Forme ale geloziei. Experiente si incercari de solutionare in triunghiul relational - Hildegard Baumgart

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





101 TITLURI DISPONIBILE

57 TITLURI DISPONIBILE

231 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
(A) Forme ale geloziei. Experiente si incercari de solutionare in triunghiul relational - Hildegard Baumgart       (A) Forme ale geloziei. Experiente si incercari de solutionare in triunghiul relational
de

ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua! Verificati mai jos in ce stare se gaseste aceasta si numarul de exemplare aflate in stoc!

Pornind de la propriul caz, pe care il prezinta in amanunt inca din primul capitol al cartii, Hildegard Baumgart, consilier marital, abordeaza o tema mai putin studiata de psihologie - gelozia si modurile cum ea poate distruge vieti. In baza cazurilor prezentate, autoarea propune insa si solutii cititorilor sai pentru a scapa de gelozie si de a avea relatii interumane sanatoase.

Pret: lei     

Stoc Epuizat

Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
E-mail:






Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 475
   
Anul aparitiei: 2008
Editia originala: 1985
Traducere din limba germana de Adela Motoc
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-191-0


ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua!

Stare generala: BUNA

Coperta:  ZGARIATA
 PATATA SI/SAU CU ETICHETE
Pagini:  INDOITE
Aspect general: NOU


Descriere psihoshop.ro

Hildegard Baumgart nu este doar consilier marital si terapeut, format in psihanaliza, ci si istoric literar. In baza acestei formatii, cartea "Forme ale geloziei"¯ capata alte valente decat s-ar astepta cineva citind doar titlul. Autoarea prezinta cazurile sale si ceea ce a invatat in cadrul sedintelor de terapie despre gelozie impreuna cu pacientii sai, insa nu face doar asta. Pornind de la mitologie, de la invataturile Bibliei si de la lucrari semnificative ale literaturii universale (cu tematica geloziei) si de la ce s-a scris despre gelozie in literatura de specialitate pana in 1985 (cand a redactat volumul) Hildegard Baumgart realizeaza un tablou impresionant si complet al "Formelor de gelozie"¯ prezente in viata oricarui om.

Si pentru ca gelozia este o povara atat pentru cel gelos, cat si pentru cel asupra caruia se rasfrange si pentru ca poate distruge relatia si sentimentul valorii proprii ale celui care o resimte, Hildegard Baumgart se concentreaza in fiecare capitol al cartii pe solutiile pe care le-a gasit impreuna cu clientii sai la diferitele probleme cauzate de gelozie. Toate pot constitui un punct de pornire pentru o schimbare in viata oricarui cititor. Insa volumul este o lectura "obligatorie"¯ pentru terapeutii sau consilierii maritali sau de cuplu, constituind un adevarat compendiu de metode si tehnici de abordare a geloziei in procesul terapeutic.




Pagini din carte

                     

                     

                     

                  



Cuprinsul cartii

Cazurile mele si propriul meu caz

Partea intai - Gelozia traita
Persoana geloasa
Partenerul
Rivalul
Normalitate si indreptatire
Solutii distructive
Intre patriarhat si revolutia sexuala
Dificultati cu conceptul de posesiune
Compulsia la libertate - un paradox

Partea a doua - Cu privire la traditia sentimentului de gelozie
Cu privire la istoricitatea sentimentelor
Dumnezeul gelos
Forta sentimentelor in cerul zeilor
Iisus - iubire si libertate
Dificultatea de a exprima gelozia
Angajare, libertate, sentimentul onoarei
Traditii legate de dragoste si gelozie
Dragoste in casnicie?
Dragostea ca o furie care arunca in aer ordinea
Gelozia - in folclor
Puteau femeile sa fie geloase?
Gelozia din vanitate
Gelozia ca indiciu pentru paradoxul iubirii
Totusi: iubire in casnicie
Ce este iubirea romantica?
Gelozia romantica
Ajuta Biserica in problema geloziei?
"Cele zece porunci"

