Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane - Eric Berne

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





95 TITLURI DISPONIBILE

49 TITLURI DISPONIBILE

216 TITLURI DISPONIBILE

35 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane - Eric Berne       Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane
de

In cartea - Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane, Eric Berne prezinta intr-o maniera accesibila teoria jocurilor psihologice si modul in care fiecare dintre cititori poate invata sa-si analizeze si sa-si schimbe relatiile cu ceilalti folosind principiile Analizei Tranzactionale.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 248
   
Anul aparitiei: 2014
Editia originala: 1964
Traducere din limba engleza de Oana Munteanu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-938-1


Descrierea editorului

Teoria jocurilor psihologice ofera o explicatie nepretuita asupra modului in care oamenii, in mod inconstient si sistematic, esueaza in a coopera, in a-si satisface nevoile autentice, in a obtine relatii implinite, desi isi doresc foarte mult contrariul si se straduiesc din toate puterile. Eric Berne ajuta cititorul sa isi descopere propria responsabilitate pentru nefericirea personala si sa intrevada noi optiuni, mai sanatoase si mai eficiente decat cele pe care le repeta in nestire, deseori ca o mostenire de familie cu un deznodamant frustrant, trist, iar uneori chiar tragic.

Cartea "Jocurile noastre de toate zilele" a propulsat Analiza Tranzactionala in randul psihoterapiilor din intreaga lume. Cartea reflecta geniul lui Eric Berne in a radiografia dimensiunea inconstienta a relatiilor dintre oameni si in a denumi jocurile intr-o maniera colocviala, ce surprinde esenta lor: „Da-mi un sut", „Daca n-ai fi fost tu", „Hai, bateti-va!".

Teoria jocurilor psihologice fascineaza pe oricine este preocupat sa se inteleaga pe sine si sa-i cunoasca mai bine pe ceilalti, pentru ca este imposibil sa nu te regasesti intr-unul dintre rolurile de victima, persecutor sau salvator. Cartea „Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane”, de Eric Berne, cuprinde raspunsuri la urmatoarele intrebari: de ce nu pot sa ma inteleg cu cei apropiati; de ce partenerul de dialog nu e in stare sa-si tina vorba; de ce nu putem comunica, desi ne iubim; de ce sfarsesc toate relatiile mele la fel? etc.



Eric Berne

Eric Berne (1910-1970) a crescut in Montreal, Canada, absolvind medicina la Universitatea McGill. Si-a continuat formarea in Statele Unite, activand ca psihiatru in armata americana. Dupa razboi a continuat practica psihiatrica, dar a simtit o frustrare crescanda fata de predominanta abordarii psihanaliste din acea vreme. Drept urmare a inceput sa elaboreze o noua teorie care se va dovedi a deveni revolutionara. Asa a aparut Analiza Tranzactionala.



Prezentari Video

In videourile de mai jos, il puteti urmari pe Eric Berne explicand teoria jocurilor psihologice din perspectiva Analizei Tranzactionale:







Pagini din carte

                     

                     

                     

            



Cuprinsul cartii

O noua introducere (2004). Ca si cand o usa ne-ar aparea brusc in fata (dr. James R. Allen)
Prefata
Introducere


Partea I. Analiza jocurilor

1. Analiza structurala
2. Analiza tranzactionala
3. Proceduri si ritualuri
4. Discutii pentru trecerea timpului
5. Jocurile

Partea a II-a. Un tezaur de jocuri

Introducere

6. Jocuri ale vietii

* Alcoolicul
* Datornicul
* Da-mi un sut
* Acum te-am prins, ticalosule (ATAPT)
* Uite ce m-ai impins sa fac (UCMISF)

7. Jocuri maritale

* Coltul
* Tribunalul
* Femeia frigida
* Tracasata
* Daca n-ai fi fost tu
* Uite cat de mult am incercat
* Iubitica

8. Jocuri de petrecere

* Nu-i asa ca e ingrozitor?
* Cusurgiul
* Neindemanaticul (Schlemiel)
* De ce nu - Da, dar

9. Jocuri sexuale

* Hai, bateti-va
* Perversiunea
* Violul
* Jocul ciorapilor
* Scandalul

10. Jocuri interlope

* Hotii si vardistii
* Cum scapi de aici
* Sa-l fraierim pe Joey (SFJ)

11. Jocurile din cabinetul de terapie

* Sera
* Incerc doar sa te ajut (IDSTA)
* Sarmanul
* Taranca
* Psihiatria
* Prostul
* Piciorul de lemn

12. Jocuri bune

* Vacanta soferului de autobuz
* Cavalerul
* Bucuros sa fiu de ajutor
* Inteleptul modest
* Vor fi bucurosi ca m-au cunoscut

Partea a III-a. Dincolo de jocuri

13. Semnificatia jocurilor
14. Jucatorii
15. Un exemplu tipic
16. Autonomia
17. Obtinerea autonomiei
18. Ce urmeaza dupa jocuri?

