In epoca actuala, avem nenumarate optiuni in relatiile de iubire - putem alege dintre mai multi parteneri, avem libertatea de a divorta, dar si cea de a trai in concubinaj. Se pare. Suntem atat de moderni pe cat ne place sa credem ca suntem? Stim sa facem alegerile bune sau posibilitatea de a avea atatea optiuni ne face mai confuzi si mai nesiguri? Aziz Ansari si Eric Klinenberg incearca, cu umor si sinceritate, sa ne ajute sa descalcim itele dragostei moderne.
Anul aparitiei: 2016 Editia originala:2015 Traducere din limba engleza de Emanuela Ignatoiu-Sora
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:145 mm x 205 mm ISBN:978-606-722-193-0
Descrierea editorului
Fiecare dintre noi isi incepe, la un moment dat, propria calatorie in cautarea dragostei. Cunoastem oameni, incepem relații si le punem punct, cu scopul de a gasi pe cineva cu care sa avem o legatura profunda si puternica. Daca toate acestea sunt firesti pentru noi, pentru generatiile anterioare lucrurile nu stateau deloc asa. Oamenii singuri din epoca noastra au mai multe optiuni decat au existat vreodata, in toata istoria umanitatii.
Gratie tehnologiei, avem acum din ce in ce mai multe optiuni de a intra in legatura unii cu altii. Daca in 2010 doar 10% dintre americanii singuri declarau ca-si cunoscusera partenerii in mediul online, trei ani mai tarziu, in 2013, procentul ajunsese la 35%, iar acum ne apropiem de 50%.
In urma cu cateva decenii, oamenii isi gaseau pe cineva simpatic in cartierele in care locuiau. Oamenii se cunosteau si, dupa ce isi dadeau seama ca niciunul dintre ei nu era un potential criminal, se casatoreau si faceau un copil, toate acestea pana implineau 24 de ani. In zilele noastre insa, oamenii se casatoresc mai tarziu ca niciodata si isi petrec ani buni din viata in incercarea de a-si gasi sufletul-pereche.
De multi ani Aziz Ansari face glume despre iubirea moderna, dar, odata cu cartea de fata, "Dragostea moderna", a hotarat sa duca lucrurile la un cu totul alt nivel. A facut echipa cu sociologul Eric Klinenberg de la Universitatea din New York, cu care a elaborat un proiect de cercetare urias, in care au fost incluse sute de interviuri si focus grupuri realizate cam peste tot, de la Tokyo, pana la Buenos Aires si Wichita.
In cadrul acestui proiect, cei doi autori au analizat date legate de comportament si au creat propriul forum online de cercetare pe Reddit, unde oamenii au lasat sute de mesaje. S-au consultat cu cei mai reputati experti din stiintele sociale, ca Andrew Cherlin, Eli Finkel, Helen Fisher, Sheena Iyengar, Barry Schwartz, Sherry Turkle si Robb Willer.
Rezultatul este cartea "Dragostea moderna", o imbinare fericita intre cercetare sociologica de ultima ora si umor nebun, care ne ofera o perspectiva pe cat de inedita, pe atat de haioasa, despre lumea iubirii de azi.
Aziz Ansari este actor si face stand-up comedy. Cel mai recent show al sau, Aziz Ansari - Live at Madison Square Graden poate fi vizionat pe Netflix. L-a interpretat pe Tom Haverford in comedia Parks and Recreation, nominalizata la Premiile Emmy. A jucat in mai multe filme, printre care This is the End, Funny People si 30 Minutes or Less. Este creatorul serialului Master of None, in care joaca rolul principal.
Eric Klinenberg este profesor de sociologie la Universitatea din New York. Este autorul cartii Going Solo si a colaborat cu New Yorker, Rolling Stone si The American Life.
Aziz Ansari
Aziz Ansari este actor si face stand-up comedy. Cel mai recent show al sau, Aziz Ansari - Live at Madison Square Graden poate fi vizionat pe Netflix. L-a interpretat pe Tom Haverford in comedia Parks and Recreation, nominalizata la Premiile Emmy. A jucat in mai multe filme, printre care This is the End, Funny People si 30 Minutes or Less. Este creatorul serialului Master of None, in care joaca rolul principal.
Eric Klinenberg
Eric Klinenberg este profesor de sociologie la Universitatea din New York. Este autorul cartii Going Solo si a colaborat cu New Yorker, Rolling Stone si The American Life.
