La terapie in fustita de balerina si alte povestiri de psihoterapie - Kerry L. Malawista

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





98 TITLURI DISPONIBILE

50 TITLURI DISPONIBILE

220 TITLURI DISPONIBILE

35 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
La terapie in fustita de balerina si alte povestiri de psihoterapie - Kerry L.  Malawista       La terapie in fustita de balerina si alte povestiri de psihoterapie
de , ,

Psihoterapeutele americane Kerry L. Malawista, Anne J. Adelman si Catherine L. Anderson au ales in cartea - La terapie in fustita de balerina si alte povestiri de psihoterapie- o formula originala de a prezenta modul in care terapia psihanalitica detine tehnici eficiente pentru a-i ajuta pe oameni sa depaseasca problemele cu care se confrunta – au ales formula povestirilor de viata cotidiana in care regasim preocupari esentiale ale omului modern si dificultatile sale de a face fata schimbarilor inerente societatii actuale.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 296
   
Anul aparitiei: 2015
Editia originala: 2011
Traducere din limba engleza de Brandusa Popa
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-308-4


Descrierea editorului

„Prima petrecere", „Oda unui servetel" sau „Fustita de balerina" sunt doar o parte dintre povestile amuzante si pline de talc istorisite cu har si empatie de cele trei specialiste in terapia psihanalitica in cartea “La terapie in fustita de balerina si alte povestiri de psihoterapie”. Tehnicile si conceptele psihodinamice sunt introduse prin intermediul unor experiente de cabinet, dar si al unor secvente din viata personala a autoarelor americane. Doliul si transferul, refularea si fenomenele tranzitionale, Supraeul si sustinerea, interpretarea si disocierea - toate prind contur cu ajutorul unor viniete sugestive si al unor explicatii teoretice clare si accesibile celor interesati de psihanaliza, psihoterapie si cunoastere de sine.

Kerry L. Malawista este psihanalista in Potomac (Maryland), fiind supervizoare pentru psihologi si asistenti sociali.

Anne J. Adelman este psihanalista si psiholog clinician. A coordonat (alaturi de K.L. Malawista) volumul colectiv “The Therapist in Mourning” (“Terapeutul in doliu”, 2013).

Catherine L. Anderson este o psihanalista cu experienta in psihologia judiciara si tratarea sindromului de stres posttraumatic.



Kerry L. Malawista

Kerry L. Malawista este psihanalista in Potomac (Maryland), fiind supervizoare pentru psihologi si asistenti sociali.


Anne J. Adelman

Anne J. Adelman este psihanalista si psiholog clinician. A coordonat (alaturi de K.L. Malawista) volumul colectiv “The Therapist in Mourning” (“Terapeutul in doliu”, 2013).


Catherine L. Anderson

Catherine L. Anderson este o psihanalista cu experienta in psihologia judiciara si tratarea sindromului de stres posttraumatic.



Pagini din carte

                     

                     

                  



Cuprinsul cartii

I. Teoria

1. Poc!
2. Joaca te cu mine
3. Chemarea
4. Mobila noua
5. Podul de lemn
6. Fustita de balerina

II. Dezvoltarea

7. Oda unui servetel
8. Mami a rupt aia!
9. Cu umflaturi cu tot
10. Prima petrecere
11. Paza binevoitoare
12. Cuibarita

III. Tehnica

13. Biscuitii de graham
14. In ochii mei
15. Cum sa salvezi o viata
16. Prieteni de suflet

IV. Dificultatile tratamentului

17. Suferind impreuna
18. Taxiul
19. Prietena mea cea mai buna, Fiona

V. Cand lumea se prabuseste

20. In bucatarie
21. Cutiuta din metal
22. Membrul fantoma
23. Intrebarea

Concluzie
Bibliografie




Fragmente din carte

Fragment din capitolul 13. Biscuiti de graham

Un baietel isi faramiteaza gustarea, deschizand poarta terapiei.

