Maine voi fi slaba! Psihologia dietelor - Sara Gilbert

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





95 TITLURI DISPONIBILE

49 TITLURI DISPONIBILE

216 TITLURI DISPONIBILE

35 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Maine voi fi slaba! Psihologia dietelor - Sara Gilbert       Maine voi fi slaba! Psihologia dietelor
de

Psihologul clinician Sara Gilbert, specializata de peste 20 de ani in consilierea clientilor cu tulburari de comportament alimentar, ofera cititorilor in cartea -Maine voi fi slaba! Psihologia dietelor- strategii cognitiv-comportamentale pentru identificarea factorilor ce conduc la tulburari de nutritie si pentru aplicarea unor tehnici eficiente de gestionare atat a starilor emotionale negative, cat si a comportamentelor neadecvate.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 200
   
Anul aparitiei: 2015
Editia originala: 1989
Traducere din limba engleza de Maria Buzea
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-327-5


Descrierea editorului

Cum se face ca atat de multi dintre cei care tin diete nu reusesc sa slabeasca? Ba din contra, tind chiar sa depaseasca greutatea avuta initial. Ce-i deosebeste pe oamenii care totusi reusesc, de ceilalti? Dar pe cei grasi de cei slabi? In cartea sa “Maine voi fi slaba! Psihologia dietelor”, bazata pe cunostinte din diverse domenii de specialitate si pe studii stiintifice, Sara Gilbert demonteaza mituri, aratand ca succesul pe termen lung al unei diete nu tine de vointa, ci de factori personali precum asteptari si incredere in sine, sau de circumstante sociale si familiale.

Cititorului i se ofera strategii de monitorizare a dietei, astfel incat sa fie pregatit dintru inceput pentru dificultatile inevitabile aparute atunci cand se incearca schimbarea unor vechi obiceiuri. Este invatat cum sa recunoasca emotiile si situatiile care stau la baza unui comportament alimentar nedorit sau chiar periculos pentru propria sanatate si sa utilizeze tehnici cognitive si comportamentale de gestionare a acestora.

Cartea Sarei Gilbert nu propune diete miracol, fiind in schimb un instrument cat se poate de util pentru toti cei care doresc sa atinga si sa pastreze o greutate ideala.



Sara Gilbert

Sara Gilbert este psiholog clinician britanic cu o experienta clinica de peste 30 de ani si ofera in practica privata suport si consiliere pentru diverse probleme de sanatate mentala. De 20 ani Sara Gilbert lucreaza cu clienti cu tulburari de comportament alimentar si a scris mai multe carti pe aceasta tema. Puteti citi mai multe despre activitatea ei pe site-ul www.saragilbert.co.uk.



Pagini din carte

                     

                     

                     

         



Cuprinsul cartii

Multumiri
Introducere


1. O carte fara promisiuni
2. De ce sa tinem dieta?
3. Cauzele
4. Ce este foamea? sau „De ce nu ma pot opri din mancat atunci cand vreau?"
5. Slabirea reusita
6. Partea intunecata a curelor de slabire
7. A manca pentru a trai
8. Cum sa facem fata dietei - partea intai: definirea problemei
9. Cum sa facem fata dietei - partea a doua: planificarea schimbarii
10. Alternative la puterea vointei




Prezentare Facebook





Fragmente din carte

Partea intunecata a curelor de slabire

Reteta slabitului de succes ii ocoleste pe multi oameni. Totusi, aceasta nu se intampla din refuzul de a incerca, pentru ca multe femei cred despre ele insele ca sunt supraponderale si tin adesea cure de slabire.

Importanta unei cure de slabire, care da rezultate, variaza de la un individ la altul si depinde in mare masura in primul rand de motivele care au condus la ea.

