Editura: Trei Colectia: Psihologie-Psihoterapie Pagini: 335
| | Anul aparitiei: 2010 Editia originala: 2005 Traducere din limba engleza de Nicolae Balta | | Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 145 mm x 200 mm ISBN: 978-973-707-375-4 |
Descriere psihoshop.ro
Toti psihologii invata despre pericolul contratransferului, despre riscul de a te apropia sau identifica cu problemele clientului, despre cum sa-si tina in frau sentimentele si cum sa nu se autodezvaluie mai mult decat este cazul. Insa, asa cum fiecare psiholog stie ca este adevarat, relatia client-psiholog poate avea ca efect si transformari semnificative, pozitive, asupra vietii personale a terapeutului. Cu fiecare comunicare, terapeutii sunt nevoiti sa examineze teme pe care poate ca le-au ignorat, sa puna sub semnul intrebarii cele mai importante convingeri pe care le au si sa exploreze zonele cele mai vulnerabile ale sinelui. Conflictele lor personale apar la suprafata si nu se pot ascunde nicaieri. Trebuie sa le faca fata si sa "imbratiseze" schimbarea!
"Clientul care m-a schimbat" este marturia a 23 de psihoterapeuti despre modurile in care ei au trait schimbarea indusa/produsa in urma relatiei cu clienti de-ai lor. Este o perspectiva inedita asupra terapiei: cum practicienii simt si traiesc procesul terapeutic in intimitatea acestuia. De asemenea, aceste povestiri schiteaza un portret complex si cu mai multe fatete a relatiei client-terapeut, demonstrand existenta recompenselor profunde si neasteptate pe care aceasta profesie le ofera.
Scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea se adreseaza studentilor, psihoterapeutilor in formare, clinicienilor cu experienta si tuturor celor interesati de aspectele esentiale ale relatiei terapeutice.
Jeffrey A. Kottler a studiat la Oakland University, la Harvard University, la Wayne State University si la University of Stockholm, obtinand titlul de doctor in filozofie, in 1977, la University of Virginia. A lucrat ca profesor, consilier, terapeut si cercetator in variate medii, incluzand spitale, centre de sanatate mintala, scoli, centre de interventii pentru situatii de criza, clinici, centre de tratare a dependentelor de droguri, universitati, corporatii, dar si ca practician autonom.
Jon Carlson, doctor in psihologie si doctor in stiintele educatiei, este Distinguished Professor de psihologie si consiliere la Governors State University din Illinois si psiholog la clinica Lake Geneva Wellness din Wisconsin.
Jon este autor al 40 de carti, 150 de articole stiintifice si producator al peste 200 de DVD-uri si casete video de prezentare a unor terapeuti contemporani recunoscuti ca experti in domeniul psihoterapiei, terapiei de familie, terapiei de scurta durata, tratamentului dependentelor de droguri, consilierii parintilor si a cuplurilor.
Jeffrey A. Kottler si Jon Carlson sunt autori ai cartilor "Mumia de la masa din sufragerie" (editura Trei) si "Cand terapeutii rateaza" (editura Catharsis Media).
Jeffrey A. Kottler Jeffrey A. Kottler a studiat la Oakland University, la Harvard University, la Wayne State University si la University of Stockholm, Phd. in 1977, la University of Virginia. A lucrat ca profesor, consilier, terapeut si cercetator in variate medii, incluzand spitale, centre de sanatate mintala, scoli, centre de interventii pentru situatii de criza, clinici, centre de tratare a dependentelor de droguri, universitati, corporatii, dar si ca practician autonom. |
Jon Carlson Jon Carlson, doctor in psihologie si doctor in stiintele educatiei, este Distinguished Professor de psihologie si consiliere la Governors State University din Illinois si psiholog la clinica Lake Geneva Wellness din Wisconsin. Jon este autor al 40 de carti, 150 de articole stiintifice si producator al peste 200 de DVD-uri si casete video de prezentare a unor terapeuti contemporani recunoscuti ca experti in domeniul psihoterapiei, terapiei de familie, terapiei de scurta durata, tratamentului dependentelor de droguri, consilierii parintilor si a cuplurilor. |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