Joey a fost primul meu pacient copil, iar viata lui fusese mai insingurata, mai trista si mai plina de lipsuri decat ar trebui sa fie vreodata viata unui pusti de sapte ani. Din pacate, povestea lui era una familiara la clinica unde imi faceam formarea: familii distruse din cauza saraciei, violentei si abuzului de substante. Tatal lui Joey il abandonase, iar mama lui era la inchisoare. Cand n-a mai ramas niciun membru de familie care sa-i ingrijeasca pe Joey si pe cele doua surori mai mici, copiii au fost dusi la un centru de plasament temporar. Asistentul lor social le-a gasit un loc la doamna Moore, o mama sociala experimentata si competenta. Odata plasat acolo, Joey a devenit retras si ursuz. Se tinea dupa doamna Moore intr-o tacere plina de inversunare.

Cand m-am intalnit cu doamna Moore, ea mi-a promis respectuos - dar cu jumatate de gura - ca o sa-i aduca pe cei trei copii la clinica in fiecare saptamana. Era o femeie obosita, sceptica si suprasolicitata, care ne privea - pe mine si intreaga clinica, plina de absolventi tineri, zelosi si bine-intentionati - cu ochii mijiti. „Copiii astia adoptivi...", se planse ea epuizata, „Joey nici nu vrea sa vorbeasca cu mine. Pur si simplu, zace imbufnat". Femeia si-a dat ochii peste cap si a oftat.

Ma intrebam daca ea chiar va aduce copiii la prima sedinta de terapie. Totusi, in ziua stabilita, erau cu totii in sala de asteptare. Doamna Moore statea inghesuita intr-un scaun prea scund si prea mic din hol, cu cei trei copii in jurul ei, aparent nesigura unde se terminau corpurile lor si unde incepea al ei. Alti doi terapeuti tineri si cu mine ne-am prezentat copiilor si i-am invitat sa ne insoteasca la o gustare cu suc si biscuiti de graham, asa cum era obiceiul la clinica noastra.

Joey, strangandu-si gustarea in pumni, mergea spre cabinet in tacere, cu un pas sau doi in spatele meu. Spatiul clinicii era restrans. Camera desemnata noua avea o forma ciudata si era mobilata precar, dar pe rafturi erau jucarii de toate felurile, iar sub fereastra statea deschis un sevalet. In aceeasi tacere, Joey s-a strecurat intr-un scaun la masa, iar eu m-am asezat in fata lui si i-am zambit. El si-a asezat atent biscuitii de graham pe un servetel. In ciuda tentativelor mele stangace, tipice pentru un terapeut incepator, de a deschide o conversatie, el tacea si-mi evita privirea. Puteam auzi ticaitul puternic al ceasului si ma simteam din ce in ce mai emotionata si anxioasa, scormonindu-mi mintea dupa un subiect de conversatie. In cele din urma, am incetat sa mai caut un subiect care i-ar atrage atentia si am decis sa-l urmaresc in liniste. A devenit captivat de faramitarea biscuitilor in mici firimituri si de adunarea lor in servetel. Minutele treceau si el tot faramita biscuitii.

— N-ai de gand sa mananci biscuitii? l-am intrebat eu, vesela.

El nu mi-a raspuns, continuand sa faramiteze si sa adune gramajoarele. Ma gandeam. cum voi reusi sa depasesc aparent insurmontabila distanta dintre noi?

Ma simteam neputincioasa, hipnotizata de trecerea minutelor si de micile firimituri. L-am urmarit pana cand, in cele din urma, a faramitat ultima bucatica din ultimul biscuit. Pe servetelul din fata lui se 1nalta acum o gramajoara de firimituri. Tricoul lui rosu era plin de firimituri, iar bucatele de biscuit i se lipisera de par, barbie si degete. Am privit amandoi gramajoara. Cand s-a uitat la mine, am remarcat:

— Asa deci... e destul de mare.
Cu ochii larg deschisi si un zambet pe toata fata, el a strigat:
— Vezi, acum am o SUTA!
La fel de incantata, am strigat si eu:
— Da, acum ai un MUNTE intreg! Am inceput amandoi sa radem si, in acel moment, am stiut ca lucrul nostru impreuna incepuse.

