Pe gaura cheii. Afla firea celorlalti cotrobaind prin lucrurile lor - Sam Gosling

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





100 TITLURI DISPONIBILE

57 TITLURI DISPONIBILE

232 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Pe gaura cheii. Afla firea celorlalti cotrobaind prin lucrurile lor - Sam Gosling       Pe gaura cheii. Afla firea celorlalti cotrobaind prin lucrurile lor
de

Psihologul Sam Gosling arata cum folosind cateva tehnici elementare de evaluare psihologica putem afla trasaturi de personalitate definitorii ale oamenilor cu care interactionam. Modul in care arata casa cuiva, aranjarea biroului de la serviciu, profilul de pe Facebook sunt indicii esentiale pentru cei care cunosc metodele de analiza a comportamentelor sociale descrise in cartea -Pe gaura cheii. Afla firea celorlalti cotrobaind prin lucrurile lor. Volumul se bazeaza pe studii recente de psihologie sociala, sociologie si antropologie.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 294
   
Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 2008
Traducere din limba engleza de Daria Protopopescu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-569-7

Sam Gosling

Sam Gosling este profesor de psihologie la Universitatea din Austin, Texas. A studiat formarea perceptiilor sociale, precum si psihologia personalitatii.



Pagini din carte

                     

                     

                     

               



Cuprinsul cartii

Prolog. Sosirea cutiei misterioase

1. Cand nu cunosti persoana
2. Cinci dimensiuni ale personalitatii
3. Cand cineva iti devine familiar
4. Detectivi belgieni si pasari nordice
5. Salturi, dansuri si maini intinse
6. Asanarea spatiului
7. In apararea stereotipurilor
8. Cand judecatile bune dau gres
9. Expertul in cotrobait
10. Un birou si un gentleman
11. O casa pe masura ta

Multumiri
Note




Prezentare Facebook





Fragmente din carte

Fragment din capitolul 4. Detectivi belgieni si pasari nordice

In mai 1942, la cinci luni dupa ce Statele Unite au intrat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, nou-creatul Birou de Servicii Strategice (BSS) a instituit un program de identificare a candidatilor potriviti pentru a lucra in spatele liniilor inamice — de fapt, erau in cautare de spioni. Personalul recrutat de urgenta a conceput teste care urmau sa faca diferenta dintre spionii buni si cei inabili. Una dintre sarcini, "Testul efectelor personale", le cerea candidatilor sa descrie oamenii numai pe baza evaluarii obiectelor pe care acestia le lasasera in urma lor in dormitor — printre ele numarandu-se articole de imbracaminte, un orar si o chitanta de la o amenda. Ipoteza de lucru a acestui test era aceeasi cu cea care se afla la baza propriei mele cercetari — se pot afla multe despre oameni dupa spatiile pe care le ocupa.

M-am gandit la testele pentru spioni de la BSS intr-o vara, nu cu mult timp in urma, cand mi-am petrecut cateva saptamani lucrand impreuna cu un colaborator de cercetare in New York. O colega de-a lui, profesoara la facultatea de afaceri — o vom numi Stephanie imi oferise cu amabilitate biroul ei. De indata ce am deschis usa, nu am putut sa nu observ un pescarus mare de lemn care atarna mobil de tavan. Era greu sa nu il observi, pentru ca era in mijlocul incaperii, langa biroul ei, cam la 1,80 m de podea. La scurta vreme dupa ce am ajuns acolo, a inceput sa treaca lume pe la mine sa ma salute; in momentul in care aflau despre ceea ce cercetam, ma intrebau despre pescarusul ce atarna deasupra noastra. Credeam ca avea vreo semnificatie speciala? Ce spunea despre personalitatea lui Stephanie?