Pentru unii oameni dorinta de a fi mai slabi este secundara altor griji legate de familie, prieteni sau cariera profesionala. Pentru altii are cea mai mare importanta si nu mai tin cont de alte considerente. Acesti oameni sunt foarte atasati de ideea ca a fi gras inseamna sa fii urat, inacceptabil si demonstreaza lumii o lipsa de control, daca nu cumva chiar lacomie. A tine cura de slabire poate sa insemne modalitatea de a reusi in lume, un fel de a detine controlul asupra propriei vieti. Imi amintesc un moment in care directoarea mea m-a chemat dupa o inspectie, la scoala, in biroul ei. „O banca ordonata inseamna o minte ordonata", a declarat ea triumfator, ca si cand tocmai atunci descoperise sensul vietii. De-atunci am gasit ciudate legaturile superficiale pe care le stabilesc oamenii intre infatisarea exterioara si starea interioara; insa de nenumarate ori am vazut oameni care isi fac griji in privinta masei lor corporale, instituind legaturi similare: o persoana ordonata inseamna o viata ordonata sau, si mai intalnit „Daca as fi slab, toate problemele mele ar fi rezolvate" Asa ca, dus la extreme, a slabi poate sa insemne pentru anumiti oameni un fel de a-si demonstra valoarea restului lumii. De aceea, experimentarea esecului poate sa insemne orice, de la dezamagire moderata pentru cineva pana la disperare extrema pentru altcineva.

Intreruperea curei de slabire

Curele de slabire esueaza din nenumarate motive. Adesea furnizeaza o alimentatie inadecvata si depind pentru rezultat de infometare. Uneori, oamenii sunt indrumati gresit in privinta cantitatii de mancare de care au nevoie si mananca prea mult, ajungand intr-un echilibru energetic negativ. Mult mai adesea, cura de slabire ia sfarsit pentru ca persoana care o tine recidiveaza si revine la vechile obiceiuri culinare.

Unii oameni fac o analogie intre neputinta de a tine o dieta si dependenta de substante ca alcoolul, drogurile sau fumatul. In timp ce, in general, este putin probabil ca mancarea sa dea dependenta, este posibil ca mancarurile care contin cantitati mari de zahar sa duca la dorinta de a manca in continuare, chiar daca nu ne mai este foame. Astfel, analogia poate fi folositoare, mai ales pentru oamenii carora le plac dulciurile.

Un psiholog american, Alan Marlatt, a catalogat situatiile care duc cel mai adesea la recidivare in cazul oamenilor cu adictii. A intrebat un grup de 327 de oameni din difente programe de abstinenta care fusesera principalele lucruri care i-au determinat sa recidiveze. In acest grup erau si douazeci si noua de femei care urmasera un program de reducere a masei corporale, fara sa fie internate. In cazul femeilor, Alan Marlatt a definit recidiva drept „a manca necontrolat pe o perioada de douazeci si patru de ore", timp in care femeile nu au folosit niciuna dintre tehnicile de slabit pe care le invatasera in clinica. Asa ca puteau fi asemanate cu orice alta femeie care renunta la dieta.

Marlatt si colegii lui au putut sa catalogheze situatiile de recidiva in baza spuselor tuturor acestor oameni. Au descoperit ca, in general, jumatate sunt deturnati de evenimente personale, de structura interioara, lucruri care vin din interiorul persoanei, ca frica, anxietatea, experimentarea durerii sau pur si simplu impulsul de a face tot ce incearca sa evite, iar cealalta jumatate fusese influentata de evenimente interpersonale, ca presiunea sociala sau supararea pe cineva.

In ceea ce ii priveste pe cei care tineau dieta, o treime din recidivari fusesera declansate de emotii negative ca frustrarea sau depresia, care nu avusesera de-a face neaparat cu altcineva. Zece la suta fusesera cauzate de presiuni sociale, de exemplu cineva le oferise mancare; alte zece procente fusesera determinate de impulsuri si tentatii; 14 procente fusesera cauzate de conflicte cu alti oameni; si un procent surprinzator, de 28, fusese determinat de o stare de bine in situatii sociale.
Douazeci si noua de femei dintr-un program de reducere a greutatii nu sunt, in general, deloc reprezentative pentru numarul de oameni care tin diete, insa alti oameni care au incercat sa slabeasca ar putea recunoaste asemanarile dintre aceste situatii si cele care adesea ii determina sa scada controlul asupra dietei si sa manance ceva despre care cred ca le este interzis. Asa cum am vazut in capitolul 4, stresul poate declansa la unii oameni supra-alimentarea. Numai simtind ca a mancat prea mult, cineva poate sa manance si mai mult. Asa ca, nu numai recidivarea in sine este importanta, ci si semmficatia nerespectarii dietei pentru persoana angajata in acest proces.

Cei care esueaza traiesc incontinuu cu spectrul vinovatiei. Pentru persoana care tanjeste sa fie slaba, care simte ca fericirea ei depinde de acest lucru, fiecare episod de recidiva vinovata reprezinta inca o dovada a esecului. In definitiv, oricine altcineva poate s-o faca (oare chiar poate?), revistele si cartile spun ca este posibil (este oare?), asa ca de ce sunt atat de lipsit de vointa si incapabil sa fac un lucru asa de neinsemnat?

