Cum sa cresti un copil cu ADHD. 10 lectii pe care nu le poti invata de la medici - Vincent J. Monastra

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





93 TITLURI DISPONIBILE

52 TITLURI DISPONIBILE

223 TITLURI DISPONIBILE

36 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Cum sa cresti un copil cu ADHD. 10 lectii pe care nu le poti invata de la medici - Vincent J. Monastra       Cum sa cresti un copil cu ADHD. 10 lectii pe care nu le poti invata de la medici
de

Specializat in tratarea copiilor si adolescentilor cu ADHD, psihologul Vincent Monastra ofera in cartea -Cum sa cresti un copil cu ADHD- un plan in 10 lectii pentru a educa eficient copilul hiperactiv. Tehnicile psihologice presupun imbunatatirea atentiei, a concentrarii si a controlului comportamentului, iar ele trebuie imbinate cu o nutritie echilibrata si o medicatie adecvata. Cartea este utila atat parintilor, cat si educatorilor, pediatrilor, psihologilor scolari si terapeutilor.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 198
   
Anul aparitiei: 2011
Editia originala: 2005
Traducere din limba engleza de Cristian Fulas
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-509-3

Vincent J. Monastra

Vincent J. Monastra, psiholog clinician, este cercetator in neurofiziologia copiilor cu ADHD si lucreaza la o clinica new-yorkeza specializata in tulburarile de atentie.



Pagini din carte

                     

                     

                     



Cuprinsul cartii

Introducere

1. Nu este adevarat ca toata lumea are un pic de ADHD!
2. Nu parintii sunt cauza ADHD, ci genele!
3. Medicamentele nu vindeca ADHD, dar pot ajuta!
4. Nutritia chiar conteaza
5. Elevii cu ADHD au dreptul la ajutor la scoala
6. Copiii au nevoie de un motiv pentru a invata
7. Va veti rataci fara un plan de lectie
8. Temperamentul o fi el mostenit dar controlul emotional se invata
9. Daca tipi, nu te ajuta la nimic
10. Si parintii sunt oameni!
11. Nu e usor

Ganduri la final
Lecturi suplimentare




Fragmente din carte

Fragment din Capitolul 7: Va veti rataci fara un plan de lectie

Cand incep cursurile de parentaj la clinica mea, sunt uimit adesea de cat de obositi si epuizati arata parintii pacientilor mei. Eu tratez o gama larga de pacienti, de la copii de patru ani la adulti de 70 de ani. Totusi, majoritatea pacientilor mei sunt copii de varsta scolara. Acest lucru inseamna ca majoritatea parintilor cu care lucrez au trebuit, in esenta, sa functioneze pe post de lobi frontali ai copiilor lor timp de mai bine de un deceniu. Au trebuit sa ramana foarte vigilenti pentru a-si ajuta copiii sa-si indeplineasca responsabilitatile. Au trebuit sa stie intotdeauna unde se afla copilul, pentru a-l feri de rele. Au petrecut ore calmandu-l atunci cand era vesnic distras de evenimente pentru care altii ar ridica din umeri. S-au epuizat incercand sa-si convinga copilul sa nu actioneze la impulsurile agresive atunci cand erau frustrati. In momentul cand ajung la mine, au incercat cam tot ce au sugerat altii. Si sunt obositi si frustrati.

Pentru ca aceasta carte urmeaza sumarul programului pe care il folosesc la clinica mea, am ajuns impreuna la a saptea sedinta din carte (sau „curs"). Inca nu am instaurat nici macar o „economie a bonurilor valorice" (un program pentru acasa in care copiii primesc puncte sau jetoane pentru a cumpara distractie sau recompense). Nu exista nici „grafice de stelute" asezate pe usa frigiderului. Copiii inca nu primesc abtibilduri, stele, monede de zece centi sau dolari pentru fiecare „comportament bun". Si totusi voi, parintii, incepeti sa pareti mai energici. Motivul? S-au petrecut cateva evenimente foarte importante.

De exemplu, daca ati urmat planul meu, copilul vostru a fost evaluat de un medic pentru a fi siguri ca nu are o alta problema medicala care poate cauza simptome de deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate. Aproximativ 5% din copii au fost diagnosticati cu alte probleme medicale care au contribuit la aceste simptome (adesea, alergii, hipoglicemie si abuz de substante psihoactive), si au fost initiate tratamente pentru aceste simptome. Evaluarile nutritionale sunt complete si problemele dietetice sunt identificate. Au inceput, de asemenea, eforturi de imbunatatire a dietei copilului vostru. Pentru ca majoritatea pacientilor mei sunt tratati cu medicatie pentru ADHD, ma astept ca doctorul copilului vostru sa fi efectuat de asemenea pasii pentru a identifica un tip si o doza eficienta de medicatie si ca fiul sau fiica voastra sa inceapa sa raspunda.