1. De la argila la foc: O povestire mitologica
2. Jeffrey A. Kottler: Despre seara trecuta
3. Jon Carlson: Autochirurgie pentru indepartarea emitatorului
4. Violet Oaklander: Pisicuta care ragea
5. Frank Pittman: O aventura amoroasa cu un extraterestru
6. Robert Neimeyer: Utilizarea metaforelor pentru dezghetarea unei femei glaciale
7. Alan Marlatt: Un nume nou
8. Albert Ellis: Invatand de la o clienta dificila
9. Bradford Keeney: O familie de pirati
10. John Gray: Lucrurile mici conteaza enorm
11. Steven Lankton: Clientii ma armonizeaza
12. David E. Scharff: Pacienta care m-a invatat sa fiu terapeut
13. Pat Love: Inima franta
14. Laura Brown: O trezire spirituala
15. Ken Hardy: Domnul doctor negru
16. Michael Yapko: Prins intr-o controversa
17. John Murphy: Limbajul datului din umeri
18. John Krumboltz: Povestea Soarelui si a Vantului
19. Paul Pedersen: O lectie de umilinta
20. Lenore Walker: A-ti face dreptate cu un baros
21. Barry Duncan: Cand curajul e de ajuns
22. Leigh McCullough: Doamna invaluita in ceata
23. Patricia Arredondo: Clienta care i-a inspirat terapeuta
24. Howard Kirschenbaum: Un val de sentimente
25. In ce fel clientii isi schimba terapeutii: cu Mary Halunka
Prezentare Facebook
Fragmente din carte
Capitolul 5. O aventura amoroasa cu un extraterestru
Alo, as putea vorbi cu doctorul Pittman?
Eu sunt Frank Pittman, raspunse amabil psihiatrul.
Doctorul Frank Pittman? Doctorul din Fortele Aeriene? Ei bine, nu sunt chiar in Fortele Aeriene, dar cei de acolo imi trimit uneori pacienti. Ce pot face pentru dumneavoastra?
Pittman lucra ca sef al unei sectii de psihiatrie la spitalul regional. De fiecare data cand cineva de la baza Fortelor Aeriene din vecinatate se comporta ciudat, respectivul aviator era trimis la el cu speranta ca putea fi vindecat, indiferent ce ar fi avut. De obicei, era vorba de unii care se imbatau prea des, dar, deopotriva, si de unii care incercasera sa fure vreunul dintre avioanele lor costisitoare.
Pai, e vorba de sotul meu, spuse sovaielnica femeia. Cei de la baza au spus ca ar trebui sa va sunam. Asa ca asta am facut.
Inteleg. Deci, ce vor sa fac pentru dumneavoastra?
Pai, poate ca ati citit in ziare despre sotul meu, raspunse ea. S-a scris o groaza in vremea din urma.
Se opri busc, ca si cum spusele ei ar fi fost suficiente pentru ca Pittman sa isi inchipuie despre ce era vorba.
Pai, au fost o multime de lucruri in ziare in ultima vreme. Da, donmule, dar cred ca va veti aminti de asta, intelegeti, sotul meu a fost rapit de o farfurie zburatoare, de un fel de OZN, cum au spus ei.
Desigur ca Pittman isi amintea de intamplare, nu numai fiindca ocupase zilnic pagina intai saptamani in sir si facuse furori in tot tinutul si chiar la Casa Alba, ci si fiindca era atat de al naibii de ciudata. Din cate se parea, un tanar - sotul femeii acesteia fusese gasit umbland pe un drum de tara, fara chiloti, intrucatva dezorientat, dar altfel teafar si nevatamat. Respectivul declarase sus si tare ca fusese luat de extraterestri si tinut prizonier trei zile, in rastimpul carora acestia facusera pe el experiente dureroase, care includeau si abuzuri sexuale.
Fortele Aeriene il tinusera sub observatie si il interogasera toata saptamana precedenta, incercand sa lamureasca toate dedesubturile acestui pericol pentru securitatea nationala. Povestea omului era atat de amanuntita si de explicita si felul lui de-a fi atat de patimas, incat era greu sa nu il crezi. Generali, amirali si senatori au cerut vehement bugete mai mari pentru a lupta cu amenintarea din spatiul extraterestru. Taraboiul patrunsese si in campania de alegeri prezidentiale, fiecare candidat acuzandu-l pe celalalt ca nu ia in seama problema OZN-urilor.
Da, incuviinta Pittman, imi amintesc de cazul sotului dumneavoastra.
Nu inteleg de ce vor ca el sa mearga la un psihiatru. Niciunul dintre noi nu am fost niciodata la doctor - la cineva ca dumneavoastra. Nu suntem genul ala de oameni.