Nu am fost surprins de aceste intrebari — mereu le primesc. Cand intru in biroul sau in casa cuiva, gazda mea imi va indica un obiect si ma va intreba cu mare nerabdare ce semnificatie are. In astfel de clipe, imi doresc sa am o carte de coduri. Pentru pasarea atarnata a lui Stephanie, m-as uita la sectiunea despre pasari suspendate, apoi la paragraful despre pescarusi, si as gasi imediat raspunsurile. Insa bineinteles ca nu exista o astfel de carte de coduri. Cotrobaiala este fascinanta tocmai pentru ca relatia dintre indicii si personalitate este imperfecta. Spre deosebire de acele dictionare de vise pe care le gasesti la supermarket, care vor sa te faca sa crezi ca un iepure albastru inseamna ceva si un urs care face jonglerii inseamna altceva, concluziile la care ajungem din cotrobaiala din lumea reala sunt mai greu de tras — si, prin urmare, mult mai interesante.

Sa ne gandim la propriul meu birou. Daca ati fi trecut pe acolo toamna trecuta si daca ati fi un om care remarca amanuntele, ati fi vazut pe birou, chiar langa computer, un CD cu o compilatie de muzica religioasa. Ati mai fi remarcat si o planta intretinuta impecabil — pamantul avea nivelul corect de umiditate, fara frunze moarte, iar pe farfurioara de sub ghiveci nu exista nici macar una dintre acele pete maronii sub forma de crusta. Daca v-ati fi uitat la pervazul de la geam, ati fi observat o cutie ce continea un cablu antifurt din acelea care ancoreaza un computer de birou si un dispozitiv care se poate atasa la un laptop si care emite un sunet strident daca acesta este miscat din loc.

Sa sugereze oare CD-ul ca sunt o persoana religioasa?Ar putea, dar nu sunt. Sa sugereze planta plina de viata ca sunt o persoana meticuloasa? Sper ca nu, pentru ca nu sunt nici asta. Si nici nu sunt o persoana care se ingrijoreaza usor dupa cum ar putea sugera dispozitivele de securitate pentru calculator. CD-ul s-a aflat in biroul meu doar o zi; proprietara sa mi-l imprumutase pentru o demonstratie la ora si avea sa treaca sa il ia mai tarziu. Trei saptamani mai tarziu (de fapt, peste trei luni) frumoasa planta se vestejise pentru ca neglijasem sa am grija de ea. La o zi dupa ce am primit alarma pentru computer, am dat-o mai departe altcuiva pentru ca am stiut ca nu as fi reusit niciodata sa o folosesc.

Asa ca, desi indicii precum CD-ul cu muzica religioasa, planta sanatoasa si alarmele pentru computer ar putea sugera ca sunt o persoana religioasa, meticuloasa sau plina de griji, ar putea fi, de asemenea, irelevante atunci cand vine vorba sa iti dai seama ce fel de om sunt. Asta pentru ca aceste obiecte se aflau in biroul meu din motive care nu aveau nimic de-a face cu personalitatea mea. Si, din acest motiv, expertii in „citirea" locuintelor nu prea au ce face cu cartile de coduri. In schimb, cei care cotrobaie au nevoie de o strategie larga si flexibila care sa se poate aplica in multe situatii. Pentru acea strategie, ne gasim inspiratia in Belgia.

Solutia belgiana

Pe masura ce am continuat cercetarea impreuna cu colegii mei — trecand de la birouri si dormitoare la pagini de internet si colectii de muzica — am invatat cum sa alcatuim portretele celor carora le cotrobaiam prin lucruri cam in acelasi mod in care legendarul detectiv belgian al Agathei Christie, Hercule Poirot, isi construia cazurile din indicii disparate si dovezi indirecte. Voi denumi aceasta metoda "Solutia belgiana" si stapanirea acesteia va fi primul pas catre a deveni un expert in stiinta cotrobaitului.

Cautand tipare ce se repeta in mai multe domenii, aceasta solutie permite sa legi indiciile de provenienta necunoscuta (cum ar fi pescarusul) de indiciile de a caror provenienta esti sigur. Daca ai indoieli cu privire la cine detine acea dovada, trebuie sa cauti alte indicii pe care le poti atribui in deplina siguranta celui supus cotrobaielii. Citatele din sectiunea semnaturii din e-mailuri — acelea de un rand si pline de miez despre care am vorbit in capitolul de dinainte, sunt si ele de folos in acest sens. Dupa cum am vazut, faptul ca autorul alege intelepciunea lui Thomas Hobbes sau inteligenta lui Calvin si Hobbes iti poate spune multe despre acea persoana.