Anexa. Clasificarea comportamentelor
Comentariu




Fragmente din carte

Capitolul 7: Jocuri Maritale

Jocul nr.2 - TRIBUNALUL


Teza. Din punct de vedere descriptiv, apartine clasei jocurilor cu o maxima inflorire in domeniul juridic, printre care se mai numara "Picior de lemn" (invocarea nebuniei) si "Datornicul" (procesul civil). Din punct de vedere clinic, este intalnit cel mai adesea in consilierea de cuplu si in grupurile de psihoterapie maritala. Intr-adevar, unele consilieri de cuplu si grupuri de psihoterapie maritala constau in jucarea la nesfarsit a "Tribunalului", in care nu se rezolva nimic, de vreme ce jocul nu este intrerupt niciodata. In asemenea cazuri devine evident ca terapeutul sau consilierul este implicat puternic in joc fara sa-si dea seama.

"Tribunalul" poate avea oricati jucatori, insa, in esenta, este un joc la trei maini, cu un reclamant, un parat si un judecator, care sunt sotul, sotia si respectiv terapeutul. Daca este jucat in grupul de terapie, la radio sau la televizor, ceilalti membri ai publicului sunt distribuiti in rolul de jurati. Sotul isi incepe plangerea: "Dati-mi voie sa va spun ce a facut (sotia) ieri. A luat..." etc. Sotia raspunde in mod defensiv: "Uitati cum a fost de fapt... si in afara de asta, cu putin timp inainte el facuse... si oricum, la momentul acela amandoi eram..." etc. Sotul adauga in mod galant "Ma bucur ca aveti ocazia sa auziti ambele variante ale istoriei. Vreau sa fie corect". In acest moment, consilierul spune cumpanit: "Dupa opinia mea, daca luam in considerare..." etc. Daca exista oameni in public, terapeutul le poate arunca lor problema spunand: "Sa auzim ce au de spus si ceilalti". Daca grupul are deja experienta, va juca rolul juriului fara nicio instructiune de la terapeut.

Antiteza. Terapeutul ii spune sotului: "Aveti perfecta dreptate!" Daca sotul se relaxeaza multumit sau triumfator, terapeutul il intreaba: "Ce parere aveti despre ce v-am spus ?" Sotul raspunde "Buna". Apoi terapeutul spune: "De fapt, eu cred ca gresiti". Daca sotul este sincer, va raspunde: "Am stiut-o de la inceput". Daca nu este sincer, va afisa o reactie care semnaleaza clar existenta unui joc in desfasurare. Dupa aceea devine posibil sa se lucreze mai in profunzime. Elementele jocului constau in faptul ca, desi reclamantul pretinde zgomotos victoria, de fapt el crede in adancul sau ca greseste.

Dupa ce s-a strans suficient material clinic pentru clarificarea situatiei, jocul poate fi blocat prin una dintre cele mai elegante manevre din intreaga arta a antitezei. Terapeutul instituie o regula care interzice folosirea (gramaticala) a persoanei a treia in cadrul grupului. Din acel moment, membrii grupului se pot adresa unul altuia doar in mod direct prin pronumele "tu" sau pot vorbi despre ei insisi la persoana intai, folosind pronumele "eu", dar nu pot spune "Yreau sa-ti spun despre el ca..." sau "Vreau sa-ti spun despre ea ca...". In acest moment, cuplul isi inceteaza complet jocurile in cadrul grupului sau trec la "Iubitica", care este un oarecare progres, ori intra in jocul "Mai mult decat atat", care nu ajuta la nimic.

"Iubitica" este descris catre finalul acestui capitol. In "Mai mult decat atat", reclamantul face acuzatii dupa acuzatii. Paratul raspunde la fiecare prin "Pot sa-ti explic". Reclamantul nu da nici o atentie explicatiilor, dar, indata ce paratul face o pauza, lanseaza o noua acuzatie printr-un alt "mai mult decat atat", urmata de o noua explicatie - un schimb tipic Parinte-Copil.

"Mai mult decat atat" este jucat cel mai intens de catre paratii paranoizi. Datorita tendintei lor de a lua totul la modul propriu, le este foarte usor sa-i frustreze pe reclamantii care se exprima in termeni metaforici sau cu umor. In general, metaforele sunt cele mai evidente capcane prin care se poate evita jocul "Mai mult decat atat".