Pai, eu sunt genul de om care vad oameni in imprejurari interesante, dar trebuie sa recunosc ca am foarte putina experienta cu farfuriile zburatoare. Astept cu nerabdare sa va cunosc si o sa-mi gasesc timpul necesar. Puteti veni amandoi maine.
Chilotii lipsa
Cand tanarul cuplu si-a facut aparitia, Pittman observa ca sotul, Roger, era deosebit de vesel pentru cineva care trecuse recent printr-o asemenea experienta. In timp ce Ruby era stanjenita de toata povestea, Roger era cat se poate de bucuros de atentia care i se acorda si era nerabdator sa obtina orice fel de publicitate, chiar si cea reprezentata de vizita la cabinetul unui psihiatru. Pittman mai observa si cat de plina de solicitudine era Ruby fata de sotul ei, inconjurandu-l cu mii de atentii si purtandu-se cu el de parca ar fi fost un copil mic.
Pittman obtinu rapid niste informatii de baza. Erau casatoriti de un an si ceva. Aveau un copil. Isi injghebasera o firma. El monta antene TV, iar ea se ocupa de birou. Nu erau niste oameni cu scoala, dar pareau s-o duca bine. Dupa cum isi aminteste Pittman despre cei doi: "Aveau dinti si nu prea multe tatuaje. Aici, in Georgia, unii dintre cei care provin din zona de mlastini nu prea ies in lume, dar acestia erau amandoi cu adevarat foarte atragatori."
Deci, aborda Frank in cele din urma subiectul principal care ii adusese la el, poate vreti sa-mi spuneti ce s-a intamplat. Am auzit ca ati avut o experienta mai degraba neobisnuita.
Roger incuviinta din cap, grav si intrucatva cu un aer de suficienta.
Cred ca a fost putin iesit din comun. Dar a fost exact asa cum le-am spus celor de la ziare. Am vazut luminile alea sclipitoare pe cer. Ma uitam la ele, vazand cum se apropie din ce in ce mai mult. Nu semana cu nimic din ce vazusem pana atunci. Si era ca si cum m-ar fi hipnotizat sau asa ceva aprinzandu-se si stingandu-se atat de rapid, incat pareau niste pulsatii colorate care patrundeau cu totul in mine.
Pulsatii de lumina? repeta Pittman.
Asa cum tocmai v-am spus. Le-am spus-o celor de la baza si de la ziare. I-am spus si lui Ruby, adauga el, aratand cu capul spre sotia lui.
Asa ca Roger repeta inca o data totul, recitand cu precizie povestea de-acum familiara. Mai intai fulgerarile, luminile pulsand. Apoi, urmatorul lucru de care isi amintea era ca se afla la bordul navei. Mi-au facut lucrurile alea, spuse Roger cu un glas soptit, mai curand conspirativ, convins ca atata curiozitatea lui Pittman. Niste lucruri cumplite. Lucruri ingrozitoare.
Ce fel de lucruri, mai exact? insista Pittman, cerand detalii. Roger scutura din cap pentru a obtine un efect dramatic. Ruby se apleca spre el si il batu usurel pe brat.
Haide, haide! Nu te teme. O sa am eu grija de tine. Si, in timp ce spunea asta, ii adresa lui Pittman o privire de avertizare, dandu-i de inteles ca ar fi bine s-o ia mai domol.
Odata ce isi reveni, Roger se scuza ca lucrurile erau cam confuze. Tot ce isi putea aminti era ca faceau experientele acelea nebunesti pe el, incercand sa il fecundeze. Isi amintea ca le spunea ca era barbat si ca barbatii din specia noastra nu pot avea copii. Dar ei nu voiau sa il asculte si continuau sa implanteze samanta in el. Urmatorul lucru de care isi putea aminti Roger era de dupa mai multe zile - nu stia exact cate - si anume ca mergea pe drumul acela. Parea extrem de suparat ca nu stia unde ii erau chilotii.
In tot timpul cat Roger povestise, Pittman ii privise cu atentie pe cei doi, observand din nou cat de atenta era Ruby cu sotul ei. In cele din urma, dupa ce ascultase cateva minute fara sa spuna nimic, isi scutura capul si incepu sa rada fara sa se poata stapani.
E cel mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodata in toti anii astia de cand sunt psihiatru, spuse Pittman.
