Cum sa te psihanalizezi singur - Andree Roberti

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





93 TITLURI DISPONIBILE

51 TITLURI DISPONIBILE

225 TITLURI DISPONIBILE

36 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Cum sa te psihanalizezi singur - Andree Roberti       Cum sa te psihanalizezi singur
de

Andree Roberti ii invata pe cititori cum sa se autoanalizeze facandu-le cunoscute metodele de baza ale terapiei psihanalitice. In cazurile in care nu este vorba de tulburari mintale grave, oricine poate incerca sa se psihanalizeze singur folosindu-se de tehnici de analiza a visurilor, a ticurilor, a lapsusurilor, a comportamentelor proprii.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 315
   
Anul aparitiei: 2007
Editia originala: 1987
Traducere din limba franceza de Florenta Simion, Catalin Simion
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-139-2


Pagini din carte

                     

                     

                     

               



Cuprinsul cartii

Introducere

Cum sa devii propriul psihanalist
Ce este un psihanalist?
Uitarea nu rezolva nimic
Dezavantajele vietii moderne
Obiectii
Semnificatia, utilitatea si riscurile autoanalizei
Un autointerogatoriu
Conceptul de normalitate: psihotic, psihopatic si debil
Ce este spiritul uman?
Misterele vietii psihice
Lapsusurile
Doctorul Jekyll si domnul Hyde
Cei ce renunta
Nostalgicii
Visatorii
Sinucigasii
Bunul-simt
Frustrarile

Un cod de descifrare a sufletului
Ce este visul?
Autoanaliza prin interpretarea viselor
Cum apar visele?
Metoda de interpretare
Rezistenta
Visele simbolice
Cenzura onirica
Condensarea onirica
Deplasarea (indepartarea) onirica
Transpunerea viselor in imagini
Sfaturi pentru interpretarea viselor

Suntem nevrotici cu totii?
Cum se manifesta nevroza?
Cazurile cele mai grave de nevroza
Personalitatea nevroticului
Tipuri de nevroza
Neurastenia
Nevroza de angoasa
Nevroza monosimptomatica
Isteria
Ipohondria
Cum sa ne purtam cu nevroticii
Avantajele nevrozei
Autocompasiunea
Rezistentele
Responsabilitatea familiei
Mediul
Cazul mamelor closca
Cum sa ne aparam de parinti?

Cu nervii in pioneze
Astenia nervoasa
Frica de viitor
Bolile psihosomatice
Migrena
Voma si greata
Tulburarile intestinale
Tulburarile cardiace, complexele de culpabilitate si autopedepsirea
Durerile de spate si complexele erotice
Balbaiala
Depresia nervoasa
Durerea pierderii unei fiinte dragi
Cum sa prevenim depresia nervoasa

Complexele de inferioritate si cauzele lor
Defectele personalitatii
Hipersensibilitatea
Furia
Nemultumirea
Scepticismul
Egoismul
Intoleranta
Valoarea introspectiei
Alte modalitati de recastigare a echilibrului
Complexul de inferioritate - o suferinta stanjenitoare
Avantajele complexului de inferioritate
Cum sa depasim complexul de inferioritate
Disciplina
Supracompensarile

Casatoria si sexualitatea
Primele manifestari sexuale ale copilului
Viata sexuala si fericirea
Educatia sexuala
Homosexualitatea
Homosexualitatea latenta
Homosexualitatea manifesta
Impotenta
Frigiditatea
Inhibitiile
Sexualitatea in cadrul mariajului
Casatoria nevropatului
Incompatibilitatea sexuala
Cuplurile condamnate
Ce e de facut?
Plictiseala
Banuielile
Lamentatiile
Izolarea
Pudoarea
Neglijenta si lipsa de educatie
Tacerea
Critica
Lenea

Teama
Ce este angoasa?
Originile angoasei
Controlul asupra fricii
Fobiile
Superstitia
Ura, progenitura fricii
Singuratatea
Sfaturi pentru a scapa de singuratate
De ce sa ne facem probleme?
Dreptul la nefericire
Dorinta de ispasire
Alcoolismul si drogurile
Fuga de realitate

Cum sa traim mai bine
Pesimismul si optimismul
Cum sa ramanem tineri
Importanta muncii
Echilibrul in viata
Importanta sanatatii
Dragostea, prietenia
Ultimele sfaturi, in loc de concluzie




Fragmente din carte

Fragment din Capitolul 1: Cum sa devii propriul psihanalist

Semnificatia, utilitatea si riscurile autoanalizei


Sigmund Freud spurtea ca „psihanaliza se invata mai ales pe propria persoana, prin analiza propriei personalitati". Sa precizam ca nu este de ajuns sa ne observam comportamentul de suprafata, ci, la fel cum facea Freud, intregul ansamblu de fenomene psihice care pot face obiectul unei analize.

