Psihologia relatiilor fraterne - Stephen P. Bank

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





101 TITLURI DISPONIBILE

57 TITLURI DISPONIBILE

231 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Psihologia relatiilor fraterne - Stephen P. Bank       Psihologia relatiilor fraterne
de si

Volumul -Psihologia relatiilor fraterne, de Stephen P. Bank si Michael D. Kahn, abordeaza, in baza unor studii de caz si cercetari adunate in peste 20 de ani de experienta a autorilor, tema relatiilor fraterne atat din perspectiva comunicarii intre frati, a legaturilor lor emotionale, a formarii identitatii lor sexuale etc., cat si din perspectiva importantei relatiei lor in cadrul psihoterapiei individuale si de cuplu ori de familie.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 576
   
Anul aparitiei: 2016
Editia originala: 1982
Traducere din limba engleza de Oana Maria Nica
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-606-719-636-8


Descrierea editorului

Frati… surori… cuvinte ce ne poarta cu gandul la harjoana copilariei, la conflicte mai mult sau mai putin deschise, la frontul comun realizat cateodata impotriva parintilor. Dar daca a fi fratele sau sora cuiva, a avea un frate sau o sora, implica o relatie emotionala cu influente reciproce, cu suisuri si coborasuri, o relatie care, constatam la finalul vietii, a fost cea mai durabila dintre toate?

Prima carte de acest fel din psihologia americana si o noutate pe piata romaneasca, „Psihologia relatiilor fraterne”, de Stephen P. Bank si Michael D. Kahn, deschide drumuri intr-un teritoriu emotional intens pasional, insa adesea ascuns de privirile celor din afara fratriei, motiv pentru care a fost atat de putin studiat.

Prin aceasta lucrare, bazata pe cercetare si pe dovezi clinice adunate in peste douazeci de ani de experienta, presarata cu studii de caz si creand noi perspective asupra teoriilor atasamentului, dezvoltarii sinelui si aparitiei identitatii sexuale, cei doi autori aduc in lumina importanta relatiilor fraterne in cadrul terapiei individuale si familiale, permitand totodata cititorului interesat sa se redescopere si sa-l redescopere pe celalalt in legatura fraterna.

Stephen P. Bank este directorul Centrului de consultare si cercetare in comunicarea dintre pacient si medic din Middletown, Connecticut.

Michael D. Kahn, profesor de psihologie clinica, face parte din Asociatia Emeriti a Universitatii Hartford, din Societatea de psihoterapie psihanalitica din Connecticut si profeseaza la cabinetul sau din Hartford, Connecticut.



Stephen P. Bank

Stephen P. Bank este directorul Centrului de consultare si cercetare in comunicarea dintre pacient si medic din Middletown, Connecticut.


Michael D. Kahn

Michael D. Kahn, profesor de psihologie clinica, face parte din Asociatia Emeriti a Universitatii Hartford, din Societatea de psihoterapie psihanalitica din Connecticut si profeseaza la cabinetul sau din Hartford, Connecticut.



Pagini din carte

                     

                     

                     

                     



Cuprinsul cartii

Multumiri
Introducere
Esenta legaturii emotionale fraterne
Pot fi prezise relatiile dintre frati?
Intelegerea rivalitatii ca parentaj fragmentat
Diferente si asemanari intre frati
Descoperiri recente cu privire la asemanari si diferente
Ce am invatat ca psihoterapeuti

Capitolul 1. Clarificarea legaturii fraterne
Cercetari anterioare despre frati
Proximitatea dintre frati
Legatura fraterna

Capitolul 2. Atasament si separare in copilaria timpurie
Influenta parintilor asupra rolului si identitatii
Atasamentul: dependenta fraterna timpurie
Apropiere emotionala si interdependenta
Gemenii: cazul special al fratilor extrem de apropiati
Concluzii

Capitolul 3. Copilarie si adolescenta: lupta pentru identitati distincte
Perechi de frati
Etaloane si comparatia sociala: sinele din oglinda
Lumi publice si private: niveluri de intimitate
Cum se potrivesc personalitatile fratilor: complementaritatea
Impactul schimbarii si identificarii dintre frati
Perceptii ale asemanarii si diferentei
Absenta schimbarii
Concluzii

Capitolul 4. Tipare de identificare si relatii fraterne
Identificarea intima
Identificarea partiala
Identificarea distanta

