Gandirea de tip cutie neagra. Cum ia nastere inovatia din esecuri - Matthew Syed

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





101 TITLURI DISPONIBILE

57 TITLURI DISPONIBILE

231 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Gandirea de tip cutie neagra. Cum ia nastere inovatia din esecuri - Matthew Syed       Gandirea de tip cutie neagra. Cum ia nastere inovatia din esecuri
de

In cartea -Gandirea de tip cutie neagra. Cum ia nastere inovatia din esecuri, Matthew Syed abordeaza tema strategiilor eficiente pentru a avea performante in orice activitate. Pornind de la cum ne raportam la esecuri, autorul arata cititorilor ce rol au greselile in viata noastra si cum le putem folosi pentru a ne atinge scopurile. Cum ajungem sa avem acea dinamica mintala care sa ne ajute sa devenim din ce in ce mai buni in ceea ce facem? Matthew Syed ne propune cateva solutii.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Publica
Colectia: Stiinte sociale
Pagini: 424
   
Anul aparitiei: 2016
Editia originala: 2015
Traducere din limba engleza de Monica Lungu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-606-722-146-6


Descrierea editorului

Care este legatura dintre echipa Mercedes de Formula 1 si Google? Care este conexiunea dintre TeamSky a lui David Brailsford si industria aviatica? Ce au in comun inventatorul Dyson si jucatorul de baschet Michael Jordan? Toate au in comun gandirea de tip „cutie neagra“.

Fie ca e vorba de dezvoltarea unui produs nou, de perfectionarea unei abilitati de baza sau de luarea unei decizii critice, ganditorii de tip cutie neagra nu se tem sa-si infrunte greselile, ci vad esecurile ca pe un mod foarte bun de a invata. Mai degraba decat sa isi nege greselile, sa dea vina pe altii sau sa isi acopere urmele, aceste institutii sau indivizi analizeaza greselile ca parte a strategiei lor de a avea succes. Cati dintre noi pot spune, cu mana pe inima, ca au o relatie atat de sanatoasa cu esecul?

Invatarea din greseli are statut de cliseu, dar cartea „Gandirea de tip cutie neagra. Cum ia nastere inovatia din esecuri”, de Matthew Syed, ne dezvaluie povestea uimitoare din spatele celei mai puternice metode de invatare a omenirii, precum si arsenalul de tehnici folosite de unele dintre cele mai inovatoare organizatii. Ne dezvaluie si pericolele ce ne pandesc daca nu invatam din greseli – sute de mii de pacienti mor din erori medicale evitabile, din cauza lipsei gandirii de tip cutie neagra.

Matthew Syed scrie editoriale si articole de specialitate pentru revista The Times. Este invitat in emisiunea de actualitati a BBC Newsnight si apare cu regularitate pe CNN International si World Service TV. Dupa absolvirea Universitatii Oxford si castigarea premiului First in Politics, Philosophy and Economics, Syed a devenit campionul Marii Britanii la tenis de masa, titlu pe care si l-a aparat aproape zece ani. A fost de trei ori campionul Commonwealth si a reprezentat de doua ori Anglia la Jocurile Olimpice. Prima sa carte, Bounce: The Myth of Talent and Power of Practice, a fost in topul William Hill Sports Book of the Year si a devenit bestseller in Marea Britanie.



Matthew Syed

Matthew Syed scrie editoriale si articole de specialitate pentru revista The Times. Este invitat in emisiunea de actualitati a BBC Newsnight si apare cu regularitate pe CNN International si World Service TV. Dupa absolvirea Universitatii Oxford si castigarea premiului First in Politics, Philosophy and Economics, Syed a devenit campionul Marii Britanii la tenis de masa, titlu pe care si l-a aparat aproape zece ani. A fost de trei ori campionul Commonwealth si a reprezentat de doua ori Anglia la Jocurile Olimpice. Prima sa carte, Bounce: The Myth of Talent and Power of Practice, a fost in topul William Hill Sports Book of the Year si a devenit bestseller in Marea Britanie.