1. In cautarea sufletului-pereche
2. Prima intalnire
3. Online dating
4. Optiuni si alegeri
5. Cum e cu dragostea in alte tari
6. Aceeasi Marie, cu alta palarie
7. Cum sa ramai intr-o relatie
Concluzie
Multumiri
Bibliografie
Fragmente din carte
Fragment din capitolul 4: Optiuni si alegeri
Casatoria parintilor mei a fost aranjata, iar asta m-a fascinat intotdeauna. Sunt mereu indecis chiar si in privinta lucrurilor marunte si n-as putea sa las astfel de decizii importante pe mana altor oameni. L-am rugat pe tata sa-mi descrie experienta lui.
A fost cam asa:
Le-a spus parintilor ca e gata sa se insoare, asa ca familia lui a aranjat intalniri cu trei familii vecine. Prima fata, a spus el, "era un pic prea inalta", iar a doua, "prea scunda". Si apoi a cunoscut-o pe mama. Dupa ce a calculat rapid si si-a dat seama ca are inaltimea potrivita (in sfarsit!), au stat de vorba cam 30 de minute si au hotarat ca ar putea sa mearga. O saptamana mai tarziu se casatoreau. Si inca sunt casatoriti - 35 de ani mai tarziu. Au o casnicie fericita, care e probabil mult mai buna decat a multor cupluri de albi, in varsta, carora nu le-a fost aranjata casatoria.
Asa a hotarat tata cine avea sa fie persoana cu care urma sa isi petreaca restul vietii. S-a intalnit cu cateva fete, le-a analizat inaltimea si s-a hotarat la una dintre ele, dupa ce au stat de vorba vreo 30 de minute. E ca si cum s-ar fi dus la emisiunea de pe MTV, Next, si ar fi luat-o in casatorie pe mama.
Acum, sa vedem cum fac eu lucrurile, chiar si cand e vorba despre decizii mai putin importante. De exemplu, cand a trebuit sa ma hotarasc unde sa iau cina, cand eram in turneu, la Seattle, in 2014.
Mai intai, am trimis mesaje catre patru dintre prietenii mei, care calatoresc mult, mananca in oras si in a caror judecata cu privire la mancare ma pot increde. Cat timp am asteptat sa imi raspunda, am intrat pe site-ul Eater, m-am dus pe Heat Map, care contine cele mai noi si mai bune restaurante din oras. M-am uitat si pe "Eater 38", ca sa vad care este lista de pe site cu cele mai importante 38 de restaurante din Seattle. Apoi m-am uitat pe comentariile de pe Yelp ca sa vad ce parere au oamenii de acolo. M-am uitat si pe un ghid online despre Seattle, din revista GQ. Am ales cateva restaurante pe baza diferitelor recomandari si am intrat pe paginile web ale restaurantelor ca sa ma uit pe meniuri. In acel moment m-am hotarat in functie de ceea ce imi era pofta, de distanta, dar si de ceea ce imi spunea stomacelul ca ar vrea sa manance.
Intr-un final, m-am hotarat pentru Il Corvo, un restaurant italian care suna delicios: paste proaspete; doar trei tipuri de paste pe zi. Eram foarte entuziasmat, dar, din pacate, nu deschidea decat la pranz. Se facuse destul de tarziu, trebuia sa ajung la spectacol, asa ca am sfarsit prin a manca un sendvis cu unt de arahide si banane, in autobuz.
Asa fac de cele mai multe ori cand trebuie sa iau o hotarare. Fie ca trebuie sa mananc, sa calatoresc sau, Doamne fereste!, sa cumpar ceva, ma simt obligat sa ma documentez foarte mult, ca sa fiu sigur ca iau ceea ce e mai bun.
Uneori insa, o astfel de mentalitate de tipul "am nevoie de ceea ce e mai bun" nu e neaparat cea mai indicata. As vrea sa pot sa mananc ceva care arata bine si sa fiu fericit cu alegerea facuta. Dar nu pot. Problema e ca stiu ca undeva asteapta mancarea potrivita pentru mine si atunci trebuie sa ma documentez, oricat e nevoie, ca sa o gasesc.