Partea a treia - Teorii psihologice
Eseul lui Freud din 1922
Autori dinainte de Freud: Gesell si Friedmann
Despre cateva mecanisme nevrotice in gelozie, paranoia si homosexualitate
Scurta privire asupra metodei freudiene in legatura cu gelozia
De exemplu: Othello
Originalul lui Shakespeare si modificarea lui
Iago "” alter ego-ul lui Othello, incitator si psiholog
Gelozia lui Othello: "concurentiala si normala"
"Jignire narcisica"
"Sentimente ostile, autocritica"
"Bisexualitate"
"Proiectii de infidelitate"
De ce gelozia ca mijloc de razbunare?
"Proiecte homosexuale de infidelitate"
Femeile in lumea barbatilor - simbioza ca pericol
Gelozia lui Iago
De ce este Othello gelos pana la momentul mortii?
Catharsis
Triunghiul - barbat, femeie, copil
Tertul prejudiciat
Gelozia ca dorinta
Gelozia si sentimentul de vinovatie
Barbati si femei
Complexul Oedip la baiat si fata
Eternul al doilea
Angoasa de castrare
Teama de a pierde iubirea
Agresiune impotriva cui?
Mai multe femei sau mai multi barbati?
De la triunghi, inapoi la bi-unghi
Fara Oedip: Ruth Mack-Brunswick
Incorporare
Edmund Bergler: A voi sa vezi si a trebui sa te arati
Eul impotriva idealului Eului
Sonata Kreutzer ca exemplu
Atotputernicie si neputinta: mama si copil, tu si eu
Privind inapoi la Oedip
Unicul vinovat sau implicare multilaterala?
"Sistem" si "circularitate"
Un sistem cu gelozie mascata
Ar putea fi totusi ereditatea?
De la copilul alienat la problemele casniciei parintilor
Rigidizarea ca simptom fundamental
Gelozia ca rezultat al unor incercari de solutionare gresite
Gelozia in coluziunile conjugale
Puterea - inteleasa liniar sau circular?
Exemple de interventii sistemice
Probleme ale terapeutului

Partea a patra - Reactii
Treizeci de cazuri din practica noastra
"Ce este un caz de gelozie?"
Cateva cifre
Intrebari
Insotirea prin realitati incongruente - ganduri legate de catamneze
Soc, furie, durere
O noua realitate a relatiei
A se vedea pe sine insusi altfel
Realitatea partenerului
Desprinderea din simbioza
Elaborarea trecutului in consilierea maritala
Semnificatia rivalului: fantasma si realitate
Participari scindate
"Homosexualitate"?
Desprindere si revenire
O noua viata, o noua iubire
Ras si plans
Final
Solutia zeilor




Fragmente din carte

Fragment din capitolul patru. Soc, furie, durere

„Nu eram ranita - eram eu insami o singura rana" - O clienta

Ar putea parea uluitor faptul ca eu inscriu ceva ce arata ca un simptom printre reactiile care duc la depasirea crizei. Dar se poate spune: fara soc, nu exista criza, fara criza, nu exista solutie. Este unul dintre putinele fundamente fara de care nu-mi pot imagina consilierea geloziei. Este greu sa-ti reprezinti cum ar trebui abordata gelozia fara a-ti fi clar ca esti gelos. S-ar putea sa sune ciudat, caci gelozia este totusi prezenta, are un „motiv", indiferent daca acesta consta in relatia exterioara a partenerului, intr-o „inchipuire" sau in insecuritatea interioara.

Dar nu degeaba i-a trebuit limbii atat de mult timp pana sa gaseasca odata un cuvant pentru acest sentiment. Ceva similar se petrece mereu in destinul individual. Geloziei i se opun prea multe dorinte si legaturi, reprezentari ideale si teama de schimbare. Clientele se plang foarte des cum de n-au observat atat timp nimic din toata povestea, cum de „toti" erau in cunostinta de cauza, numai ele nu; deseori sunt suparate pe prietenii care au descoperit partenerul infidel; unele, care si-au promis reciproc franchete, sunt indignate si de nerespectarea acestei promisiuni. Cu cat propria agresivitate este mai mult tabuizata, cu atat mai dificila este clarificarea a ceea ce, de fapt, se petrece.