* * *

Unul din cele mai palpitante aspecte ale muncii noastre ca psihoterapeuti e elementul-surpriza. Fie ca pacientii sunt vechi sau noi, exista un puternic sentiment de expectativa ce vine din faptul ca nu stim ce urmeaza sa se intample. Un vechi pacient ne poate surprinde cu o noua intuitie profunda (insight), cu o noua dispozitie emotionala sau chiar cu o pereche necaracteristica de pantofi. Intr-o sedinta cu unul din pacientii nostri, gandurile analistei au ratacit spre parul pacientei, pe care aceasta il purtase in acelasi fel ani de-a randul. Analista si-a imaginat-o cu un stil mai bland, mai feminin. In retrospectiva, ea s-ar putea sa fi simtit ca ceva se misca, se relaxeaza in pacienta. Cateva saptamani mai tarziu, pacienta a venit cu parul dat din ochi si coafat intr-un coc elegant. Analista a fost surprinsa atat de schimbarea radicala, cat si de modul in care i-o semnalase inconstient pacientei cu cateva saptamani in urma.

La fel ca in cazul lui Joey, continutul primei intalniri cu un pacient ar putea contine un miez de sens care, mai tarziu, se dovedeste a fi important. Psihanalistul Ted Jacobs descrie o asemenea prima sedinta:

Un coleg destul de cunoscut care, desi avea o reputatie impunatoare, era extrem de mic de statura, a primit un telefon de la un barbat care solicita o consultatie. Au stabilit intalnirea si, la ora stabilita, pacientul a sosit. Chiar cand sa intre in sala de asteptare sa-l intampine, analistul s-a oprit in prag si, pe moment, a ramas paralizat. In fata lui statea un om de statura lui Paul Banyan: 2,10 metri, probabil 120 de kilograme si care purta cizme si palarie de cowboy. Timp de alte cateva secunde, analistul l-a privit in tacere. Apoi, dand din umeri si facand un gest resemnat, l-a invitat in biroul lui. „Intrati, totusi", a spus el.

Jacobs indica faptul ca transferul incepe din primele momente ale intalnirii si, in consecinta, este prezent si activ de-a lungul intregului curs al terapiei. Am afirma, totusi, ca transferul incepe de fapt inainte de prima intalnire sau de contactul initial cu pacientul. Chiar dupa o scurta conversatie, terapeutul si pacientul incep deja sa-si formeze o parere unul despre celalalt pe care o aduc in sedinta care va urma.

Acest lucru este adevarat si in cazul lui Joey. Terapeuta vine la intalnirea initiala cu oarece cunostinte legate de pacient care i-ar putea influenta evaluarea initiala. Ea cunoaste istoricul trist al copilului si chiar se intreaba daca terapia va avea loc. Ea se preocupa daca poate realiza un contact apropiat cu copilul: „Alti doi terapeuti tineri si cu mine ne-am prezentat copiilor si i-am invitat sa ne insoteasca la o gustare cu suc, si biscuiti de graham, asa cum este obicetul la clinica noastra." Obiectivul ei in aceasta prima intalnire este sa-i transmita lui Joey ceva important: aici este un loc unde te poti simti in siguranta si pe care poti conta ca primesti ceva de care ai nevoie. Totusi, la fel ca in povestire, trebuie deseori traversata o distanta uriasa pentru a ajunge la o asemenea intelegere.

Ce are loc in sedinta initiala pregateste deseori scena pentru genul de transfer si contratransfer care se va desfasura mai tarziu. Phyllis Meadow a scris despre ceea ce spera ea sa transmita in prima sedinta: „Sper sa-i fac cunoscuta pacientului disponibilitatea mea de a lucra cu el, ca intentionez sa-i iau in considerare perspectivele si sa fiu cooperanta fata de cerintele lui. In etapa initiala a tratamentului, atitudinea cooperanta a analistului ar putea fi o noua experienta pentru pacient si, pe masura ce sedintele continua, comunicarea acestei atitudini cooperante ar putea fi limitata de intoleranta pacientului fata de ea (1990, 4)."