Cand m-am gandit la Stephanie si la pescarusul ei, am avut in minte solutia belgiana. Am presupus ca era proprietara obiectului mobil, insa atunci cand cotrobai nu poti fi niciodata absolut sigur, trebuie sa afli daca cel pe care il scotocesti este intr-adevar strans legat de acele obiecte pe care incerci sa le interpretezi. Cand tipul cu care cea mai buna prietena ti-a aranjat o intalnire vine sa te ia de acasa, incepi sa formulezi ipoteze imediat ce ii vezi masina. Observi zgarieturile de la portiere (sa fie necugetat?), CD-ul cu muzica dance aruncat pe bancheta din spate (sa fie plin de energie?), autocolantele cu mesaje politice de pe bara de protectie (sa aiba vederi liberale?). Dar poti oare atribui in deplina siguranta toate aceste indicii persoanei respective? Poate ca zgarieturile si autocolantele erau deja acolo cand acesta a cumparat masina. Daca asa stau lucrurile, e posibil sa nu iti spuna multe (desi daca autocolantul cu pricina transmite ceva care vine chiar contra atitudinii soferului, acesta ar face bine sa fl scoata de acolo).
Ne confruntam cu aceeasi provocare atunci cand cautam indicii in case impartite de mai multe persoane. Cui sa atribuim decorul din sufragena unui cuplu? Unei singure persoane? Persoanei care isi petrece cea mai mare parte a timpului acasa? Sa fie un amalgam creat de ambele persoane?

Poirot ar avea, de asemenea, grija sa nu fie prins in capcane de diagnosticare. Sa presupunem ca biroul lui Stephanie se afla in cladirea unui producator de pescarusi mobili. Sau poate ca aflu ca este saptamana in care "agatam-un-pescarus-in-birou". Sau poate ca observ ca sunt pescarusi in toate birourile. Daca unul dintre aceste scenarii este corect, pescarusul din biroul meu de imprumut imi spune mult mai putine despre Stephanie decat am crezut.

In timp ce ma uitam prin biroul redactorei mele de carte, nu am luat in considerare posibilitatea de a diagnostica puiul de cauciuc ce atarna de lampa acesteia cand am aflat ca toata lumea care lucra pentru acea editura avea in spatiul de lucru cate un pui de cauciuc (erau obiecte publicitare pe care editura le folosise pentru a face reclama unei carti pe care o publicase). In mod similar, Poirot nu obisnuia sa ia in considerare indiciile inselatoare pe care i le prezenta Arthur Hastings, ajutorul sau incet la minte: „Non, capitane Hastings, sabia din valiza parintelui Craddock nu este nici pe departe asa de suspecta cum ar putea parea, pentru ca acesta apartine un grup anume, ai carui membri pastreaza in mod traditional sabiile in valiza."

Nu mi se intampla sa primesc prea multe intrebari legate de sabii in valize, insa sunt intrebat adesea ce putem afla despre cineva daca ne uitam in frigiderul sau. Raspunsul este: „Nu prea multe... in 95 la suta din cazuri. Sigur ca poti prinde ceva in legatura cu cat de curata sau organizata este acea persoana: daca este imaculat, putem deduce ca acea persoana este usor nevrotica, extrem de tematoare fata de toate lucrurile rele pe care le-ar putea face germenii cei rai; insa starea de curatenie ar putea sa mai insemne si ca proprietara este plecata in vacanta si ca a facut curatenie inainte sa plece. Sau ca este atat de ocupata la birou, incat nu mananca niciodata acasa. Este interesant ca frigiderele nu difera prea mult de la un proprietar la altul — au tendinta sa aiba aceleasi tipuri de lucruri organizate in mai mult sau mai putin aceleasi moduri. Acestea fiind spuse, uneori dau peste cate un exemplu uluitor care spune foarte multe despre proprietarul sau — de exemplu, frigiderul care contine numai baxuri de suc de rodie sau unul in care toate alimentele sunt stivuite alfabetic, sau frigiderul umplut cu seminte pentru pasari si alte lucruri pe care nu te astepti sa le gasesti intr-un asemenea loc.
Frigiderele se inscriu intr-o clasa de obiecte care iti pot spune ceva despre o persoana, insa doar in conditii iesite din comun. Acelasi lucru este valabil si pentru numele de utilizator la e-mail. Numele pe care ni le alegem sau care ne-au fost repartizate sunt extrem de lipsite de imaginatie si nu spun multe; numai un subset redus ne ofera o fereastra catre personalitatea individului. Obiceiurile gastronomice ne dezvaluie si ele anumite lucruri, insa doar in cazuri aparte. Cu toate acestea, alte domenii, cum ar fi dormitoarele, ofera aproape intotdeauna indicii deoarece chiar si faptul ca cineva nu reuseste sa dea o nota distinctiva dormitorului ofera un indiciu despre cum este acea persoana.