Teama inconstienta de a incalca interdictia interiorizata de furie sau chiar scandal este foarte mare indeosebi la femei. O clienta primise de la bunica si de la mama ei recomandarea „de a merge intotdeauna pe calea cea mai de jos". Foarte des, femeile nu ies din cuvantul mamelor lor, de a fi blande, iubitoare, intelegatoare si frumoase „pentru sotul lor". Cred ca nu trebuie subapreciata portia de teama tocmai de inevitabila uratenie, care aduce cu ea agresivitatea. O clienta aflata in criza se considera atat de neatragatoare, incat ezita sa apara goala in fata sotului ei.

Aceasta problema se vede ca prin lupa in memoria unei cliente a carei mama o avertiza mereu: „Fata mea, ai un barbat tanar!". Cand a venit la consiliere, clienta avea 27 de ani, sotul ei 30. „Si astazi ma mai gandesc deseori", spunea ea dupa zece ani in catamneza, „ca mama mea nu se gandea deloc ca, la urma urmei, eu eram o femeie tanara..."

In acest caz, influenta mamei era foarte mare, nici macar constienta, dar foarte puternica in identificarea inconstienta. De fapt, clienta ducea o viata nu numai de mama a celor doi copii ai lor, ci si a sotului, desi, fireste, era si partenera sexuala a acestuia si se simtea fericita in aceasta privinta. Asteptarea ei era ca sotul si sotia sa fie „totul unul pentru altul, ca in vechea relatie diadica mama–copil. Sotul ei era foarte atragator si, cel putin aparent, sociabil si protector, dar, in fond, era copilaros si se ofensa foarte usor.

Dupa cativa ani de contopire fericita, se purta ca un adolescent care nu mai respecta intelegerile si indatoririle si a intretinut relatii cu alte femei, de la care, chiar la multa vreme de la divort, revenea mereu la sotia lui ca sa-si inece amarul si chiar pentru a-i consola prietenele parasite. Socul suferit de sotie cand a devenit constienta ca unitatea se destramase a fost urias. „Inainte de prima lui aventura n-am fost niciodata geloasa; pur si simplu credeam: Asta nu ni se poate intampla noua. Dupa aceea, m-a preocupat neincetat."

Era ca si cand fusese azvarlita brusc din stadiul de mama in simbioza cu un copil dependent de ea, cu care „asa ceva" nu se poate realmente intampla, in relatia cu un barbat de aceeasi varsta, care, atunci cand vrea si are curajul s-o faca, poate satisface necesitatile sexuale si altundeva decat la ea. (Un copil mic nu poate pleca sa-si ia laptele din alta parte!)

Trezirea a fost cumplita: „N-am crezut ca mai pot duce din nou o viata normala. Credeam ca totul s-a sfarsit daca sotul paraseste familia si, mai ales, ma paraseste pe mine. Ma vedeam data la o parte ca o mobila cu doi copii. Caci pe atunci el era totul pentru mine, iar eu - trebuia sa inteleg acest lucru - nu eram totul pentru el." Aici apare foarte clar dependenta propriei vieti de un altul. Aproape ca s-ar putea spune: Atunci cand suflul divin al partenerului diadic lipseste, sotia devine un lemn fara viata. Asemenea pretentii simbiotice sunt traite cu roluri distribuite sau reversibile: aici sotia nu s-a perceput ca o mama, ci ca un copil total dependent.

Cine traieste o asemenea prabusire, un asemenea soc, o asemenea regresie despre care eu afirm ca sunt vindecabile va fi impins de teama si groaza sa loveasca in dreapta si-n stanga. Fireste, nu va fi capabil de o lovitura ducand la agresivitate sporita, adica la o disputa clara, certuri si conventii privind baza pretentiilor bilaterale. Schimbarea de roluri, pe care a facut-o aceasta femeie, a fost cea de la mama increzatoare la cea care controleaza, si in aceasta zona s-a desfasurat agresivitatea ei: energica si inventiva cum era, a inceput sa-si supravegheze si sa-si spioneze neincetat sotul, ceea ce, fireste, a avut drept rezultat descoperirea, daca nu chiar provocarea altor relatii.