In plus, parintii trebuie sa fi scris deja presedintelui comisiei pentru educatie speciala de la inspectorat. Daca e asa, acum la scoala se desfasoara evaluari educationale pentru copilul vostru. Unii copii se poate sa fi inceput sa primeasca sprijin scolar in acest moment. Acasa, parintii incearca sa petreaca timp de „joc" cu copiii. Pe scurt, ati inceput sa puneti in practica scenariul pentru predare acasa.

Dintr-un punct de vedere, eu compar eforturile initiale de la clinica mea cu munca dintr-o camera de urgente. Pacientul intra, exista un grad mare de risc si prima sarcina e aceea de a stabiliza starea pacientului. Asta am facut noi pana acum, am stabilizat situatia, astfel incat sa puteti incepe sa-i predati copilului vostru unele abilitati importante. E timpul sa creati planurile de lectie.

Parintii ca profesori

Asa cum am mentionat inainte, speranta mea e ca puteti lupta cu tendinta de a va lasa coplesiti de numarul de lectii pe care vreti sa le predati copilului vostru. Parentajul necesita un plan de lectie. Ca orice alt profesor, ar trebui sa intelegeti ca trebuie sa predati lectiile una cate una. Eu ii incurajez pe parintii cu care lucrez sa nu uite ca un an are 52 de saptamani. Asta inseamna ca, daca predati doar o lectie pe saptamana, veti fi predat 52 de lectii in acel an. Totusi, ca sa fiu cinstit, nu am fost implicat in prea multe situatii in care numarul de probleme semnificative sa fie cu mult peste zece. In momentul cand parintii se acomodeaza cu ideea de a folosi in mod sistematic placerile zilnice pentru a motiva copilul si au inregistrat succese cu primele sase lectii, predarea incepe sa inainteze cu mult mai putine eforturi. Deci, pe masura ce continuam cu planul de lectie, e important sa intelegeti ca e mai bine sa lucram cu cateva lectii odata si sa nu uitam ca fiul sau fiica voastra va avea nevoie de o motivatie pentru a invata. Acest lucru va fi la fel de adevarat si pentru ceilalti copii din familia voastra, cum este pentru copilul cu ADHD.

Atunci cand parintii se gandesc la moduri de a-si motiva copiii cu ADHD, de obicei le vine ideea folosirii „intaririlor" (de exemplu: „obiecte" ca bani, jucarii sau inregistrari video, sau activitati ca jocul afara, vizitarea unui prieten, folosirea computerului familiei sau a jocurilor pe calculator).

Totusi, parintii si consilierii care trateaza copiii cu ADHD au descoperit ca nu e usor sa foloseasca obiecte sau activitati pentru a-i motiva pe copiii cu ADHD sa duca la bun sfarsit sarcinile zilnice, cum ar fi trezirea de dimineata; consumarea unui mic dejun hranitor; spalatul pe dinti; imbracatul; iesirea la timp pe usa pentru a prinde autobuzul scolii; indeplinirea sarcinilor atribuite; efectuarea temelor; a asculta (si a face) ceea ce mami si tati cer, intelegerea cu fratii si surorile; ajutorul in sarcinile casnice, cum ar fi curatenia in camera sau alte zone ale casei; culcarea fara cearta. Spre deosebire de alti copii (care ar putea avea foarte putine probleme sa duca la bun sfarsit 9O% din aceste sarcini), copiii cu ADHD au nevoie de „motivatie" pentru a indeplini aproape toate aceste cerinte.

Daca fiul sau fiica voastra nu are ADHD si face oricum 90% din aceste sarcini (dar lasa mizerie in camera), atunci puteti folosi cu usurinta o intarire de tipul „Nu iesi la joaca dupa scoala pana ce camera ta nu e curata" pentru a-l imboldi pe copil. Copilul care nu are ADHD cel mai probabil se va intoarce acasa si isi va pune repede hainele in sertare (sau dulap), va aduna mizeria de pe podea si va pune jucariile intr-un tip de container sau pe un raft. Acum, nu spun ca treaba va fi facuta perfect. Totusi, zonele in care e nevoie de mai multa munca (de exemplu, dulapul in care a fost ingramadit totul) ar putea fi indicate si copilul ar putea fi informat ca dulapul trebuie sa fie si pus in ordine. Desi copilul fara ADHD nu ar fi foarte fericit cu actiunile parintilor, e foarte putin probabil sa cedeze nervos si sa ravaseasca toata camera. Un copil cu ADHD ar putea face asta.

Sa cercetam cum ar arata misiunea "curatenie in camera" pentru copilul cu ADHD. Copilul vine acasa, dar probabil uita ca trebuie sa faca curat in camera. Daca sunteti acasa va trebui sa-i reamintiti, pentru ca sunt sanse ca deja sa se joace. Deci, trebuie sa intrerupeti timpul de joaca (si sa-i ascultati argumentele si rugamintile) si sa-l indrumati sa mearga sa curete camera. E foarte probabil sa urmeze alte certuri si rugaminti. In final, cand copilul ajunge in dormitor, probabil va fi distras si va incepe sa se joace cu altceva. Jucarii vechi, bucati de hartie si alte lucruri pot fi deosebit de fascinante cand alternativa e sa inceapa sa aseze haine, jucarii alte obiecte.