Prezentari Video

In videoul de mai jos, Matthew Syed vorbeste despre cateva principii ale gandirii de tip "cutie neagra", despre dinamica performantei in orice domeniu, despre mecanismele mintale care sunt propice reusitei si despre conceptul de talent:





Pagini din carte

                     

                     

                     

               



Cuprinsul cartii

I. Logica esecului

1. O operatie de rutina
2. United Airlines
3. Paradoxul succesului

II. Disonanta cognitiva

4. Condamnati pe nedrept
5. Contorsiuni intelectuale
6. Reformarea justitiei penale

III. Confruntarea cu complexitatea

7. Paradoxul duzei
8. Scared Straight?

IV. Pasi mici si salturi uriase

9. Castiguri marginale
10. Esecul ca motor al inovatiei

V. Jocul invinuirii

11. Zborul Libyan Arab Airlines
12. A doua victima

VI. Construirea unei paradigme a cresterii

13. Efectul Beckham
14. Redefinirea esecului
Coda: imaginea de ansamblu

Multumiri
Note




Fragmente din carte

Fragment din Capitolul 11: Zborul Libyan Arab Airlines 114

Suntem in februarie 1973. Atmosfera din Orientul Mijlociu este ca un butoi cu pulbere. Cu cinci ani mai devreme, in razboiul de sase zile dintre Israel si forte din Egipt, Iordania si Siria, mai mult de 20.000 de oameni isi pierdusera viata, cei mai multi din partea araba. Dupa doar opt luni, incepe Razboiul de Yom Kippur, care provoaca inca 15.000 de morti. Situatia atarna de un fir de par.

Cu doar cateva saptamani mai devreme, Israelul aflase ca teroristii arabi planuiau sa deturneze un avion de pasageri pentru a-l prabusi intr-o zona dens populata, probabil Tel Aviv sau instalatia nucleara de la Dimona. Aviatia israeliana intra in alerta maxima.

In 21 februarie, la ora un avion comercial este reperat de radarele israeliene traversand Golful Suez, inspre zona de conflict israeliana. Urmeaza o traiectorie „ostila", aceeasi ca a avioanelor de lupta egiptene. Este doar deviat de la ruta? Este posibil, deoarece Egiptul si peninsula Sinai sunt inghitite de o furtuna de nisip, care reduce vizibilitatea. Dar comandantii israelieni vor sa fie siguri. La 13:56, avioane F4 Phantom israeliene sunt trimise pentru a intercepta avionul.

Trei minute mai tarziu, avioanele de lupta ajung din urma aeronava si confirma ca este vorba despre un avion libian. Zburand pe langa el, pot vedea echipajul libian prin geamurile cabinei de comanda. Comandantii de la baza devin imediat suspiciosi. Daca avionul trebuia sa ajunga la Cairo, a deviat mai mult de 150 de kilometri de la culoarul de zbor. Mai mult, Libia era recunoscuta ca sponsor al terorismului international. Ar putea fi o amenintare ostila?

Israelienii sunt ingrijorati si din alt motiv. Zburand spre Sinai, avionul a traversat unele dintre cele mai importante zone ale spatiului aerian egiptean si nu a fost interceptat de MIG-urile egiptene. De ce? Egiptul avea un sistem de avertizare deosebit de eficient. Egiptenii, la fel ca Israelul, erau deosebit de sensibili in ceea ce priveste incalcarea spatiului aerian. Cu doar cateva luni inainte, un avion de pasageri din Etiopia, care intrase fara sa-si dea seama in zona lor de razboi, fusese doborat si distrus. De ce nu existase nicio reactie din partea egiptenilor?

Comandantii militari de la Tel Aviv erau din ce in ce mai convinsi ca nu era un zbor obisnuit de pasageri, ci o misiune militara executata cu acordul inamicilor lor de la Cairo. Tensiunea incepe sa creasca in centrul de comanda. Pilotii israelieni primesc consemn sa ghideze avionul libian pentru a ateriza la baza aeriana Rephidim (acum aerodromul Bir Gifgafa), inainte de a ajunge pana in inima teritoriului israelian. Avioanele de lupta Phantom fac acest lucru prin balansarea aripilor si comunicarea cererii prin radio. Echipajul libian ar trebui sa confirme primirea instructiunilor prin balansarea aripilor avionului lor ca raspuns si prin deschiderea canalelor radio. Acestia nu fac niciunul dintre aceste doua lucruri, continuandu-si drumul catre Israel.