Capitolul 5. Acte de sacrificiu: grija si devotament
Hansel si Gretel
Devotamentul reciproc
Devotamentul unilateral: a fi „tutorele fratelui meu"
Copilul care primeste
Concluzii

Capitolul 6. Influenta sexuala a fratilor
Inzestrarea biologica si diferentele de identitate
Confuzia sexuala
Modele si pionierat sexual
Frati mai mari intarziati sau precoce

Capitolul 7. Sexualitatea dintre frati si surori
Curiozitatea ludica
Iubirea frate‑sora
Incestul fratern
Concluzii

Capitolul 8. Frati in conflict: legaturi de agresivitate si rivalitate
Aspectele pozitive ale conflictelor din copilarie
Parintii puternici
Lupte pentru superioritate la adolescenta si maturitate
Mecanisme de continere a agresivitatii fraterne
Satisfactii ale agresivitatii fraterne

Capitolul 9. Familia complicata: frati „sanatosi" si frati „tulburati"
Cum organizeaza parintii relatiile
Rolul fratelui sanatos
Oglinzi tulburatoare ale sinelui
Pretul de a fi normal
Simtul de responsabilitate al fratelui sanatos

Capitolul 10. Fratii supravietuitori: legaturi dincolo de moarte
Influenta parentala asupra suferintei fratilor supravietuitori
Circumstantele mortii unui frate
Identificarea anterioara si doliul patologic
Ramificatii distructive ale mortii unui frate
Rezolutii pozitive la moartea unui frate
Concluzie

Capitolul 11. Psihoterapia cu frati
Probleme pentru psihoterapeut
Evaluarea problemelor fraterne in terapie
Tehnici specifice pentru lucrul cu frati in terapia individuala si de familie

Concluzii
Epilog
Bibliografie
Index




Fragmente din carte

Frati in conflict: legaturi de agresivitate si rivalitate

„Copilul nu isi iubeste in mod obligatoriu fratii si surorile, adesea este evident ca nu-i iubeste deloc. Este neindoielnic ca el uraste in ei pe concurentii sai si se stie cat de frecvent se intampla ca aceasta atitudine sa dureze ani de zile, pana la varsta maturitatii, chiar mai tarziu, fara intrerupere." Sigmund Freud — Opere esentiale, vol. 1

Nici o discutie despre relatiile fraterne nu ar fi completa fara considerarea agresivitatii si a derivatului sau, rivalitatea. Cuvantul rivalitate este adesea folosit in sens larg. Rivalis inseamna in latina „care are drepturi la aceeasi sursa". Un copil poate rivaliza cu un altul pentru iubirea sau banii unui parinte, pentru aprecierea unui prieten, pentru un rol valoros in familie. Dar multe forme de agresivitate fraterna nu sunt de rivalitate: in ele, rasplata nu este de a avea ceva ce celalalt nu poate avea; rasplata este, mai degraba, interioara, avand a face cu o satisfactie interzisa sau cu implinirea unei nevoi emotionale mai profunde. La frati, agresivitatea si rivalitatea nu au nici forme si nici cauze simple.

Pentru unii frati, agresivitatea si rivalitatea sunt o incercare de a rani sau umili; unii pot trai o buna parte, sau chiar toata viata, stiind ca prezenta unui frate sau a unei surori ii face sa se simta nesiguri din punct de vedere fizic sau emotional. In aceasta extrema, a petrece timp cu un frate inseamna sa intri pe teritoriul inamicului, incarcat emotional cu incordare criminala.

In cealalta extrema se afla conflictele care nu sunt nici umilitoare si nici invalidante, ci, din contra, devin parte a unei dialectici creative si interesante care intareste relatia. Acesti frati si surori pot rade de razboaiele lor din copilaria indepartata, pot para atacurile unui frate si, in acest proces, pot deveni mai intelepti si mai maturi. Intre aceste extreme se afla relatiile marcate de culmi ocazionale de pulsiuni ucigase si perioade constante de neutralitate sau caldura.

Acest capitol scoate in lumina trei subiecte importante:

• Aspectele pozitive ale conflictelor din copilarie;
• Modurile in care parintii declanseaza rivalitati zdrobitoare;
• Impactul rivalitatii si urii asupra dezvoltarii personalitatilor.