Multi clienti au perceput periclitarea iubirii purtate ca pe o problema de viata si de moarte Oricum, o treime din clientii intervievati au avut tentative de suicid. Intr-un caz suicidul, comis la un an si jumatate de la incheierea consilierii, s-a realizat dupa o tentativa de asasinat asupra sotiei. Inca doua exemple pentru groaza declansata in momentul constientizarii pericolului:

„Ma simt ca si cand as fi fost aruncata afara, singura de tot pe lume. Nu vreau sa spun ca eram moarta, dar era noapte. Daca atunci n-as fi avut consilierea - nu stiu daca astazi as mai fi existat." In acest caz, sotia era absolut sigura ca sotul nu se culcase cu rivala, ci doar flirtase puternic cu ea. Iar in catamneza, la saptesprezece ani de la inceperea consilierii amintirea mai era inca atat de dureroasa, incat curgeau lacrimi.

O alta clienta spunea: „Am fost zguduita ca de un cutremur, si nu puteam sa-mi explic. Am crezut intotdeauna ca am facut totul cum trebuie, si noua nu ni se poate intampla asa ceva, pentru ca relatia noastra era unica. A fost atat de dureros - pe atunci in presa aparuse imaginea unui vietnamez cate este impuscat. Pe fata lui se vedea uluirea: de ce ma impusca? Tot asa m-am simtitit si eu. Acest: de ce eu? De ce eu? Doar fac totul!"

Din aceste exemple se intelege desigur bucuria consilierului cand, dupa soc, agresivitatea incepe sa vorbeasca. Cu ea se poate lucra. Dar este uneori nevoie de multa rabdare, pana cand ea ajunge sa iasa la iveala clar.

O clienta care trata cu o detasare flagranta un divort absolut surprinzator din cauza reinvierii unei iubiri din tinerete a sotului ei si-a amintit in timpul activitatii in grup de o intamplare de care uitase: cand avea 5 ani, doi adolescenti din vecini au ras de ea. Ea s-a infuriat si a aruncat cu o foarfeca dupa ei, care, din nefericire, a ramas infipta in zona rinichilor la unul dintre baieti, asa ca a fost nevoie sa fie extrasa de doctor, care a trebuit sa coasa rana. Fetita n-a fost aspru certata, dar a trebuit sa mearga impreuna cu acel baiat la doctor si sa asiste la tratament.

In grupa, aceasta clienta a fost o singura data agresiva: atunci cand conducatoarea a intrebat-o de ce, de fapt, ea nu este niciodata agresiva. In catamneza ea a povestit, dupa ce a incetat sa mai participe la grupa - se oprise, „pentru ca altii au mai multa nevoie decat mine" - ca are in continuare dificultati sa se infurie. O singura data si-a iesit din fire: cand fostul ei sot a avut un copil cu noua sotie, si propria lor fiica, in varsta de zece ani, s-a simtit atat de ranita, incat spunea „ca ar fi vrut sa se arunce inaintea trenului". „Daca sotul meu nu s-ar fi aflat la o departare de 200 km, si daca as fi avut un cutit - cred ca l-as fi injunghiat!" Daca, daca... Dar, cel putin, agresiunea devenise ceva mai constienta.

Aceeasi femeie avea o asemenea teama de agresiunea latenta din ea, incat ascunsese pe un dulap o pusca bogat ornata, pe care o mostenise de la tatal ei, mai degraba o piesa decorativa „dar asa, incat nici cu un scaun nu puteam ajunge la ea, ci trebuia mai intai sa ma duc in beci si sa aduc o scara. Cred ca este su-ficient ca sa-mi vin in fire."

Cuvintele acestea pot suna teatral dar o inscenare este, la urma urmelor, o abordare constienta, chiar daca oarecum indirecta, a unei teme. Aceasta clienta poate fi momentan absolut directa, „necontrolata" - un cuvant-stimul pentru multe femei - numai pentru altcineva, mai exact: pentru fiica ei. Atunci cand, dupa nasterea neasteptatului frate vitreg, aceasta a avut mari dificultati la scoala - amenintarea cu suicidul era in legatura cu aceasta - mama l-a insultat plangand, la telefon, pe profesorul raspunzator (!) Desigur, agresiunea nu a fost indreptata in directia in care s-ar fi potrivit, dar, spre consternarea ei, clienta a cunoscut pentru absolut prima oara in toti anii aceia intelegerea si afectiunea pe care au manifestat-o fata de ea altii, „atat de exact altii" - si nu instrainare si condamnare, asa cum se temuse atat de mult in alte imprejurari, incat nu mai risca deloc sa mai faca o data o proba.