Cariera sa de psihiatru avea numai patru ani, dar afirmatia suna bine. Pittman nu fusese niciodata omul care sa isi masoare cuvintele sau sa respecte regulile asa ca pecetea acestui stil direct si unic era intotdeauna evidenta. Pur si simplu, nu putea sa ii sufere pe colegii care stateau si ii ascultau pe pacienti descriind cele mai smintite lucruri pe care le faceau fara sa le spuna cat de iresponsabili si de daunatori erau fata de ei insisi si de ceilalti.
Ruby nu aprecie deloc incercarea lui Pittman de-a "pune la incercare adevarul".
Cum puteti sa va purtati asa cu bietul om, dupa tot ce a avut de suferit? se planse ea.
Ce nu spunea ea, dar era destul de evident, era ca, in opinia ei, cel mai nebun dintre toti cei prezenti era psihiatrul.
Pittman nu era dispus sa isi ceara scuze sau sa dea indarat:
Pai, nu-i niciun dubiu ca toata povestea asta este o parascovenie de la un cap la altul.
Ruby fu stupefiata. Deschise gura ca sa ii ia apararea bietului si abuzatului ei sot (care statea perfect linistit, urmarind discutia dintre cei doi), apoi se lasa - se prabusi de-a dreptul in scaun.
Chiar credeti asta? intreba ea cu un glas stins. Chiar cre-deti ca omul asta nefericit a nascocit totul?
Cand Pittman se multumi sa dea din cap, adauga:
Dar de ce ar fi facut una ca asta?
Pentru moment, incerca sa fie politicoasa cu acest medic extravagant. Parea inteligent, ba chiar destul de fermecator. Fusese socata ca le vorbea asa. Trebuie ca avea un motiv si voia sa afle care putea fi acesta.
Uite ce e, nu am intalnit niciodata pe cineva care sa fi fost luat de extraterestri in spatiul cosmic. Dumneavoastra ati intalnit?
Pai, nu, dar asta nu inseamna...
Nu inseamna ce? Ca asa ceva nu se poate intampla? Asta voiati sa spuneti?
In timpul acestui schimb de replici, Roger privea de la unul la altul ca un spectator la un meci de tenis. Dar isi putea vedea campionul apararii clatinandu-se.
Ruby incepu sa spuna ceva, apoi se opri si se uita la sotul ei, ca si cum l-ar fi presat sa intervina. Parea ca ea, una, nu mai avea ce sa spuna.
Deci, Roger, continua Pittman dialogul, cand a inceput mai exact toata povestea asta cu OZN-urile?
Roger cantari intrebarea.
Pai, nu mi s-a mai intamplat nimic de felul asta pana acum.
OK, atunci, de ce crezi ca indivizii astia extraterestri... E-n regula daca ii numesc "indivizi"?
Roger dadu din cap, dar atitudinea i se schimbase. Nu mai facea pe expertul. Parea ca acum tine seama mai degraba de grila doctorului de testare a adevarului decat de increderea plina de adoratie a lui Ruby sau de dorinta avida a Fortelor Aeriene de-a provoca o criza mondiala.
De ce, din toate miliardele de oameni de pe planeta asta, te-au ales tocmai pe tine ca sa te captureze?
Ruby interveni pe loc.
Pai, iubitule, spuneai ca e din cauza ca erai un expert atat de mare in OZN-uri dupa filmul acela pe care l-ai facut la Hollywood. Cum se numea?
Se opri o clipa, apoi, amintindu-si, avu un zambet.
A, da, nu se numea They Came from Outer Space?
It Came from Outer Space, o corecta Roger pe sotia sa cu un mormait. Ma rog, ofta ea, nu l-am vazut. Nu-mi plac filmele de felul asta.
Pittman, un impatimit al cinematografului, spuse sec:
Ei bine, eu l-am vazut. A fost la televizor acum vreo doua saptamani. De fapt, a fost facut in 1953. Cred ca, pe atunci, aveai vreo doisprezece ani, Roger. Ce rol ai avut?
Pai, Ruby m-a inteles un pic gresit, marturisi Roger. Nu am spus niciodata ca am jucat in el. Am spus ca am lucrat la el si asa a fost. Am facut floricele la cinema cand a rulat si l-am vazut de mai multe ori. Il stiu pe de rost.
Pittman era calm si incurajator cand spuse:
Multumesc, Roger, acum inteleg mai bine totul.
Pe masura ce discutia continua, Ruby deveni din ce in ce mai agitata de turnura pe care o luau lucrurile, intrerupandu-i in cele din urma pe cei doi:
Roger, spuse ea in sfarsit, daca tot ce mi-ai spus tot timpul e o minciuna, daca ti-ai batut joc de mine, jur ca...
