place sa amane defecatia (fie pentru placerea retentiei, fie datorita fricii) dezvolta adesea mai tarziu constipatia cronica; retentia, care a fost voluntara la inceput, devine un simptom nevrotic de organ. Constipatia frecventa si indelungata afecteaza cu certitudine muschii tractului intestinal.
Sindromul colonului iritabil, adica predispozitia de a reactiona la diversi stimuli fie prin constipatie, fie prin diaree (sau cu amandoua) este ori un echivalent al anxietatii, ori un semn al fixatiei pacientului la faza anala din dezvoltarea lui libidinala. Indiferent de stimulul care a provocat excitatia, procesarea lui are loc la nivel intestinal. Poate fi totodata un simptom al agresivitatii continue si refulate, uneori ca razbunare pentru frustrarile orale. Astfel, la un nivel mai profund, diareea poate sa exprime generozitatea sau disponibilitatea de sacrificiu. Sau poate sa reflecte fantasme privind obiecte internalizate.

In neurastenie, constipatia este unul dintre simptomele caracteristice. Acest lucru se datoreaza faptului ca "retentia" caracterizeaza in general starea de indiguire interna, care sta la baza neurasteniei. De asemenea, simptomele de retentie sunt frecvente intre simptomele nevrotice de organ.

Cu toate acestea, simptomele nevrotice de organ reprezinta in acelasi timp "descarcari de urgenta". Unele simptome reprezinta compromisuri intre retentie si eliminare. Unele cazuri de sindrom al colonului iritabil prezinta constipatie si diaree succesive. Anumite tipuri de defecare patologica tradeaza angoasa de castrare, deplasata in sfera anala.

Alexander considera ca relatia dintre ulcer si colita reprezinta punctul de plecare pentru ipoteza ca nevrozele in general, si nevrozele de organ in particular, pot fi intelese in profunzime prin masurarea participarii relative a trei directii fundamentale in care pot actiona tendintele organismului fata de lumea externa: receptare, eliminare si retentie. El a propus cercetarea participarii relative a acestor trei factori printr-o analiza vectoriala a unui fenomen dat. Acest punct de vedere este cu certitudine foarte util de exemplu, in studiul etiologiei diferentiale a ulcerului si colitei. Are totodata si dezavantaje, care vor fi abordate mai tarziu.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015