La inceputul tratamentului, pacientul demonstreaza deseori aceste dinamici - atat constient, cat si inconstient - care vor deveni o parte importanta a tratamentului, desi am putea sa nu le intelegem inca. Aceste dinamici ar putea fi transmise verbal, ar putea fi inserate in material sau manifestate in cadrul sedintei prin trecere la act (acting-out). De exemplu, o mama a facut odata o prima programare pentru a-si evalua copilul. Era nerabdatoare sa ajunga cat mai repede posibil, dar trecuse mai mult de jumatate din timpul alocat sedintei si mama si copilul nu sosisera. Cu zece minute inainte de finalul sedintei, usa salii de asteptare s-a deschis furtunos si o femeie agitata a aparut cu baietelul ei. Uitandu-se la terapeut, i-a soptit: "Stati un pic!" Si-a tarat fiul la toaleta si, curand, a revenit in cabinet cu baietelul, foarte murdar si complet gol, in afara de tenisi! De data aceasta, mama i-a spus complice terapeutului: „Un accident!", in timp ce s-a asezat pe jos langa baietel. A scos repede incaltarile copilului si i-a golit fara fasoane tenisii, varsand aproape o galeata de nisip in mijlocul covorului. Apoi, a scos niste haine curate dintr-o geanta demna de Mary Poppins si a inceput sa-l imbrace si sa-l curete. „Ei bine", s-a gandit terapeutul, „cred ca am vazut tot ce era de vazut si tot mi-au mai ramas cinci minute libere din sedinta!"

Intr-un proces ce oglindeste trairile terapeutului, pacientul ajunge la prima sedinta cu un amestec de emotii si asteptari. Multi pacienti vorbesc despre dificultatea pe care au avut-o in gasirea unui terapeut. Ei poate ca au incercat sa intervieveze terapeutul la telefon, punand intrebari cum ar fi: „Care este stilul dumneavoastra?", „Cum va place sa lucrati?" si „Ati tratat multe persoane cu tipul meu de problema?" Terapeutii sunt atenti la semnificatia ascunsa a acestui gen de intrebari: „Ma puteti ajuta?" si "Voi putea sa am incredere in dumneavoastra?"
Odata, cand o terapeuta a salutat un potential pacient ajuns la usa, pacientul a aruncat o privire si a spus: „Imi pare rau, chiar cred ca nu va merge. Dar, de vreme ce sunt aici, o sa intru". In timpul sedintei, terapeuta a aflat ca era ultima dintr-un lung sir de terapeuti pe care pacientul i-a declarat nepotriviti. In acest caz, pacientul n-a revenit. In alta situatie, un pacient a ajuns la prima intanire, l-a masurat pe terapeut din cap pana-n picioare si a remarcat „Oh, nu... Nu cred ca va merge". Dar, plecand de la acest inceput improbabil, pacientul s-a imbarcat ulterior intr-un tratament de succes (Malawista si Malawista 1999).



"Cartea noastra poarta cititorul intr-o calatorie prin intermediul povestilor, ce se intinde de la anecdote vesele si jucause la povesti curajoase despre provocare si schimbare si pana, in sfarsit, la melancolice elegii ale suferintei, pierderii si iubirii. Fiecare eseu, extras din istoriile noastre personale si profesionale, vorbeste intr-un fel unic despre evenimente din vietile noastre care pot fi intelese in lumina anumitor concepte psihodinamice importante. Povestirile noastre reflecta cum gandesc si lucreaza terapeutii." (K.L. Malawista)




Aprecieri si cronici

Volumul este excelent, se citeste cu placere si include istorii pline de surprize si desfasurari neasteptate. Iar lamuririle teoretice rotunjesc foarte bine aceste povestiri. Trebuie parcurs de toti cei interesati de cunoasterea de sine sau curiosi in legatura cu mecanismele care ne fac sa functionam. - Jane Hall, presedinta a Contemporary Freudian Society





Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015