Dupa o jumatate de ora in care ati crezut ca fiul sau fiica voastra curata in camera, verificati copilul si descoperiti ca nu s-a intamplat nimic. Deci, ii amintiti sa inceapa odata, ca altfel nu va merge afara sa se joace. Totusi, de acum se intuneca afara, oricum. Asa ca, poate-l amenintati ca nu va putea sa iasa nici maine. Sau poate il amenintati ca ii interziceti televizorul sau jocurile video. Indiferent ce faceti, e o situatie fara speranta care nu se rezolva repede. Si e doar una din numeroasele sarcini pe care vreti ca fiul sau fiica voastra sa le indeplineasca zilnic.

Pentru ca doctorii si consilierii au descoperit demult ca de obicei copiii cu ADHD nu raspund bine la tipurile de consolidari folosite tipic de parinti, au fost dezvoltate abordari mai sistematice. Una implica dezvoltarea de grafice sau programe de comportament acasa (numite uneori Sisteme de Puncte, Grafice cu Stelute sau Economii cu bonuri valorice) care cartografiaza tipurile specifice de sarcini pe care e de asteptat sa le indeplineasca copilul si tipurile specifice de obiecte si activitati pe care le poate castiga daca face asta. Daca indeplineste sarcina dorita (de exemplu, isi face tema) sau actioneaza in anumite moduri dorite (de exemplu, nu se cearta, se joaca in cooperare), el poate castiga o recompensa (de ex.: bani sau o jucarie) sau permisiunea de a face o activitate (de exemplu, sa joace un joc pe calculator sau sa viziteze un prieten). Daca nu indeplineste sarcina sau nu actioneaza in modul dorit, el nu primeste recompensa. Asemenea programe au fost studiate de ceva timp si, atunci cand sunt bine gandite, pot fi utile in promovarea dezvoltarii copiilor cu ADHD.
Totusi, pentru ca multi parinti cu care lucrez au ei insisi ADHD sau sunt coplesiti de perspectiva dezvoltarii unui plan grafic complex, e adesea mai simplu sa foloseasca un tip de program mai simplu, „Munca pentru joaca". In programul „Munca pentru joaca", ziua e impartita in patru perioade de timp (inainte de scoala, la scoala, inainte de cina, dupa cina). Copilul trebuie sa indeplineasca anumite sarcini pentru a castiga privilegiul de a se angaja in orice activitate recreationala in fiecare perioada de timp.

In „Munca pentru joaca", atunci cand copilul face ceea ce i se cere, se poate juca in acea perioada de timp. Daca nu face ceea ce i se cere, se foloseste o procedura numita „Timpul sta pe loc". In acest proces, copilul nu are permisiunea de a se angaja in alta activitate, cu exceptia celei cerute de catre parinte. Viata lui e „suspendata" pana ce se supune. Cu cat copilul intarzie mai mult timp (si isi sfideaza parintii sau spune lucruri deranjante), cu atat mai mult copilul va trebui sa repare aceste actiuni.

Acest proces e destul de diferit de „Pauza", pentru ca nu exista o limita de timp pentru pedeapsa. In „Timpul sta pe loc", trebuie sa se supuna cererilor parintelui si sa repare actiunile lipsite de respect inainte de a se putea juca. Intentia e aceea de a plasa in mod clar responsabilitatea pe umerii copilului si de a-l invata ca oamenii trebuie sa-si ceara scuze si sa faca amendamente atunci cand fac lucruri care-i supara sau ranesc pe altii.

In cazul cand copilul sfideaza si se joaca oricum (fara permisiune), el va trebui sa-si ceara scuze, sa faca un tip sau altul de activitate corectiva (pentru a repara) si sa se supuna cererii patintelui. Daca sfidarea se petrece inainte de scoala, copilul nu se poate juca dupa scoala pana nu isi cere scuze, nu face un tip de activitate corectiva si nu se supune cererilor parintilor.

Sa vedem, timp de cateva minute, cum functioneaza fiecare abordare.

Grafice pentru comportamentul de acasa

Majoritatea parintilor care participa la cursurile mele au auzit cate ceva despre folosirea graficelor in predarea pentru copiii cu ADHD. Uneori se foloseste expresia „Economie cu bonuri valorice". Alteori aceste grafice vor fi numite „Sisteme de puncte" sau „Grafice de stelute". Dr. Harvey Parker, un specialist in crearea de astfel de programe, foloseste termenul „Grafic de comportament acasa" si a publicat chiar un manual pentru a-i ajuta pe parinti sa creeze aceste grafice. Dati-mi voie sa va arat un program simplu publicat de dr. Parker. El descrie abilitatile pe care Domnul si Doamna Jones ar vrea ca fiul lor, Robert, sa le „Inceapa", ca si comportamentele cu care acesti parinti ar vrea sa „Inceteze". Motivele pentru a „invata" aceste lectii parentale sunt listate ca „Recompense". Sa aruncam o privire asupra graficului lui Robert.








Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015