La femei, suferinta si vulnerabilitatea trec mult mai des peste copii decat la barbati - pare ceva ingaduit, in timp ce traditia afectiva le recomanda mai degraba suportarea, rabdarea si asteptarea. Barbatii, in schimb, reactioneaza mai direct. In orice caz, si ei spun ca trairea unui soc a constat in senzatia de a fi frustrati de o baza.

Un barbat, foarte tulburat, spunea: „Am crezut intr-o lume sanatoasa. Am crezut ca ma pot baza pe sotia mea - si apoi egoismul, care explodeaza - ca n-are importanta daca din cauza aceasta sufera copiii!" Aici copiii joaca si ei un rol, dar el percepea in mod evident aceasta lume sanatoasa ca pe ceva care se delimiteaza vigilent si eventual combativ de lumea exterioara: „Stiti, cand stai spate in spate - si deodata trebuie sa aflii ca tocmai nu stai..."

Abstractie facand de faptul ca este greu sa ai o imagine despre ce se petrece intr-un cuplu conjugal din punct de vedere sexual si emotional, „cand stai spate in spate" - in modul acesta sau intr-un mod similar nu s-a exprimat nici o singura femeie. Chiar si atunci cand parasirea lor de catre barbati este resimtita de femei ca deosebit de unfair dupa o constructie ridicata in comun, ceea ce se intampla frecvent, in lezarea simtita nu este vorba de lupta in sine. Barbatul din exemplu a luptat si mai departe, chiar si dupa socul, in care el, ca multi alti barbati, a slabit foarte mult si aproape a devenit inapt de munca, a luptat de unul singur, si anume, dupa cum constata el, mai bine si mai intens decat inainte. El aprecia ca, profesional, a devenit mai independent si considerabil mai dur. „In firma am desfiintat concesiile de tip uman." Dar el a spus fara echivoc si spre consternarea mea ca nu percepe aceasta ca pe ceva bun. Ceva mai tarziu in discutie a putut sa dea o formulare mai buna: „Eu incerc sa nu profit de nimeni, dar nici nu permit sa se profite de mine."

In orice caz, dupa soc, barbatii au cu totul alt mod de a se raporta la rival decat femeile - mai combativ, mai depreciativ, mai direct concurent. Nu voi insista asupra acestui aspect. Voi mai cita doar un exemplu marcant de tip de soc:

„Mi-am parut mie insumi atat de stupid si m-am simtit ca cea mai mare vita de pe pamantul lui Dumnezeu. Nu puteam intelege, pentru ca am fost ferm convins ca sotia mea nu face niciodata asa ceva! Si in situatiile critice, cand au fost facute aluzii, tot astfel m-am compor-tat suta la suta. Mai tarziu m-am gandit: Ce trebuie sa fi ras in sinea lui ala de mine! Altii pot rade in voie, dar tocmai aluia nu-i permit!"


-----------------------------------

Gelozia ca atare este totusi pretutindeni aceeasi. Acuitatea si importanta in viata individului variaza, nu si ceea ce caracterizeaza sentimentul. La intrebarea frecventa referitoare la deosebirile dintre gelozia masculina si cea feminina se poate raspunde doar in ceea ce priveste psiho- si sociogeneza, nu insa si la afectul in cauza. Dintre sentimentele cunoscute in viata, nici unul nu este mai chinuitor. Caci tristetea este "mai mare"¯ si, sub aspect moral, ireprosabila, teama este raportata la o situatie si este "mai justificata"¯, invidia este mai perceptibila, ura mai clara. Prin aceasta comparare cu alte sentimente puternice si negative am relevat caracteristica principala a geloziei: ambivalenta ei ucigatoare, sfasierea intre dragoste si ura, care se rasfrange - si acest lucru este decisiv - numai asupra celor mai importante si mai apropiate persoane.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015