Cura de slabire si depresia

Multi oameni obezi sau supraponderali sunt fericiti si perfect adaptati. Pe de alta parte, multi altii sunt deprimati: nu intotdeauna intr-un mod disperat, deznadajduit, asa cum sunt oamenii cand au nevoie de ajutor psihiatric; dar cu siguranta traverseaza perioade frecvente de dispozitie trista, iritabilitate, sau sunt, probabil, mai incordati si mai anxiosi decat de obicei. Uneori este dificil sa ne dam seama ce a fost mai intai: esti deprimat pentru ca esti gras sau esti gras pentru ca esti deprimat.

Unii oameni se ingrasa pentru ca sunt deprimati. S-a sugerat ca grasimea serveste ca protectie impotriva greutatilor personale. Cu siguranta sunt multi oameni care mananca mai mult si se ingrasa cand sunt stresati si deprimati, iar problema greutatii poate sa apara pentru a depasi in primul rand, cel putin ca importanta, orice motiv ar fi avut ca sa fie stresati. Problema originala, probabil neintelegerile cu partenerul de cuplu sau conflictele aparent de nerezolvat cu parintii, complicate de sentimentul ca esti cumva inadecvat, ingropata, la modul propriu, sub o cerinta prioritara – dorinta de a fi slab.

Anumiti scriitori au incercat sa gaseasca explicatii pentru depresia oamenilor care urmeaza o dieta de slabit, sugerand ca grasimea apara de restul lumii si ii fereste de sentimentul de tristete; de aceea, atunci cand slabesc, pierd si o parte din haina protectoare si acest lucru ii face mai vulnerabili si mai depresivi. Cu toate acestea, este putin probabil, deoarece, in cele mai multe cazuri, numai cei care au esuat se simt asa de deprimati. Multi oameni sunt pur si simplu deprimati pentru ca se simt grasi si nu pot slabi. In schimb, oamenii care reusesc se simt din ce in ce mai bine pe masura ce mai dau jos din kilograme. Oamenii renunta la programele de slabit nu pentru ca sunt deprimati din cauza faptului ca au slabit, ci pentru ca nu au reusit sa slabeasca.

Nu exista nicio indoiala ca procesul acesta de a slabi ii poate face pe unii oamenii sa se simta extrem de nefenrciti. Multe persoane care tin cure de slabire infrunta schimbari devastatoare in ceea ce priveste felul in care se raporteaza la mancare si la faptul ca sunt grase. Incep sa simta tot timpul ca le este foame, chiar si dupa ce au mancat; devin obsedate de mancare, se gandesc la ce au mancat azi si la ce vor manca maine. Se cantaresc o data, probabil de doua sau chiar de mai multe ori pe zi, si ajung dependenti, pentru linistea lor interioara, de orice mica fluctuatie a cantarului. Isi calculeaza din nou si din nou cate kilograme ar trebui sa piarda pana la o anumita data si, atunci cand nu-si ating scopul, isi refac calculele.

Unii oameni tin cure de slabire foarte severe pentru cateva zile, adesea mancand mai nimic la micul dejun, urmat de o gustare de dieta, o cutie de branza slaba, un iaurt, fasii uscate de paine, un grepfrut. Invinsi de foame si presati de alti oameni sau de stres, ei cedeaza in fata unei mese copioase sau a unui fel de mancare "interzis". Dieta este intrerupta. In cel mai bun caz, persoana care tine cura de slabire uita de aceasta intrerupere si o ia de la capat. In cel mai rau caz, intreruperea se transforma intr-un chiolhan in toata regula si este urmata de o frenezie de a consuma toate mancarurile care i-au fost interzise timp de atatea zile sau saptamani.

O miscare a acului cantarului confirma o crestere instanta in greutate. Bineinteles, mancatul in exces nu determina cresterea in greutate, kilogram cu kilogram. Daca alimentele mancate astfel sunt in principal compuse din carbohidrati paine, prajituri, mancaruri ce contin zahar — cea mai mare parte din greutatea depusa este cauzata de inlocuirea depozitului de glicogen ce are in compozitie apa (a se vedea de asemenea pagina 53); insa persoana care a esuat nu mai vede nimic altceva in afara marturiei cantarului si de aceea totul pare si este, prin urmare, pierdut.