Nu exista niciun dubiu ca instructiunile au fost primite. Unul dintre pilotii israelieni a zburat la cativa metri de avion si a privit direct in ochii copilotului. A facut semne cu mana cerand aterizarea, iar secundul a raspuns cu semnale cu mana indicand ca a inteles cerinta. Totusi aeronava isi continua traiectoria catre Israel.

Nu are niciun sens, poate doar daca... La ora 14:01 avioanele Phantom primesc ordin sa traga trasoare prin fata botului avionului, pentru a-l obliga sa aterizeze. Intr-un final obtin o reactie. Aeronava vireaza spre baza Rephidim, coboara la 1800 de metri si isi angajeaza trenul de aterizare. Dar apoi, fara niciun avertisment, vireaza din nou spre vest, parca incercand sa scape. Isi tureaza motoarele si incepe sa urce.

Israelienii sunt contrariati. Prima datorie a unui capitan este siguranta pasagerilor. Nu incape indoiala ca, daca acesta era oblectivul lui, trebuia sa aterizeze.

Israelienii banuiesc acum ca aeronava incearca sa scape cu orice pret. Incep sa se intrebe daca exista, de fapt, pasageri la bord. La ora 14:05 pilotii israelieni primesc ordin sa se uite prin ferestrele cabinei de pasageri. Ei raporteaza ca toate obloanele sunt trase. Dar si acest lucru este straniu. Chiar daca ar rula un film, unele dintre ele tot ar fi ridicate. Israelienii sunt acum aproape siguri ca este un avion ostil, probabil fara pasageri la bord. Trebuie obligat sa aterizeze, nu in ultimul rand pentru a descuraja altfel de incursiuni pe viitor.

La ora 14:08 sunt trase focuri spre varfurile aripilor, dar aeronava tot refuza sa aterizeze. Apoi, la 14:10, avioanele Phantom trag la baza aripilor, fortand-o sa coboare. Pilotul aproape reuseste o aterizare fortata in desertul de dedesubt, dar, dupa un derapaj de 600 de metri, avionul loveste o duna de nisip si explodeaza.

Zborul Libyan Arab Airlines 114 este, de fapt, un zbor obisnuit de pasageri de la Benghazi la Cairo, care deviase de la curs, intrand fara sa-si dea seama in zona militarizata israeliana. Dintre cei 113 pasageri si membri ai echipajului, 108 persoane mor in mingea de foc.

In ziua urmatoare, reactia internationala este, precum era de asteptat, una de furie si indignare. Cum au putut israelienii (care initial au negat raspunderea) sa doboare un avion de pasageri neinarmat? Cum au indraznit sa masacreze atatia oameni nevinovati? Cum au putut sa gandeasca asa ceva? Comandantii armatei israeliene sunt invinuiti de aceasta tragedie ingrozitoare.

Israelienii, pe de alta parte, sunt uluiti sa descopere ca zborul Libyan Arab Airlines 114 era o cursa regulata Benghazi-Cairo, fara nicio intentie terorista. Statul egiptean nu era cu nimic implicat. Era un avion plin cu calatori si turisti nevinovati. Aviatia Israelului fusese implicata intr-o tragedie de nedescris. Dar, din perspectiva lor, la care restul lumii inca nu avea acces, exista o reactie egala, dar opusa: de a invinui echipajul aeronavei. De ce nu aterizasera? Ajunsesera la cativa kilometri de pista de la Rephidim. De ce au virat catre vest? De ce au continuat si dupa ce s-a tras in varfurile aripilor? Erau nebuni? Sau doar de o nesabuinta criminala?

Acesta este un capitol despre psihologia invinuirii. Vom vedea ca aceasta este o reactie extrem de obisnuita in cazul esecurilor si al evenimentelor nedorite de toate felurile. Cand ceva nu merge bine, ne place sa aratam cu degetul catre altcineva. Ne place sa condensam un eveniment, probabil foarte complex, intr-un titlu simplu: „Criminalii israelieni au ucis 108 oameni nevinovati" sau „Echipaj iresponsabil ignora intentionat ordinul de aterizare".