Procedura lui Poirot este utila pentru cel care scotoceste pentru ca este extrem de flexibila. Se aplica atat indiciilor fizice, cat si comportamentelor. In cazul in care candidatul la post are o strangere de mana ferma, nu trebuie sa trageti imediat si irevocabil o concluzie din acest indiciu izolat, anume ca ar fi o persoana mai deschisa sau creatoare decat candidatul anterior, care avea o strangere de mana mai slaba. (Am mai multe de spus despre strangerile de mana in capitolul 5.) Ceea ce ar trebui sa faca o strangere de mana ferma este sa va sugereze posibilitatea ca acea persoana este una deschisa si creatoare, pentru ca mai apoi sa va puna sa cautati mai multe indicii care sa confirme sau sa infirme aceasta banuiala. Asa ca atunci cand va invitati candidatul in birou si incepeti interviul, ar fi bine sa dati mai multa atentie hainelor pe care le poarta sau sa il intrebati despre muzica pe care prefera sa o asculte. Costumatia usor conventionala de la Gap si comentariile referitoare la colectia mare de slagare ale lui Garth Brooks ar putea sa va faca sa va temperati impresia initiala avuta in legatura cu deschiderea acelei persoane sugerata initial de strangerea de mana.

Pescarusul imi apartine

Stiam ca ma voi vedea nevoit sa folosesc „Solutia belgiana" pentru a-mi da seama de semnificatia pescarusului lui Stephanie Pescarusul in sine nu imi spunea nimic cert, dar asta nu inseamna ca nu imi putea sugera absolut nimic. Nu trebuia decat sa fiu sistematic si atent in legatura cu cercetarile mele. Stiam din experientele mele anterioare intr-ale cotrobaitului ca provenienta obiectului era cel mai bun loc de unde sa incep. Cui i se datora faptul ca pescarusul se afla in birou in locul si in starea sa actuala? Detectivii trebuie sa se intrebe ce a provocat „urma" (prezenta unui pescarus), care au fost intentiile persoanei care a lasat urma si ce secventa de evenimente a dus la acea urma.

Daca as putea deduce ceva referitor la calea sa, as avea toate sansele sa aflu ceva despre persoana responsabila de asta. Sa fi lasat locatarul anterior pescarusul? Mai atarna acolo pentru ca Stephanie neglijase sa-l dea jos? Insa biroul era devastator de bine organizat, ordonat si curat, aratand foarte putine semne de neglijenta si sugerand faptul ca acea pasare de mare ar fi fost inlaturata daca ar fi fost in plus.
Mai exista si posibilitatea ca pescarusul sa fi fost un cadou. Daca lucrurile stateau asa, oare acest cadou reflecta un interes fata de pasarile de mare? Nu am gasit nicio dovada care sa sustina aceasta idee; nicio aluzie la vreun interes fata de ornitologie sau comportamentul animalelor. Poate ca pescarusul se referea la numele de familie al lui Stephanie — sa fi fost Pescariu sau Marinoiu? Cu un nume ca Rata (in engleza: Gosling), pot intelege o astfel de posibilitate pentru ca lumea iti trimite mereu cadouri care fac referire la rata, ratusca sau ratoi. Insa aici nu era cazul, ii stiam numele de familie si nu exista nicio legatura cu pescarusul. Sau poate ca darul era de la cineva care, aflat intr-o situatie in care trebuia sa cumpere un cadou de urgenta, cumparase la repezeala ce ii fusese mai la indemana cand a dat buzna in magazin. Aceasta ultima posibilitate nu era, nici ea, plauzibila, deoarece la o examinare mai atenta a surubului solid de care atarna pescarusul de tavan s-a dovedit ca Stephanie (sau asistentul acesteia) il prinsese temeinic, or, un obiect ales la intamplare are putine sanse sa atinga o coarda sensibila care sa te faca sa-l prinzi ca lumea.

