Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual - Elisabeth Raffauf

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





108 TITLURI DISPONIBILE

59 TITLURI DISPONIBILE

240 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual - Elisabeth Raffauf       Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual
de

Cartea -Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual, de Elisabeth Raffauf, abordeaza temele delicate legate de problematica abuzului sexual la copii. Cum asiguram copiilor o educatie sexuala adecvata varstei lor pentru a ne asigura ca nu cad prada abuzului sexual? Autoarea prezinta cateva metode eficiente de a avea copii increzatori si capabili sa se autoprotejeze.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 192
   
Anul aparitiei: 2015
Editia originala: 2012
Traducere din limba germana de
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-315-2


Descrierea editorului

Una din patru fete si unul din noua baieti ajung sa fie victime ale abuzului sexual. Si, surprinzator, 20% dintre abuzatori sunt rude (inclusiv tati, frati sau unchi), iar alti 30% sunt cunoscuti ai familiei. De aceea, a pune lacat pe usa sau a inocula celor mici frica fata de "omul cel rau" nu ajuta la nimic, afirma Elisabeth Raffauf, specialista in consiliere psihoeducationala.

Autoarea cartii "Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual" ofera, in schimb, parintilor sugestii pentru o preventie eficienta, cu un accent sporit pe construirea unei relatii de incredere parinti–copil si pe o educatie sexuala adecvata varstei. In acest fel, un copil increzator, care stie sa descifreze mesajele afective ale celorlalti si care are simtul limitelor corporale si ale intimitatii, va cadea mult mai greu prada abuzului sexual.

Adresata atat parintilor, cat si educatorilor si psihologilor, cartea "Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual" include capitole speciale despre ademenirea adolescentilor pe internet (cyber-grooming) si despre caile legale pentru urmarirea presupusilor abuzatori.

Elisabeth Raffauf, psiholog si consilier educational din Koln, Germania, are o prezenta notabila in media si a mai publicat carti despre pubertate si educatia sexuala a fetelor.



Elisabeth Raffauf

Elisabeth Raffauf, psiholog si consilier educational din Koln, Germania, are o prezenta notabila in media si a mai publicat carti despre pubertate si educatia sexuala a fetelor.



Pagini din carte

                     

                     

                     

            



Cuprinsul cartii

Introducere. Sa ne protejam si sa ne intarim copiii

1. Abuzul sexual
2. Fantezie, panicare sau realitate
3. De obicei nu „omul negru" este faptasul
4. In cautarea securitatii
5. Sexualitatea copilului este diferita - educatia sexuala ca parte a educatiei generale
6. Sexualitatea este un subiect personal
7. Discutia despre sexualitate - sa le dam cuvantul copiilor
8. Increderea oferita sta la baza increderii in sine
9. Sa-i luam in serios pe copii
10. „El este prietenul meu" - abuzul sexual pe internet preventia inainte de toate
11. Politia va recomanda - drumuri sigure si un comportament ferm
12. „Copilul pare cam absent" - ce trebuie facut atunci cand aveti o banuiala?
13. Preventia eficienta in instituti
14. Protectia copilului este treaba tuturor

Multumiri
Bibliografie
Note




Fragmente din carte

Fragment din capitolul 7. Discutia despre sexualitate - sa le dam cuvantul copiilor.

Cuvintele sunt cheia

Daca ne gasim cuvintele pentru a exprima ceva, inseamna ca deja avem un oarecare control asupra acelui subiect de discutie. Cuvintele ne fac capabili sa simtim ca acel ceva ne apartine:

„Pe cand aveam 17 ani, am citit pentru prima oara intr-o revista ca exista ceva denumit clitoris. Se explica in detaliu ce fel de parte a corpului este. Atunci m-am gandit: eu nu am asa ceva. Dar sa ma uit intai. Si am stat asa cu oglinda in mana si ma gandeam: Deci, pe unde-o fi?" - Clara L., 38 de ani, cu doi copii

Specialista in pedagogie Petra Milhoffer a chestionat, in cadrul unui proiect de cercetare privind perceptia de sine, constiinta sexualitatii si imaginea corporala, si copii cu varste cuprinse intre 8 si 14 ani, intrebandu-i ce denumiri cunosc ei referitoare la diversele parti ale corpului. Cea mai putin cunoscuta denumire era cea de „clitoris".