E logic deci ca un psihanalist sa fie el insusi psihanalizat, inainte de a incepe sa practice, pentru ca sa se elibereze de nelinistile, de tulburarile si simptomele nevrotice care i-ar putea tulbura diagnosticele si echilibrul profesional. De altfel, orice persoana care se hotaraste sa mearga la un psihanalist nu trebuie sa-si inchipuie ca va ramane pasiva si ca nu va face nici cel mai mic efort pentru a-l ajuta pe specialist, pentru ca acesta nu poate face nimic pentru subiect fara colaborarea lui. Analizantul este cel ce trebuie sa gaseasca forta necesara vindecarii, prin chiar examinarea experientelor si amintirilor sale din copilarie, in asta constand intreaga putere de vindecare.

Mintea noastra seamana cu un dulap caruia putem sa-i facem inventarul, studiind unul cate unul obiectele pe care le contine. Psihanalistul nu este nici ghicitior, nici preot, ci un ghid, a carui sarcina consta in gasirea celui mai bun drum de urmat pentru aflarea adevarului. In schimb, cel ce ia hotararea sa se analizeze singur, fara ajutorul unui specialist, trebuie sa stie ca un atare demers implica un efort de vointa enorm, ca trebuie sa se opuna oricarei tentative de abandon, care nu duce decat la demoralizare sau la pasivitate. Avertismentul acesta nu este fara rost, deoarece nimeni nu poate lua decizia de a se autoanaliza fara sa cunoasca dinainte riscurile la care se expune in cazul in care, inspaimantat de propriile descoperiri, ar abandona introspectia. Iar acest lucru are mari sanse sa se intample; de aceea, renuntarea la analiza trebuie evitata cu orice pret, pentru a nu cadea intr-o contemplare morbida a celor mai neplacute amintiri, fapt ce ar putea da nastere autocompasiunii si ar oferi un nou motiv de frustrare.

De aceea, inainte sa incepeti autoanaliza, este necesar sa tineti cont de urmatoarele sfaturi:

1. Fiti hotarat sa mergeti pana la capat, cu curaj, fara sa va ascundeti de amintirile rele si fara sa va complaceti in contemplarea lor.

2. Fiti convins ca puteti fi feficit, pentru ca fericire, nu este decat proiectarea starilor noastre, sufletesti asupra lumii, care ni se poate parea buna sau rea, dupa cum o privim.

3. Din momentul in care ati luat hotararea sa va autoanalizati nu faceti greseala sa amanati inceperea analizei, deoarece asta ar echivala cu renuntarea de frica unei deziluzii.

4. Nu renuntati la speranta ca analiza va va permite sa va simtiti mai bine.

5. Respectati, de la bun inceput, urmatoarele reguli fundamentale:
a) consacrati autoanalizei cel putin o jumatate de ora pe zi, de preferinta seara, inainte de culcare;
b) notati tot ce vi se pare folositor intr-un jurnal care va juca rolul psihanalistului;
c) raspundeti cat se poate de sincer la intrebarile ce vor fi puse in capitolele urmatoare;
d) nu vorbiti cu oricine despre ceea ce faceti, deoarece riscati sa va lasati influentat de sfaturile proaste, care v-ar putea face chiar sa abandonati analiza.

Un alt sfat important: cartea nu se adreseaza persoanelor care sufera de o nevroza deja foarte avansata si care trebuie sa mearga cat mai repede la un psihanalist.