Astfel, indiferent de modul in care fusese dobandit, pescarusul din acea incapere imi sugera ca avea un scop psihologic important. Probabil ca ii trezea o amintire draga — aducandu-i aminte de un moment din viata ei, de o ocazie sau de un eveniment care avea importanta pentru ea. Si la acel moment, alegerea sa pentru acest tip de suvenir sugera mai mult. Alesese un obiect mobil elegant, un pescarus a carui miscare greoaie era linistitoare. Nu alesese o pasare facuta din scoici lipite; nu alesese nici vreun ornament greoi si sofisticat dotat cu aripi ce bateau cu furie sau vreun poster de perete enorm cu o pasare de mare indreptandu-se spre cer. Dupa ce am pus in discutie pescarusul si CD-ul cu muzica de relaxare de pe raftul de carti, precum si lipsa unui decor care sa stimuleze, am tras concluzia ca pasarea o ajuta pe Stephanie sa isi regleze emotiile; o ajuta sa isi pastreze calmul, cumpatul si concentrarea intr-un mediu de lucru dificil si exigent. Bineinteles ca ea nu ar fi descris functia pescarusului in acesti termeni; ar fi putut chiar pretinde ca o face sa se simta bine sau, mai direct spus, ca „ii place pur si simplu".

Cand am cunoscut-o pe Stephanie cateva saptamani mai tarziu, mi-a spus ca isi cumparase pescarusul cand fusese la o conferinta in Stockholm (pescarusii sunt un simbol al Suediei, dupa cum am aflat ulterior). Si ii amintea intr-adevar de o perioada fericita din viata ei petrecuta in acel oras. Cand am intrebat-o de ce isi amplasase pescarusul chiar langa birou, mi-a raspuns oarecum misterios ca il pusese acolo ca sa impiedice oamenii inalti sa stea prea aproape de ea (mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre acest motiv!). De-a lungul anilor, se atasase de aceasta pasare prietenoasa. Era pe punctul de a se muta cu serviciul si nu m-a mirat sa aflu ca pescarusul avea sa o insoteasca in migratia sa spre vest.

Asa ca am aflat cate ceva despre pescarus, insa nu indeajuns cat sa schitez un portret complet al lui Stephanie. Trebuie sa tineti cont totusi ca a afla toate detaliile intime despre personalitatea cuiva reprezinta un standard nerezonabil de ridicat in contextul cotrobaielii" — pana la urma, s-ar putea sa nu ne dam seama de aceste detalii nici dupa ani de prietenie cu acea persoana. Adesea, este util sa afli doar ceva — o tendinta generala sau un domeniu anume de interes. Sa stii daca cineva este republican sau democrat ar putea fi esential pentru anumite hotarari — daca, de exemplu, te gandesti la acea persoana ca la un posibil partener — chiar daca nu ii stii parerea exacta despre politicile de imigrare sau impozitele pe avere.
Trebuie, de asemenea, sa tineti cont ca este nerealist sa incercati sa va formati o impresie cand nu aveti alte informatii decat un pescarus, un frigider, un dormitor sau o lista cu Topul 25 al iPod-urilor. Rareori se intampla sa nu stii absolut nimic despre o persoana, in special daca ii scotocesti camera, biroul sau colectia de muzica. Prin urmare, de cele mai multe ori e o idee buna sa cauti indicii care te pot duce la mai multe informatii. De indata ce stii unde sa cauti, iti poti continua investigatia prin metode mult mai conventionale. Faptul ca am incercat sa aflu unde si-a pus Stephanie pescarusul m-a facut sa pun intrebari care m-au dus la afirmatia sa despre oamenii inalti care stau prea aproape de ea, ceea ce m-a pus pe ganduri, fiind un subiect pe care nu l-as fi descoperit niciodata fara ajutorul pescarusului.







Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015