In cea mai mare parte a acestui capitol vom vedea cum se abordeaza vina in domeniile critice din punctul de vedere al sigurantei, cum ar fi aviatia si sanatatea, inainte de a extinde analiza catre alte organizatii contexte. Vom vedea ca invinuirea este, in multe privinte, o subversiune a erorii narative: o suprasimplificare produsa de o tendinta naturala a creierului uman. Vom vedea, de asemenea, ca are consecinte subtile, dar masurabile, subminandu-ne capacitatea de invatare.

O scurta recapitulare. Am vazut ca progresul este determinat de invatarea din esecuri si, in precedentele doua parti, am studiat cadrul evolutiv care descrie aceasta idee. Am studiat, de asemenea, organizatiile care folosesc mecanismele de evolutie pentru a crea progresul si ne-am confruntat cu esecul pentru a inspira salturi creative. Dar am vazut si ca un sistem evolutiv nu e suficient de unul singur. Cand am luat cazul Virginia Mason Health System, in Capitolul 3, am observat ca un sistem nou creat pentru a invata din greseli nu a produs initial nimic, deoarece oamenii nu raportau erorile. Informatia era reprimata din cauza fricii de invinuire si a disonantei cognitive.

Daca precedentele doua parti ale cartii au fost dedicate sistemelor care integreaza mecanismele de evolutie, urmatoarele doua parti abordeaza conditiile culturale si psihologice care ii permit sa se dezvolte. In Partea a 5-a ne vom reintoarce la studiul disonantei cognitive - anxietatile interne care ne provoaca sa ignoram informatiile produse de esec. Si vom incerca sa vedem cum putem combate aceasta tendinta, producand astfel deschidere, flexibilitate si crestere.

In acest capitol (si in urmatorul) vom studia presiunile externe care conduc la ascunderea de informatii vitale pentru adaptare: si anume frica de invinuire. Instinctul de a da vina pe cineva creeaza dinamici puternice si adesea autoalimentate in cadrul organizatiilor si al culturilor, iar acestea trebuie sa fie rezolvate pentru a permite o evolutie semnificativa.







Aprecieri si cronici

Reusitele creative au la baza mai multe esecuri. Aceasta carte stralucita ne demonstreaza ca inventia adevarata consta in intelegerea si depasirea acestor esecuri, pe care trebuie sa invatam sa le acceptam si sa le primim cu bratele deschise. - James Dyson, designer, inventator si antreprenor


Returul era punctul forte al lui Matthew Syed pe vremea cand era jucatorul de tenis de masa numarul unu al Marii Britanii. Nimic nu trecea de el. Returul este si subiectul acestei carti cu o acoperire extraordinar de mare. Returul sperantei, returul experientei – nu doar determinarea unui sportiv de a gasi succesul prin lectiile esecului, dar si hotararea unui umanitarist. O carte care ne provoaca sa facem lucrurile mai bine. - Howard Jacobson, castigator al Premiului The Man Booker


Matthew Syed demonstreaza ca schimbarea atitudinii fata de esec poate revolutiona modul in care privim succesul. Esecul nu ar trebui sa fie o rusine sau o stigmatizare, ci ar trebui privit drept provocator si revelator. Plina de povesti bine spuse si concluzii stiintifice strategic plasate, Gandirea de tip cutie neagra va schimba pentru totdeauna modul in care gandim despre greseala. - Daniel Pink




Alte carti de acelasi autor

Mitul talentului. Mozart, Federer, Picasso, Beckham si stiinta succesului    Mitul talentului. Mozart, Federer, Picasso, Beckham si stiinta succesului

Pagini: 258 / Pret: 25.00 lei
De ce toti atletii care au alergat 100 m in mai putin de 10 secunde au fost de culoare? Ce au in comun Mozart, Venus Williams si Michelangelo? Este indicat sa laudam inteligenta copiilor? De ce sunt jucatorii de baseball atat de superstitiosi?



Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015