Volumul de fata e un fel de manual de gimnastica mentala usoara si nu are contraindicatii, nu prezinta riscuri, ii permite cititorului sa se cunoasca mai bine, sa-si pastreze sanatatea psihica si sa ajunga o persoana perfect echilibrata, cu alte cuvinte, sa se simta cat mai bine si sa accepte cat mai usor lumea in care traieste. Totusi, aceasta carte nu vrea nici sa se substituie unui analist, a carui importanta e mai presus de orice indoiala, nici sa propuna metode stiintifice noi de autoanaliza.

Un autointerogatoriu

Incepeti cu un examen de constiinta, asemanator cu cele pe care am invatat sa ni le facem in copilarie. Inchipuiti-va ca va aflati inaintea unei oglinzi magice, in stare sa reflecte esenta a ceea ce sunteti, si observati ce „ve-deti" in ea. Acest prim examen va va permite sa obtineti o serie de date care va vor ajuta sa va delimitati bazele personalitatii. Intrebarile sunt numeroase, asa ca va fi arhisuficient sa raspundeti in fiecare seara la cel mult zece dintre ele.

Daca va e greu sa va concentrati, notati-le si dati-va raspunsul pe caietul de observatii. Respectivele intrebari, la care pot fi adaugate inca multe altele, nu au raspunsuri bune sau rele, caci nu e vorba de un concurs, ci de o metoda de reflectie, de a ne judeca pe noi insine si de a ne face o imagine cat mai clara a ceea ce suntem in realitate.
- Sunt timid?
- Sunt agresiv?
- Sunt nepasator?
- Sunt hipersensibil?
- Exista vreun om fata de care am, fara nici un o profunda antipatie?
- Mi se pare ca sunt simpatic?
- E vina cuiva ca n-am putut pana acum sa realize, ceea ce mi-am dorit?
- E vina cuiva ca n-am reusit in viata (de exemplu in viata profesionala, in dragoste etc.)?
- Sunt intransigent?
- Sunt slab?
- Le reprosez parintilor educatia pe care mi-au dat-o?
- Fac abuz de alcool?
- Fumez prea mult?
- Iau somnifere ca sa pot dormi?
- Iau tranchilizante?
- Beau prea multa cafea?
- Evit sa sun un prieten (ca sa aflu ce mai face si sa mai discut cu el), de teama sa nu-l deranjez?
- Ma consider mai inteligent decat prietenii mei, dar neapreciat la adevarata mea valoare?
- Cred in destin?
- Ii critic pe tinerii din ziva de azi?
- Critic generatia parintilor mei?
- Critic comportamentul adoptat de sexul opus?
- Critic societatea actuala si sunt convins ca nimic n-o va putea schimba?
- Mi se pare rusinos sa-mi schimb ideile?
- Sunt ateu?
- Sunt credincios practicant?
- Sunt superstitios?
- Sufar de insomnii?
- Dorm mai mult decat e nevoie?
- Mananc putin?
- Mi se pare ca se vorbeste prea mult despre sexualitate?
- Consider ca nu se vorbeste niciodata indeajuns despre sexualitate?
- Mi se face deseori mila de mine?

Sa vorbim acum despre ticurile nervoase. In jurnalul sau caietul pe care il veti tine, notati toate gesturile ridicole si lipsite de importanta pe care le faceti masinal si pe care nu puteti sa le explicati, raspunzand la intrebarile care urmeaza:
- Imi ating adesea nasul ori urechea sau parul, mai ales cand ma concentrez?
- Mi se intampla sa-mi rod unghiile sau varful unui creion?
- Carnd vorbesc la telefon, nu rezist tentatiei de a desena sau de a scrie ceva fara sens pe o bucata de hartie sau chiar in agenda mea?
- Am obiceiul sa-mi frec incontinuu mainile, ca si cum le-as spala?
- Dau tot timpul din picioare cand stau jos?
- Ma concentrez mai bine daca incrunt usor sprancenele sau daca scot un pic limba?
- Incep uneori sa tusesc fara motiv? Ma scarpin in cap, pe frunte, pe gat? Ma frec la ochi?

Ticurile nu sunt doar contractii spasmodice ale muschilor fetei, ci si niste acte incontrolabile, care par comandate de un alt eu. Daca nu puteti sa va dati seama singur ce ticuri aveti, cereti-le apropiatilor dumneavoastra sa va spuna care sunt, deoarece ele va vor permite sa cunoasteti mai bine secretele cele mai ascunse ale propriei personalitati.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015