Aceasta este o descoperire graitoare, daca luam in considerare ca este vorba despre acel organ sexual feminin corespunzator penisului masculin. Este la fel de excitabil si de aducator de placere. Autoarele studiului conchid ca prin nenumirea organului sexual feminin este negata inclusiv capacitatea feminina de a resimti placerea: „Aceasta reflecta circumcizia simbolica ce se aplica si in zilele noastre acestui concept in multe materiale de educatie sexuala. Negarea existentei organului feminin al placerii are cu siguranta o vina importanta in atitudinea nefireasca a fetelor si a femeilor fata de dorinta si placerea feminina!"

Psihanalistul Wolfgang Mertens si analista Christa Rhode-Dachser sunt de parere ca denumirea gresita, respectiv nementionarea organelor genitale feminine, reprezinta o castrare in sens metaforic. Ei se intreaba: „Ce poate sa creada fetita cand are o parte corporala care in primii ani de viata reprezinta izvorul principal al placerii sale, dar pentru aceasta nu exista o denumire? Se vorbeste despre vagin si despre vulva, ok, dar despre clitoris? Cum altfel am mai putea vorbi despre «mandria fetelor» in comparatie cu mandria baietilor?"


A vorbi pentru a proteja

„Eu nu am primit din partea parintilor mei niciun fel de lamuriri. Corpul si sexualitatea nu erau un subiect abordabil la noi acasa. Am trecut prin mai multe situatii de agresiune din partea barbatilor, dar, pentru ca nu aveam un limbaj pentru asta, nu am putut sa ma destainui nimanui. Candva, mama mi-a spus ca, dupa parerea ei, poti sa le acorzi ajutor copiilor, dar nu trebuie sa spui tuturor lucrurilor pe nume. Atunci m-am infuriat si i-am spus: «Mama, daca as fi stiut pe cand aveam 10 ani ca chestia aia mare si rosie se numeste penis, atunci as fi fost scutita de o situatie dificila in viata si as fi fost foarte fericita daca mi-ati fi spus acest lucru la timp.» Apoi am discutat totul cu de-amanuntul. Parintii mei chiar nu puteau sa stie ce mi s-a intamplat pentru ca mie imi lipseau cuvintele pentru asa ceva. Cu copiii mei o sa fac totul cu adevarat diferit. Ei vor invata denumiri pentru toate partile corpului si vor afla ca au voie sa vorbeasca despre asta. Si asta este o promisiune de care am sa ma tin." — Martha S., 42 de ani, cu trei copii

Din aceasta povestire reiese foarte clar cat de important este ca toti copiii sa invete ca se poate vorbi foarte normal despre corp si despre sexualitate si asta inca de la inceput. Ei au nevoie de cunostinte despre corpul lor si despre sexualitate si au nevoie de posibilitatea de a transpune aceste cunostinte intr-un limbaj. Cuvintele referitoare la organele sexuale si la excitabilitatea
corpului sunt de neocolit pentru a putca discuta despre experientele de abuz si pentru a putea solicita ajutor. Multor parinti le este mai usor sa vorbeasca eu copiii lor despre subiecte precum „diferentele dintre sexe", „graviditatea" si „nasterea". Intotdeauna sunt mai dificile subiectele precum „actiunile sexuale ale adultilor si „abuzul sexual".


Sa numim ceea ce exista

„Ce nu exista, nu are nevoie de nume, iar ce nu are nume, nu exista." - Mithu M. Sanyal, specialist in culturologie

„Ascunderea", de exemplu, a existentei clitorisului la fete are rolul de a ajuta parintii sa evite subiecte mai dificile. Parintii care se simt nesiguri in ce priveste abordarea subiectului corpului si al sexualitatii cu copiii lor sau care, pur si simplu, au cu totul altceva de facut decat sa se chinuie sa gaseasca o explicatie potrivita varstei ii consoleaza pe copii spunandu-le ca vor discuta despre aceasta „mai tarziu". De exemplu, le spun: „Cand vei fi mare, iti vor creste sanii si atunci poti sa faci dragoste cu altcineva, si atunci poti sa faci copii...". Psihanalista franceza Christiane Olivier comenteaza: „La ce ii folosesc unei fete povestile despre ce nu are acum si va avea abia mai incolo? Aceasta este in afara orizontului de intelegere, pe o alta planeta. Ea poate cel mult sa se supere, pentru ca va crede ca nu poseda nimic din ceea ce are nevoie pentru a fi o femeie. Ea vrea sa stie: ce se intampla acum? Ce am eu acum?".