Aspectele pozitive ale conflictelor din copilarie

Agresivitatea este un vehicul major al interactiunii fraterne si, astfel, are o larga utilitate pentru indivizi (Abramovitch et al., 1979). Agresivitatea, chiar si atunci cand este dureroasa, inseamna contact, caldura, o alta prezenta. Oricine a observat doi frati care se bat va fi remarcat ca, printre pumni si palme, exista o cantitate enorma de contact fizic. Asa cum remarca Ronah Abramovitch — intr-un studiu despre comportamentul natural al copiilor foarte mici in mediul lor de acasa — comportamentul conflictual apare foarte frecvent, tiparele de atac si contraatac fiind regula, mai degraba decat exceptia.

Contactul esential pentru supravietuirea omului este disponibil instantaneu sub forma unui frate la indemana si gata de lupta. Agresivitatea fraterna are o trasatura de o predictibilitate linistitoare: daca unul isi loveste sau isi insulta intr-un fel un frate, riposta, desi dureroasa, este familiara si asteptata.

Contactul agresiv poate fi linistitor in timpul absentei parintilor. Am spus in capitolul 7 ca, atunci cand parintii nu sunt disponibili emotional, fratii si surorile se vor apropia unii de ceilalti, folosind sexul ca pe un mijloc de a obtine caldura si apropierea dorite cu disperare. In acelasi mod, lupta, bataia, chiar sangeroase, ii pot ajuta pe copiii si adolescentii flamanzi emotional sa stie ca sunt vii, obtinand o reactie din partea unui inamic familiar si intim. Prin durere copilul obtine o certificare rudimentara de la ceilalti: esti viu, esti real, esti bagat in seama.

Intr-o familie, mama si-a abandonat sotul depresiv si pe cei trei copii cand acestia aveau cinci, noua si, respectiv, doisprezece ani. Tatal a importat o serie de „femei iubitoare" pe care le-a promovat intens ca posibile mame, dar niciuna nu a stat mai mult de un an. Copiii se bateau incontinuu, ca si cum ar fi spus: „Noi avem propriile noastre relatii si te provocam sa ne iubesti in ciuda salbaticiei noastre". Luptele lor au culminat cand tatal a intalnit in cele din urma o femeie care era calda si buna la suflet si chiar voia sa-i creasca pe copii care, la vremea aceea, aveau sase ani in plus. Fratii au facut tot ce le-a stat in puteri sa se raneasca unii pe altii vazandu-l pe tatal lor in cautarea unei alte femei potential incapabile sa se descurce. Agresivitatea era singurul lucru din viata lor pe care se puteau baza si avea o trasatura predictibila, aproape datatoare de viata. Copiii pareau sa fi facut un pact: „Mai bine ne batem, decat sa ne schimbam" (cf. Rosenberg, 1980).

O alta functie pozitiva, constructiva a agresivitatii fraterne este ca ii impinge pe participanti intr-un „laborator" social in care invata cum sa gestioneze si sa rezolve conflictele. Fratii cunosc bine arsenalul de arme pe care il poseda; de obicei sunt capabili in mod constient sa isi calculeze, sa isi calibreze, sa isi planifice si sa isi controleze actiunile agresive si declaratiile ostile. Cunoasterea „comenzilor agresivitatii", ale sale proprii si ale unei surori, poate activa dezvoltarea competentei, a moralitatii si chiar a curajului si creativitatii. Ascultati oricare doi copii care negociaza regulile unui joc de baschet: vor pune in aplicare o mare varietate de competente atat verbale, cat si nonverbale.

Importanta contactului agresiv timpuriu pentru dezvoltarea sociala normala a fost comentata in studii despre primate observate in salbaticie si in conditii de laborator (Goodall, 1967; Suomi si Harlow, 1975). Capacitatea de a respinge agresiunea, de a o folosi cu intelepciune si la momentul potrivit, de a folosi umorul, de a ceda fara sa se injoseasca si de a invinge fara a umili, toate acestea sunt abilitati pe care copiii si adolescentii le pot folosi apoi in relatiile cu colegii, sotii si, in cele din urma, cu propriii copii. Diversitatea de varste a grupurilor de frati ii ofera individului o ocazie buna de a deprinde flexibilitatea, jocul si competenta, si cum sa fie un bun camarad. Acest fel de schimb agresiv reprezinta o componenta a dialecticii constructive (mentionata in capitolul 4) care caracterizeaza relatiile fraterne ideale.