Uite care e chestia cu internetul: nu doar ca ne ajuta sa gasim ceea ce e mai bun, dar ne-a si indus ideea ca exista cel mai bun, pe care il vom gasi doar daca il cautam suficient de mult. Iata o scurta lista de lucruri pentru care mi-am pierdut intre cinci si zece minute ca sa ma documentez:
• Storcator electric pentru citrice (astept sa primesc raspunsul pe e-mail. Sper ca nu am dat-o in bara, pentru ca nu vreau prea multa pulpa de fruct in suc!)
• Taxidermie (am inceput prin a ma informa pentru caprioare si ursi si am ajuns sa citesc despre un frumos pinguin din Paris, pe nume Winston)
• La ce seriale sa mai vegetez (The Americans, House of Cards sau Orphan Black? Raspunsul: le-am vazut pe toate in timp ce ii spuneam editorului ca stau si scriu la cartea de fata)
• Geanta pentru laptop
• Husa pentru laptop
• Program care blocheaza internetul ca sa nu-mi mai folosesc laptopul asa de mult
• Muzee (e musai sa arunc un ochi online inainte sa conduc pana acolo, nu?)
• Inghetata de vanilie (sunt o groaza de dezbateri despre inghetata in comunitatea de fani).
Nu sunt singurul care impinge uneori lucrurile la extrem, dar traim intr-o lume care ne spune ca vrem si ca meritam ceea ce e mai bun si ca acum avem tehnologia obtinem. Gandeste-te numai la cat de populare sunt site-urile care ne ajuta sa gasim tot ce e mai bun: Yelp, pentru restaurant; TripAdvisor, pentru calatorii; Rotten Tomatoes si Metacritic, pentru filme. Ce as fi putut face, acum 20 de ani, ca sa ma interesez de inghetata de vanilie? Sa ma apropii relaxat de tipi grasuti si sa strunesc incetisor conversatia spre inghetata, ca sa vad ce parere au? Nu, multumesc.
Acum, internetul este prietenul meu grasut. E prietenul grasut al lumii intregi.
Cel mai bun partener romantic?
Daca o astfel de mentalitate ne-a influentat modul de a lua decizii, asta inseamna ca ne influenteaza si modul in care ne cautam perechea, mai ales pe termen lung. Intr-un fel, asta s-a intamplat deja. Nu mai suntem generatia care isi doreste o casnicie "suficient de buna". Noi ne cautam sufletul-pereche. Si, chiar si atunci cand ne cautam sufletul-pereche, divortam daca incepem sa fim nefericiti.
Daca iti cauti sufletul-pereche, acum e timpul sa o faci. Gandeste-te numai la infrastructura disponibila, cu toate barurile, cluburile de noapte si restaurantele. Adauga uriasa industrie de online dating. Gandeste-te si la faptul ca oamenii se casatoresc mult mai tarziu acum si ca isi petrec primii 20 de ani intr-o prima maturitate, in care isi exploreaza optiunile romantice si au experiente pe care generatiile trecute nici nu si le puteau imagina. Mergem la facultate, ne preocupam de cariere, ne mutam in orase si tari diferite - ca tineri adulti, ni se ofera constant optiuni romantice noi si excitante.
Chiar si inovatiile din ultimii ani sunt, pur si simplu, uimitoare. Stai la coada si poti sa te uiti la vreo 50 de fete pe Tinder, in timp ce astepti sa cumperi hamburgeri. Asta inseamna de 20 de ori mai multe persoane decat a intalnit tata in calatoria lui spre mariaj. (Nota: pentru cei care se intreaba undc se fac cei mai buni hamburgeri, sa stiti ca ii gasiti la Martin Potato Rolls. Sa ma credeti pe cuvant!)
Cand ne gandim la toate astea, trebuie sa admitem ceva esential despre situatia din prezent. Niciun grup din toata istoria speciei noastre nu a avut atatea optiuni romantice cate avem noi. In teorie, lucrurile stau grozav, nu? Mai multe optiuni, mai bine, nu? In fapt, nu e chiar asa usor.
Barry Schwartz, profesor de psibologie la Swarthmore College, si-a petrecut o parte importanta din cariera studiind problemele care apar odata cu abundenta de optiuni. Potrivit cercetarii lui Schwartz, dar si altor specialisti in domeniul social, atunci cand avem mai multe optiuni ne simtim mai putin satisfacuti si uneori ne e mai greu sa facem orice fel de alegere.