Parintii ii pot spune fiicei lor: „Totul este aici, totul e la locul sau. Pentru placere exista un organ, pe care il cunosti deja, pentru ca iti face placere sa te mangai acolo. Acesta este un loc mic, cam de marimea unui bob de mazare. Unii oameni ii spun margeluta. Este ascuns undeva in fata, sub vulva si se numeste clitoris." Si astfel fata primeste un ajutor important, pentru a putea deveni constienta de propriile organe genitale si a-si forma o imagine despre ele. Si chiar daca pentru o dezvoltare identitara feminina si pentru o sexualitate traita cu placere este nevoie de mai mult decat de denumirea completa a organelor genitale, aceasta este o piatra de fundament importanta pentru ca o fata sa se simta „in regula" si „completa".

Pentru siguranta identitatii sexuale a baietilor si a fetelor, este important ca acestia sa descopere ca au organe sexuale diferite, deoarece in cazul reproducerii acestea au sarcini diferite. Ei ar trebui, de asemenea, sa invete ca barbatii si femeile au acelasi echipament de baza si sunt la fel de dotati pentru a putea simti placerea.


Ce si cand vor sa afle copiii?

In functie de varsta si de nivelul de dezvoltare, copiii, de fiecare data, au un mod diferit de a se interesa de corpul lor si de posibilitatile acestuia. Parintii sunt uneori nesiguri, nestiind daca nu cumva isi suprasolicita copiii cu prea multe explicatii. Ei pun in balanta lamuririle lor cu varsta copiilor, cantarind daca, de exemplu, este socant pentru ei sa afle ca barbatul isi introduce penisul in vaginul femeii.

Cercetatoarea in domeniul sexualitatii Renate Volbert a evaluat cercetari deja existente si a alcatuit un desfasurator privind cunostintele sexuale si interesele sexuale ale copiilor:

• pana la doi ani: niciun fel de intrebari despre subiecte sexuale
• intre doi si trei ani: intrebari privind diferentele genitale si apartenentele sexuale
• intre trei si patru ani: intrebari privind originea bebelusilor
• patru ani: cunostinte de baza privind graviditatea
• intre cinci si sase ani: intrebari despre nastere
• opt ani: intrebari cu privire la conceptie si la actul sexual
• intre noua si unsprezece ani: cunostinte despre conceptie si despre actul sexual

In urma apelurilor, din partea ambelor sexe, catre Telefonul pentru Copii si Tineret al Centrului Federal pentru Educatie Sanitara din Germania, au fost inregistrate subiecte considerate interesante pentru copii, adolescenti si tineri adulti intre 8 si 25 de ani: pentru toate grupele de varsta intrebarile cu privire la subiectul iubirii si cuplului au fost cele mai importante:
- 24,5% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 8 si 13 ani
- 38,85 % dintre cei cu varsta cuprinsa intre 14 si 25 de ani

Cei mai multi dintre apelanti doreau sa discute despre „indragostire" si „dorinta de a face sex". Aceste date corespund cu rezultatele obtinute in urma unui studiu calitativ al Institutului Rheinland din Koln. Aici s-a descoperit ca puberii se uita cu placere la serialele de seara, pentru a afla cate ceva despre relatii. Ei sunt in cautarea unei „educatii despre dragoste si viata".

De mai mult de 11 ani, colega mea Katrin Sander si cu mine lucram pentru emisiunea radio „Herzfunk", difuzata de postul WDR. Aceasta se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani. Din experienta noastra, copiii de aceasta varsta sunt interesati foarte mult de intrebari de genul: „Ce trebuie facut atunci cand devii intim cu cineva?" Sau: „Cum te poti comporta corect in lumea necunoscuta a corporalitatii?" Si intrebarea „Cum se saruta corect?" ne este adresata foarte des.