Iubito, protesta Roger, ti-am spus ca...
Jur ca, repeta ea, de data asta mai apasat, daca nu-mi spui adevarul, o sa divortez asa de repede, ca nici n-o sa apuci sa-ti mai faci bagajele.
Pittman incerca sa ii linisteasca si sugera ca poate Ruby, Fortele Aeriene si poate chiar si presedintele il "intelesesera gresit" pe Roger. Poate ca nu pricepusera niste lucruri, asa ca era mai bine sa le lamureasca. Pittman isi dadea seama ca starnise un viespar. Poate ca fusese cam energic si aspru cu Roger, umilindu-l de fata cu sotia lui. Poate ca ar fi fost mai bine sa faca asta intr-o sedinta intre patru ochi. Gandindu-se insa bine, Pittman isi zise ca sarcina lui principala era sa infrunte minciunile si iluziile care pot otravi lesne o relatie. Era evident ca aici se petrecea ceva ciudat si simtea ca era important sa scoata totul la iveala.
Roger, esti sigur ca ai fost luat de un OZN? intreba Pittman.
Pret de cateva clipe, se lasa o tacere incordata, dupa care Roger recunoscu ca se putea sa fie vorba de o mica neintelegere.
Pai, poate ca, de fapt, nu a fost un OZN.
Inainte ca Ruby sa apuce sa sara in sus, Pittman il intreba cu blandete daca nu cumva, in realitate, nu fusese luat de niciun fel de vehicul interplanetar, ci de unul de pe planeta noastra. Roger mormai ceva despre o camioneta Ford albastra.
Poftim?
Am zis ca trebuie sa fi fost o camioneta, spuse Roger mai tare. Una din alea lungi.
Extraterestrii conduceau o camioneta Ford? intreba Pittman, zapacit acum.
Roger scutura din cap.
Nu, de fapt nu extraterestrii.
Inainte de-a putea explica mai multe, Ruby fu cuprinsa cu to-tul de indignare.
Stiam eu! urla ea catre Roger. Ai fost cu fata aia noua de la serviciu. Cum o cheama? Carin sau Kerin. Mereu si-l scrie altfel, ca sa fie cat mai haios. Are un trecut dubios. Toata lumea stie. Si tu, smintit batran ai fost cu ea. Si in tot timpul asta le-ai spus tuturor, pana si afurisitilor alora de reporteri, ca te-au rapit extraterestrii.
-------------------
"De la primele nostre cursuri, ni se spune ca trebuie sa evitam cu orice pret sa raspundem propriilor nevoi, ca trebuie sa ramanem obiectivi si detasati. Suntem invatati sa consolidam granite clare, consistente si impenetrabile care sa preintampine posibilele efecte de "bumerang" prin care am putea fi schimbati din neatentie in rau. E ca si cum, la fel ca zeii de odinioara, am fi niste fiinte supranaturale care, prin formare, indrumare si autocontrol suprem sunt capabile sa ramana deasupra problemelor care ii afecteaza pe muritori. (...) Am fost avertizati ca daca lasam garda jos consecinta poate fi dezastruoasa, nu numai pentru clientii nostri, ci si pentru noi insine."
"Oricat de indiferenti am pretinde ca suntem, exista momente in care suntem tot atat de implicati emotional ca si pacientii nostri. Uneori ne simtim speriati, daca nu ingroziti. Nu e ceva neobisnuit sa ne simtim frustrati sau chiar furiosi, chiar daca ne straduim din toate puterile sa ramanem neutri. Conversatiile sunt deseori invadate de confuzie, complexitate si ambiguitate. In sedinte apare uneori cate o drama (un spectacol) care rivalizeaza cu oricare dintre filmele sau piesele noastre preferate."
"La fel ca multi alti terapeuti, am ales aceasta profesie nu numai pentru a-i juta pe altii, ci si pentru a ma ajuta pe mine insumi. Mi se parea ca a-ti consuma viata vorbind cu niste oameni despre secretele lor cele mai intime, despre problemele lor cele mai presante si despre comportamentele lor cele mai tulburatoare era o modalitate excelenta de-a ma face sa ma simt mai normal. Mi se mai parea si ca era un spectacol deosebit sa am acces la tainele si la gandurile lor cele mai intime." (Jeffrey A. Kottler)
|