In forma sa de zi cu zi, "Tribunalul" este usor de observat la copii, ca joc la trei maini intre doi frati si un parinte. "Mama, ea mi-a luat bombonica." "Da, dar el mi-a luat papusica si inainte de asta m-a lovit, si, oricum, amandoi promiseseram sa impartim bombonica."

ANALIZA

Teza: Ei trebuie sa-mi dea dreptate.
Scopul: Confirmare.
Rolurile: Reclamant, Parat, Judecator (si/sau Jurati).
Psihodinamica: Rivalitate intre frati.
Exemple: (1) Copiii se cearta, parintii intervin. (2) Cuplurile casatorite cauta "ajutor".
Paradigma sociala: Adult-Adult.
Adult: "Asta mi-a facut ea mie".
Adult: "Acestea sunt faptele reale".
Paradigma psihologica: Copil-Parinte.
Copil: "Spune-mi ca eu am dreptate".
Parinte: "El are dreptate". Sau: "Amandoi aveti dreptate".
Mutarile: (1) Inregistrarea plangerii — inregistrarea apararii• (2) Reclamantul inainteaza o respingere, o concesie sau un gest de buna-credinta. (3) Decizia judecatorului sau instructiuni pentru juriu. (4) Inregistrarea deciziei finale.
Beneficiile: (1) Psihologic intern - proiectia vinovatiei. (2) Psihologic extern - eliberarea de vinovatie (3) Social intern - "Iubito", "Mai mult decat atat", "Scandalul" si altele. (4) Social extern - "Tribunalul". (5) Biologic — semne de recunoastere (strokes) de la judecator si jurati. (6) Existential - pozitia depresiva "Tot timpul sunt de vina".

*******

Jocul nr.6 - UITE CAT DE MULT AM INCERCAT

Teza. In forma sa clinica obisnuita, este un joc la trei maini, practicat de un cuplu casatorit si un psihiatru (psihoterapeut). Sotul (de obicei) are de gand sa divorteze, desi sustine zgomotos contrariul, in timp ce sotia este mai sincera in dorinta de a continua mariajul. El vine la terapeut impotriva vointei sale si vorbeste doar atat cat sa-i demonstreze sotiei ca este cooperant; de obicei, joaca o forma moderata de "Psihiatrie" sau "Tribunal". Pe masura ce trece timpul, fie are o atitudine de pseudoconformare tot mai iritata fata de terapeut, fie il contrazice agresiv. Acasa se arata initial mai "intelegator" si mai retinut, dar in final se comporta mai rau decat oricand. Dupa una, cinci sau zece sedinte, in functie de maiestria terapeutului, el refuza sa mai vina, preferand sa se duca la vanatoare sau la pescuit. Dupa aceea, sotia este silita sa intenteze divortul. Acum sotul nu are nicio vina, de vreme ce sotia sa a luat initiativa, iar el si-a demonstrat bunavointa mergand la terapeut. Acum el este in pozitia sa poata spune oricarui avocat, judecator, prieten sau ruda: "Uite cat de mult am incercat!"

Antiteza. Cuplul vine in terapie impreuna. Daca unul dintre ei - sa zicem, sotul - joaca in mod clar acest joc, celalalt este luat in tratament individual, iar jucatorul este lasat sa plece, cu justificarea valida ca este mai putin pregatit pentru terapie. Tot poate divorta, dar cu pretul abandonarii pozitiei ca el chiar a incercat. Daca este necesar, sotia poate initia divortul, iar pozitia ei este mult mai buna, de vreme ce ea chiar a incercat. Rezultatul favorabil sperat este acela ca sotul, dupa intreruperea jocului sau, va cadea intr-o stare de disperare si va cauta tratament in alta parte, dar avand o motivatie autentica de data asta.

In forma sa de zi cu zi, acest joc este usor de observat la copii, care-l joaca la doua maini cu unul dintre parinti. Poate fi jucat doar din doua pozitii: "Sunt neajutorat" sau "Sunt nevinovat". Copilul incearca, dar face treaba de mantuiala sau nu-i iese nimic. Daca este Neajutorat, parintele trebuie sa faca treaba in locul lui. Daca este Nevinovat, parintele nu are niciun motiv sa-l pedepseasca. Astfel sunt dezvaluite elementele jocului. Parintii ar trebui sa afle doua lucruri: care dintre ei l-a invatat acest joc pe copil si ce fac ei pentru a-l continua.

O varianta interesanta desi uneori sinistra, este "Uite cat m-am tot straduit", de obicei mai dur, de gradul doi sau trei. El poate fi ilustrat prin cazul barbatului cu ulcer gastric care munceste din greu. Exista multi oameni cu boli fizice aflate in dezvoltare si care dau tot ce pot pentru a face fata situatiei, si care pot apela in mod legitim la ajutorul familiilor lor. Insa asemenea boli pot fi exploatate si in scopuri ascunse.