Nu am intocmit o statistica, deoarece, in cazul unora dintre copiii care ne transmit intrebarile lor prin telefon sau e-mail, nu cunoastem nici varsta si nici sexul. Cu toate acestea, am descoperit cateva preocupari tipice:

• Copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 8 ani vor sa afle ceva despre propriul corp si despre corpul altora: Cum este el azi? Ce ma asteapta? Ei vor sa stie cum trebuie sa integreze sentimentele noi, schimbatoare, care ii incearca. Ii intereseaza ce inseamna anumite denumiri pe care le-au auzit la cei mai mari sau in mass-media: Cum se fac copiii? De ce rad unii cand aud de sex si de cuvantul dragoste? Ce inseamna masturbare? Ce este preputul? Ce sunt prostituatele? Ce este petting-ul? Ce se intampla in cazul circumciziei? Cum se simte dragostea?

• Copiii cu varste cuprinse intre 9 si 11 ani au cautat, in parte, indicatii concrete de actiune: Ce este de facut in regatul dragostei? Exista ceva de care, fiind baiat, trebuie sa tii seama cand faci sex? Sunt indragostita de un baiat dragut, ce trebuie sa fac? Cum imi agat o prietena? De ce creste penisul la baieti?

• In cazul intrebarilor copiilor de 12 ani se vede ca unii dintre ei au, deja, o experienta sexuala sau ca sunt preocupati mai in detaliu de acest lucru: Ce este un orgasm? De ce ne este rusine cand suntem goi? Ce este clitorisul? De ce baietii se intereseaza, de fapt, asa de tarziu, de fete?

Centrul Federal pentru Educatie Sanitara a chestionat, in cadrul studiului „Sexualitatea la adolescenti", cat de bine sunt lamuriti adolescentii cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani in privinta intrebarilor pe teme sexuale. Conform acestui studiu, 83% dintre baietii germani si 72% dintre baietii provenind din familii imigrante se considera educati, in cazul fetelor germane fiind vorba de 84%, iar in cazul fetelor provenind din familii imigrante, de 67%.

Cercetatoarea in domeniul sexualitatii Petra Milhoffer a prezentat unor copii cu varstele cuprinse intre 8 si 14 ani o lista cu subiecte din domeniul sexualitatii si i-a intrebat: Despre ce ai dori sa vorbesti? Subiectul principal pentru fetele sub 11 ani a
fost graviditatea (35%). Baietii de acceasi varsta sunt interesati mai mult de sex (32%). In principal, s-a dovedit ca fetele sunt mai dornice de cunoastere decat baietii. Ele au bifat mai multe subiecte. Stiu cumva baietii deja mai multe sau le este mai greu sa admita ca vor sa afle mai multe? Sau poate sunt cu adevarat mai putin interesati?

Odata cu cresterea varstei, intrebarea privitoare la riscurile sexualitatii a devenit mai importanta atat pentru baieti, cat si pen-tru fete. 34% dintre baietii de 11 ani si 45% dintre fetele cu varsta cuprinsa intre 11 si 12 ani doreau sa se informeze despre SIDA.

In timp ce aceasta cifra a crescut in cazul fetelor cu varsta cuprinsa intra 13 si 14 ani pana la 69%, iar 75% dintre aceste fete doreau sa afle ceva despre viol, interesul principal al baietilor de 13 si 14 ani era rezervat, din nou, subiectului sex.

Si aceste rezultate ne permit numai speculatii: Se simt fetele mai amenintate din afara? Se simt baietii mai presati sa aiba „succes" la fete? Sau sunt, pur si simplu, mai lipsiti de griji, si in cazul lor domina placerea nou descoperitelor posibilitati corporale?

Cert este ca baietii si fetele au nevoie de informatii diferite (si de sfaturi diferite). Cercetatorii in domeniul sexualitatii sunt de parere ca „baietii au nevoie mai degraba de o «scoala a dragostei», pentru a-i educa in privinta structurarii relatiilor si a increderii in altii. Si acest lucru ar avea sens daca ar fi mai putin supusi presiunii de a corespunde unui cliseu masculin. Fetele ar trebui sa fie invatate sa-si transpuna in mod ofensiv dorintele si sa-si gaseasca curajul de a-si critica «idolul»."






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015