Asa cum am spus si in cazul celor care isi poarta reciproc de grija (capitolul 5), aceasta poate declansa si sentimente de loialitate. Copiii si adolescentii sunt foarte constienti de nevoia lor de contact agresiv. Am descoperit ca ei au sentimentul ca un nivel moderat de interactiune agresiva in care parintii nu intervin este o parte necesara, chiar pozitiva, a relatiei lor fraterne — ca si cum o astfel de agresivitate este o posesiune inalienabila care ii marcheaza drept un subsistem distinct, diferit de cel al parintilor pe care au fost educati sa-i iubeasca si sa-i respecte.

O a treia functie importanta a agresivitatii in copilarie este de aparare a individului de agresiuni imaginare sau reale. Cand un copil este ranit fizic sau amenintat de un frate sau o sora, a raspunde cu aceeasi agresivitate poate reprezenta ceea ce Anna Freud a denumit „identificare cu agresorul". „Intrand in rolul agresorului", scria ea, „asumandu-si atributele sale sau imitand agresivitatea sa, copilul se transforma din persoana amenintata in persoana amenintatoare." Acum il poate ataca pe fratele agresor si, in acest proces, poate reduce sentimentul ca se afla in pericol. Daca un parinte este cel care il face pe copil sa se simta speriat, acesta poate para frica de a fi ranit intorcand agresivitatea impotriva unui frate mai potrivit (Oberndorf, 1929). Copiii nu trebuie neaparat sa se teama de un frate sau de un parinte pentru a fi agresivi cu fratii sau cu surorile lor, credem noi. Asa cum am sugerat in capitolul 2, fratii servesc unii pentru ceilalti ca un depozitar a tot felul de sentimente negative. A bate un frate sau o sora inseamna a se „purifica" pe sine si a se simti mai bine pentru o vreme. Tipurile de relatie de „dependenta" ostila, diferentiere rigida si renegare (capitolul 4) izvorasc adesea dintr-un astfel de proces timpuriu.

A fi capabil sa fantasmeze in legatura cu agresivitatea fata de un frate ii poate permite copilului sa imagineze un nou comportament si poate da energie creativitatii. Unui baiat de zece ani ii fusese spart nasul de catre fratele lui de doisprezece ani, mai puternic fizic si cu doua palme mai inalt, cu care avea o relatie afectuoasa si care era de fapt cel mai bun si mai de incredere prieten al lui. (De zile intregi „o cauta" provocandu-si fara mila fratele.) In saptamana de dupa incident, baiatul de zece ani a scris urmatoarea poveste care ilustreaza modul in care a trebuit sa integreze dorinta lui de razbunare cu sentimentele implicite de vina, atasament si loialitate.

ZAGNAR CEL CROAZNIC

Vantul suiera prin padure. Ploaia cadea udand leoarca pe toti si toate. Eu si fratele meu fugeam si fugeam, ascunzandu-ne de Zagnar cel groaznic. Deodata ne-am oprit in mijlocul padurii. Ne rataciseram, dar nu aveam timp de odihna. Zagnar se apropia din ce in ce mai mult, venea sa ne omoare. Am luat-o din nou la fuga, fratele meu incepea sa raceasca deoarece hainele ii erau ude fleasca. Apoi l-am auzit tipand. M-am uitat in jos. Fratele meu fusese lovit de o sageata. Ii strapunsese inima. „Zagnar", am spus eu, „te omor." „Da, sigur" a raspuns Zagnar ranjind la mine. Apoi Zagnar a tras o sageata. „Ah!" am urlat. Imi trecuse prin brat. Sangele siroia. Acum eram de-a dreptul nebun de furie, asa ca am smuls sageata din bratul meu si pe cea din inima fratelui meu. L-am tintit pe Zagnar drept in inima si in ochi. A cazut mort la pamant. Eram fericit, dar eram si trist pentru ca fratele meu murise. Apoi ploaia s-a oprit si m-am dus la cimitir sa-mi ingrop fratele.

Fie ca un copil isi exprima agresivitatea pentru a obtine caldura sau experienta, fie ca ataca pentru a se apara, clinicienii ar trebui sa recunoasca faptul ca agresivitatea dintre copii serveste multe trebuinte fundamentale. Unui copil nu ar trebui sa i se ceara sa renunte la agresivitate decat daca adultii sunt gata sa-i ofere moduri alternative de a satisface aceste trebuinte.