Ideea asta a rezonat in cazul meu, mai ales cand m-am gandit la sandvisul cu unt de arahide si banane, din Seattle. Gandirea lui Schwartz cu privire la alegere a devenit din ce in ce mai populara dupa ce si-a publicat cartea The Paradox of Choice. Dar, timp de decenii, oamenii au crezut contrariul: cu cat avem mai multe optiuni, cu atat cresc sansele noastre la fericire.
In anii 1950, cercetatorul care a facut pionierat in domeniu, Herbert Simon, le-a deschis drumul unor oameni ca Schwartz, aratand ca, in majoritatea timpului, oamenii nu sunt interesati sa aleaga cea mai buna optiune. In general, a afirmat Simon, oamenilor si instituttilor le lipsesc timpul, cunostintele si dorinta sa caute ceea ce e "mai bun" si se multurnesc, in mod surprinzator, cu un rezultat mai putin bun. E prea complicat sa maximizezi, asa ca ajungem sa fim "satisficienti".
Potrivit lui Simon, exista doua tipuri de oameni: cei care cauta ceea ce e mai bun si cei care se multumesc cu ceea ce e mai bun". De exemplu, cand e vorba sa cumpar taco, caut ceea ce e mai bun. Ma documentez serios, ca sa fiu sigur ca o sa cumpar cel mai bun taco pe care l-as putea gasi, pentru ca, pentru mine, gustul de taco poate duce la experiente complet diferite. Pe de alta parte, o persoana care se multumeste cu ceea ce e mai bun va lua pur si simplu un taco atunci cand vede o taraba decenta, si asta e tot. Am mai mancat taco cu astfel de oameni. Bucurati-va de mancarea voastra de proasta calitate, ratatilor!
Dar cand vine vorba sa cumpar benzina pentru masina, ma multumesc cu ceea ce gasesc. Ma duc la cea mai apropiata statie de benzina, imi umplu rezervorul cu cea mai ieftina chestie pe care o gasesc si plec naibii de acolo. Pare destul de aiurea pentru masina mea, dar nu-mi pasa deloc si nu vad nicio diferenta de eficienta in raport cu calitatea benzinei. Scuze, Prius. Dar pot sa inteleg faptul ca exista pe lume si "persoane care au mare grija de masini" care ar fi pur si simplu la fel de oripilate de comportamentul meu, asa cum sunt eu de altii, care nu dau importanta tipului de taco ales. Reactia mea e sa va spun: nu va mai ingrijorati atata de benzina, ticnitilor! Mai bine cheltuiti-va banii pe un taco bun, ca orice persoana normala.
Dar ceea ce sugereaza Schwartz e ca toate schimbarile tehnologice, economice si culturale aparute dupa cartea lui Simon au modificat contextul in care facem alegerile. Datorita smartphone-ului si internetului, optiunile mele nu se mai limiteaza la ceea ce se gaseste in magazinul in care ne aflam. Acum putem sa alegem in functie de ceea ce se gaseste in fiecare magazin, oriunde in lume. Spre deosebire de acum cateva decenii, astazi avem mult mai multe oportunitati sa cautam ce e mai bun. Iar acest nou context schimba ceea ce suntem si modul in care traim.
Aprecieri si cronici
Haios din fire, Aziz Ansari dovedeste ca poti sa fii inteligent si amuzant in acelasi timp. Nu doar ca am ras in hohote, dar am si invatat o multime de lucruri noi. Unde era cartea asta cand aveam 22 de ani?
- Steven Levitt, coautor al bestsellerului SuperFreakonomics
Vocile sunt cele care va vor face sa cititi aceasta carte pe nerasuflate! Vocile oamenilor in varsta - care s-au casatorit cu vecini de bloc sau de cartier - si vocile tinerilor care bifeaza sute de optiuni pe noapte, cu atatea posibilitati la indemana, incat orice alegere devine imposibila. Si vocea lui Aziz, desigur, teribil de amuzanta, dar si induiosator de empatica. Dupa ce a investigat iubirea pe tot globul pamantesc, timp de un an de zile, a desco-perit ca toate aplicatiile posibile duc la un singur adevar uman valabil: trebuie sa petreci timp cu cineva, sa stai fata in fata cu cineva ca sa iti dai seama daca e alesul sau aleasa. Si poate ca ceea ce ii face sa fie alesii e tocmai faptul ca petrecem timp cu ei. Avem grija de ceea ce iubim si ii iubim pe cei de care ne ingrijim! E clar: aceasta carte o sa va incante!
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