Dieta de slabit si metabolisul

Avem de-a face cu o problema complexa pentru ca, atunci cand tinem pentru prima data o dieta si mancam mai putin decat inainte, sistemul nostru metabolic scade. Asta inseamna ca avem nevoie de mai putin combustibil ca mai inainte ca sa putem functiona. Cand incetam sa mai tinem dieta, metabolismul creste din nou, insa se pare ca are nevoie de mai mult timp sa revina la nivelul initial. De fiecare data cand reducem cantitatea de mancare pe care o mancam, metabolismul scade din ce in ce mai repede. De aceea, daca tinem dieta in repetate randuri, ritmul nostru metabolic scade tot timpul si este posibil sa nu mai poata revenila nivelul initial, astfel, cu fiecare incercare reusita de a slabi, a pierde in greutate poate deveni din ce in ce mai dificil.

Cu cat mancam mai putin, cu atat scade mai mult ritmul nostru metabolic. De asemenea, daca slabim cam un kilogram pe saptamana, cea mai mare parte din ce pierdem este grasime. Totusi, daca dam jos kilogramele si mai repede, corpul incepe sa foloseasca nu numai grasime, ci si tesut muscular. La o pierdere in greutate de aproape trei kilograme pe saptamana, aproape jumatate din greutatea pierduta ar putea fi tesut muscular fara grasime. Ati putea spune: „Si ce daca? Din moment ce slabesc, ce conteaza ce anume se pierde? Totul pare la fel". Motivul pentru care conteaza este ca, atunci cand va ingrasati din nou, grasimea este prima pe care o puneti la loc. Asta inseamna ca puteti sa ajungeti sa aveti o proportie mai mare de grasime decat tesut muscular, mai multa decat ati avut vreodata.

Ritmul metabolic de baza depinde de cat de mult tesut muscular striat aveti, si nu de cata grasime. Felul in care aratati nu va fi afectat daca pierdeti mai mult tesut adipos sau mai mult tesut muscular striat, insa daca ajungeti sa aveti o cantitate mai mare de grasime si mai putin tesut muscular striat decat inainte, metabolismul dumneavoastra va scadea si veti fi nevoit sa mancati si mai putin decat ati mancat inainte pentru a va mentine greutatea fara sa va ingrasati. Prin urmare, cand veti incerca sa tineti din nou dieta, va fi de doua ori mai greu.

O alta problema pe care o intampina persoanele care tin dieta este legata de felul lor de a manca. Tiparul persoanei descrise mai sus, care sare peste micul dejun si apoi ciuguleste ceva pe parcursul zilei, nu este neobisnuit. Un alt tipar este acela in care se mananca putin sau nimic in timpul zilei si apoi seara se ia o masa. Multe diete si anumiti nutritionisti profesionisti spun ca, in cadrul unei diete, trebuie „sa luati micul dejun". Asta suna ca o impunere si multor oameni nu le place sa li se spuna ce au de facut. Totusi exista o farama de adevar in acest indemn, intrucat cercetatorii au descoperit ca mancatul mai des poate sa ne fereasca si de cel mai mic dezechilibru al ritmului nostru metabolic.

De exemplu, un grup de cercetatori a comparat ritmul metabolic de baza a 208 pacienti obezi cu tiparul lor de a manca. Au gasit cinci tipare: niciun fel de mancare pana la cina, doar pranz si cina, trei mese pe zi; trei mese plus gustari, nu mai mult de trei; si trei mese plus trei sau mai multe gustari. S-a descoperit ca sistemul metabolic de baza si numarul de mese sau de gustari luate sunt in stransa legatura, iar cercetatorii au concluzionat ca oamenii care sar peste micul dejun au un metabolism mai scazut decat oamenii care mananca trei sau mai multe mese pe zi. Asa ca, daca aveti sau nu pofta de micul dejun, este de preferat sa mancati pe tot parcursul zilei decat sa mancati o data sau de doua ori. (Cu conditia sa nu mancati mai mult ca inainte odata ce-ati inceput dieta!). Acest tipar mai are si inca un avantaj: daca mancati la intervale constante, nu veti simti atat de puternic privarea de mancare si astfel nu veti ajunge in situatia in care nu va veti putea opri din mancat atunci cand in sfarsit va veti ingadui sa mancati.







Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015