Parintii puternici

In Ferma animalelor (1945), unul dintre personajele din ograda lui George Orwell observa ca „toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele". Acelasi lucru se poate spune despre frati. Fratii si surorile sunt diferiti ca varsta, temperament, inaltime, abilitati si reactii emotionale. Chiar daca prin rostogolirea magica a zarurilor genetice nu se ajunge la diferente majore, fratii sunt totusi construiti diferit. Chiar si daca parintii ar fi capabili sa realizeze visul imposibil de a-si trata in mod egal copiii diferiti, fiecare copil va avea senzatia ca parintii il favorizeaza pe un altul. Tot ce poate spera un parinte este un sentiment global de impartialitate.
Parintii americani sunt contrariati in mod particular cu privire la impartirea justa a dreptatii, absorbiti fiind intr-o cultura care celebreaza fair-play-ul, „adevarul, dreptatea si stilul american". Totusi, exact aceeasi cultura ofera celor mai putin norocosi sau handicapati oportunitatea de a-i ajunge din urma pe cei mai avantajati, dar, in acelasi timp, elogiaza darwinismul social si „supravietuirea celui mai adaptat" (Hofstadter, 1959). Parintii incearca sa ajute pe fiecare copil sa devina o individualitate distincta intr-o cultura in care a fi „numarul unu" este parte a unei traditii de urmarire individualista si violenta a propriului interes.

Prinsi intre aceste curente culturale contradictorii, parintii americani sunt adesea zapaciti in incercarea de a evita protejarea unuia dintre copii in defavoarea altuia. Parintii trebuie sa se bazeze in primul rand pe propriile lor experiente din copilarie atunci cand monitorizeaza agresivitatea copiilor lor sau impart recunoastere, iubire sau statut. Conflictele, imaturitatea si petele oarbe ale fiecarui parinte sunt expuse atunci cand trebuie sa decida zi de zi cum sa implementeze justitia si impartialitatea.

Parintii ca arbitri ai conflictelor fraterne

Pentru arbitrarea efectiva a geloziei si agresivitatii este nevoie de parinti maturi care s-au eliberat cat de cat de propriile lor conflicte cu privire la agresivitate si care aplica in mod constant principii morale si le comunica limpede fratilor care se cearta. Cand parintilor le lipseste un sistem de valori stabil pe baza caruia sa rezolve disputele fraterne sau cand principiile lor sunt capricioase, bizare sau arbitrare, relatia fraterna poate sa devina haotica sau chiar violenta. Precum copiii naufragiati care incep sa se ucida unii pe altii in Imparatul mustelor (1969) al lui William Golding, fratii care nu au un parinte matur pot fi invrajbiti intr-un mod care duce la conflicte distructive.

Parintii eficienti sunt capabili sa-si foloseasca puterea pentru a impune reguli si a administra pedepse pentru purtare violenta sau abuziva; dar au si un simt fin al momentului in care sa intervina si al momentului in care „sa-i lase pe copii sa se descurce singuri" si sunt capabili sa faca deosebirea dintre un atac umilitor si tachinarea obisnuita. Ei au simtul umorului, respecta nevoia copiilor de o oarecare agresivitate si, cel mai important, sunt constienti de contextul conflictelor particulare dintre copii.

Astfel, un parinte trebuie sa fie atent pentru a intelege ca un copil il poate ataca pe un altul de furie ca a fost umilit cu o zi inainte la locul de joaca. Ca observatori grijulii ai sentimentelor si succesiunii evenimentelor, parintii eficienti nu sunt coplesiti cu usurinta de conflictele dintre frati. De exemplu, mama si tatal a doi copii certareti il pedepsisera pe cel mare pentru ca tipa la cel mic si se temeau ca cel dintai profita de celalalt. Apoi, acesti parinti au inceput sa asculte cu atentie si au realizat ca celui mic (un baiat energic si cam manipulator) ii placea sa-si vada fratele atragand mania parintilor. Au inteles in final ca baiatul cel mic era adevaratul vinovat, care se specializase in a-l face pe cel mare si mai pasiv, sa-si piarda cumpatul. Au intors foaia si au incetat sa mai aiba obiectii la incercarile celui mare de a-i face fata neastamparatului frate mai mic si chiar i-au sugerat sa fie mai ferm si sa refuze sa se mai joace cu fratele lui pana cand acesta nu inceteaza sa-l necajeasca.
Astfel de parinti isi fac timp si investesc energie pentru a monitoriza comportamentul copiilor lor, precum si pentru a evalua impactul propriilor lor actiuni asupra copiilor (Ihinger, 1975).

Parintii ineficienti par sa se imparta in doua categorii: cei care evita (sau reprima) conflictele si cei care le amplifica.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015