Jocul de gradul intai: un barbat isi anunta familia si prietenii ca are ulcer. Le mai spune si ca va continua sa munceasca. Acest lucru le starneste admiratia. Poate ca o persoana cu o boala dureroasa si neplacuta are dreptul, sa faca putin caz de ea, ca o slaba compensatie pentru suferinta sa. Ar trebui sa i se recunoasca meritul ca nu joaca "Picior de lemn" si merita o oarecare recompensa pentru decizia de a continua sa-si asume responsabilitatile. Intr-un asemenea caz, replica politicoasa la "Uite cat m-am tot straduit" este "Da, te admiram cu totii pentru caracterul integru si constiinciozitatea ta".

Jocul de gradul doi: unui barbat i se spune ca are ulcer, dar tine acest lucru secret fata de sotie si prieteni. Continua sa munceasca si sa-si faca griji la fel de mult ca intotdeauna, iar intr-o zi se prabuseste la serviciu. Cand este anuntata sotia, ea primeste instantaneu si mesajul: "Uite cat m-am tot straduit". Acum ar trebui sa-l aprecieze mai mult decat oricand si sa-i para rau pentru toate lucrurile rele pe care i le-a spus sau i le-a facut in trecut. Pe scurt, ea ar trebui sa-l iubeasca acum, dupa ce toate metodele anterioare de castiga simpatia au esuat. Din nefericire pentru sot, manifestarile ei de afectiune si solicitudine din acest moment sunt motivate mai degraba de sentimentul de vinovatie decat de dragoste. Probabil ca in adancul ei ii poarta pica, fiindca a folosit un mijloc incorect de a o constrange si a profitat de ea tinandu-si secreta boala. Pe scurt, o bratara cu diamante este un instrument mult mai cinstit de curtare a unei femei decat un stomac perforat. Asa, ea ar avea optiunea sa-i azvarle inapoi bratara, pe cand ulcerul nu-l poate refuza intr-un mod decent. Confruntarea dintr-odata cu o boala grava o face sa se simta mai degraba prinsa intr-o capcana decat cucerita.

Adesea, acest joc poate fi descoperit imediat dupa ce pacientul afla ca este posibil sa sufere de o boala cronica. Daca va intentiona sa initieze jocul, in acel moment ii va trece prin minte intregul plan, care va putea fi refacut apoi dupa o atenta evaluare a contextului psihologic. Ceea ce va iesi la iveala va fi bucuria malitioasa secreta a Copilului lui la aflarea vestii ca dispune de o asemenea arma, mascata de preocuparile Adultului sau privind problemele practice puse de boala sa.

Jocul de gradul trei: mai sinistra si diabolica este sinuciderea brusca si neanuntata din cauza unei boli grave. Ulcerul se transforma in cancer, iar sotia, care nu fusese niciodata informata ca este vorba de ceva grav, intra intr-o zi in baie si isi gaseste sotul mort. Biletul de adio spune clar: "Uite cat de mult m-am tot straduit". Daca acest lucru i se intampla de doua ori aceleiasi femei, este timpul ca ea sa afle in ce joc intrase ea insasi.






Alte carti de acelasi autor

Ce spui dupa Buna ziua?    Ce spui dupa Buna ziua?

Pagini: 506 / Pret: 59.00 lei
Eric Berne, intemeietorul analizei tranzactionale, descrie in cartea -Ce spui dupa Buna ziua?- modalitatile prin care, in copilarie, se scrie scenariul de viata. Autorul arata cum iau nastere aceste scenarii si cum le putem descoperi si, foarte important, cum le putem modifica. Eric Berne prezinta strategiile prin care individul poate depasi un scenariu nefericit pentru a-si construi unul dupa propriul plac. In plus, autorul descrie tehnicile de lucru in terapie pentru identificarea scenariilor si interventia asupra lor.
Analiza tranzactionala in psihoterapie    Analiza tranzactionala in psihoterapie

Pagini: 338 / Pret: 40.00 lei
Analiza tranzactionala in psihoterapie este cartea lui Eric Berne in care apar principiile si conceptele de baza ale noii metode, radacinile psihanalitice ale analizei tranzactionale si referiri la viitoare dezvoltari teoretice si practice: studiul jocurilor psihologice. Pe langa expunerea teoretica a gandirii sale, Berne ilustreaza cum actioneaza practic analiza tranzactionala oferind numeroase exemplificari, desene, scheme, diagrame si studii de caz.



Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015