Povestea cea buna. Discutii despre adevar, fictiune si psihoterapia psihanalitica - J.M. Coetzee

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





93 TITLURI DISPONIBILE

52 TITLURI DISPONIBILE

223 TITLURI DISPONIBILE

36 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Povestea cea buna. Discutii despre adevar, fictiune si psihoterapia psihanalitica - J.M. Coetzee       Povestea cea buna. Discutii despre adevar, fictiune si psihoterapia psihanalitica
de si

Prin ce se deosebesc povestirile spune de un scriitor in cartile sale si cele spuse de clienti in cadrul sedintelor de psihoterapie? J.M. Coetzee, castigator al Premiului Nobel pentru Literatura, si psihoterapeuta Arabella Kurtz discuta in volumul –Povestea cea buna- despre rolul fictiunii in viata oamenilor, despre dimensiunile adevarului ascuns in limbajul simbolic si despre folosirea povestilor in psihoterapie ca vehicul al schimbarii.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 190
   
Anul aparitiei: 2016
Editia originala: 2015
Traducere din limba engleza de Mihaela Buruiana
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-639-9


Descrierea editorului

Lucrand de unul singur, scriitorul este singurul responsabil pentru povestea pe care o spune. Pe de alta parte, terapeutul colaboreaza cu pacientul, ajutandu-l sa-si spuna povestea vietii. Ce fel de adevar incearca sa reveleze povestile create de pacient si terapeut: adevarul obiectiv sau cel subiectiv si schimbator al amintirilor explorate si retraite in siguranta oferita de relatia terapeutica?

Plecand de la operele unor mari scriitori ca Dostoievski sau Cervantes sau de la importanti psihanalisti precum Freud sau Melanie Klein, dialogul pe care il poarta J.M. Coetzee si Arabella Kurtz in cartea "Povestea cea buna" ne ofera o intelegere profunda asupra povestilor pe care le spunem despre vietile noastre.

J.M. Coetzee este un celebru romancier, eseist, lingvist si traducator, nascut in Africa de Sud. A fost primul autor care a primit de doua ori Booker Prize, iar in 2003 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura.

Arabella Kurtz este specialista in psihologie clinica si practica psihoterapia psihanalitica la Tavistock Clinic. In prezent, este profesor emerit la Universitatea din Leicester.



J.M. Coetzee

J.M. Coetzee este un celebru romancier, eseist, lingvist si traducator, nascut in Africa de Sud. A fost primul autor care a primit de doua ori Booker Prize, iar in 2003 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura.



Pagini din carte

                     

                     

                     

   



Fragmente din carte

"Discutiile pleaca de la ideea ca un terapeut care exploreaza practica terapiei are ceva de castigat din compania unui strain de disciplina psihologiei, in cazul de fata, a unui scriitor si critic literat simpatizant al domeniului. La suprafata, psihoterapeutul si romancierul au multe in comun, cel putin in ceea ce priveste obiectul interesului lor. Amandoi sunt profund preocupati de natura si experienta umana, precum si de posibilitatile de crestere si dezvoltare umana."

"Desigur, limbajul este mediul de lucru si al scriitorilor, si al psihoterapeutilor. Ambii se ocupa cu explorarea, descrierea si analizarea experientei umane, cu gasirea sau inventarierea unor structuri lingvistice si narative in care sa cuprinda experienta si poate, in special, cu limitele extreme ale experientei."

"Aceste discutii sunt oferite intr-un spirit interdisciplinar, precum si in spiritul explorarii. Ele nu urmeaza intotdeauna un fir linear al gandirii. Uneori se repeta si se contrazic, revin asupra unor preocupari insistente sau urmeaza un fir al gandirii fara sa stie unde vor ajunge. Cei doi interlocutori spera astfel ca, pe alocuri, pot deschide o perspectiva noua sau diferita asupra practicii psihoterapiei psihanalitice si asupra proiectului psihoterapeutic in formele sale sociale mai largi."

"Ce relatie am eu cu povestea vietii mele? Sunt autorul constient al acesteia sau ar trebui sa ma vad doar ca pe o voce care rosteste, intervenind cat mai putin posibil, un sir de cuvinte ce se revarsa din interiorul meu? Mai presus de toate, avand in vedere bogatia de material pe care il pastrez in memorie, materialul unei vieti intregi, ce ar trebui sau ce este obligatoriu sa elimin, tinand cont de avertismentul lui Freud potrivit caruia ce omit fara sa ma gandesc (adica fara a ma gandi constient la asta) poate fi cheia celui mai profund adevar despre mine? Si totusi, cum este posibil, logic vorbind, sa stiu ce elimin fara sa gandesc?"

"As vrea sa incerc sa mai spun ceva despre natura adevarului in psihoterapie (…) Sa ne gandim o clipa cum se schimba de-a lungul vietii modul in care o persoana isi vede parintii, sa spunem mama. Astfel, in conversatia psihoterapeutica, se pot distinge viziunea bebelusului asupra mamei, cea a copilului, a adolescentului, a tanarului cu sau fara copii proprii, a adultului de varsta mijlocie si asa mai departe. Eu cred ca, daca ne gandim la asta ca la un exemplu de cum apar povestile de viata in cadrul terapiei, inseamna ca nu exista un adevar unic si definitiv, care sa fie descoperit treptat si cu mari eforturi – in cazul acesta, cu privire la persoana mamei si cina a fost si este aceasta cu adevarat. (…) Mai mult, terapeutul si pacientul colaboreaza pentru a intelege modul in care este vazuta in mintea pacientului o relatie intima, formatoare, in baza aspectului important al perspectivei: unde se situeaza pacientul din punct de vedere al dezvoltarii si nevoilor proprii, al temperamentului, al naturii relatiei si al situatiei exterioare, asa cum este traita de el. Din acest motiv, adevarul in psihoterapie este dinamic, in esenta, dat fiind ca deriva din perspectiva unei fiinte ale carei caracteristici externe si interne se modifica, chiar si putin, de-a lungul timpului."

"… terapeutul ar putea urmari sa insufle pacientului libertatea de a fi stapanul propriei povesti de viata; … sentimentul de libertate sau de stapanire si ceea ce poate fi realizat prin acesta se poate dovedi mai important chiar decat povestea in sine."






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015