Psihologia femeii - Karen Horney

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





98 TITLURI DISPONIBILE

50 TITLURI DISPONIBILE

220 TITLURI DISPONIBILE

35 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Psihologia femeii - Karen Horney       Psihologia femeii
de

Karen Horney abordeaza in volumul -Psihologia femeii- temele specifice vietii psihice a sexului feminin, foarte putin abordate de psihanalisti inaintea ei. Autoarea descrie un tablou al psihicului feminin, analizand subiecte precum conflictele inconstiente ale femeii legate de dorinta de a avea un copil, predispozitia poligama a barbatilor, neintelegerile dintre sexe, complexul de masculinitate al femeilor, frigiditatea, diferentele dintre persoana sanatoasa si cea nevrotica.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 318
   
Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 1967
Traducere din limba germana de Sofia Manuela Nicolae
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-668-7

Karen Horney

Karen Horney (1885-1952), medic psihiatru si apoi formata ca psihanalist, a absolvit medicina la Universitatea din Berlin, Germania. Este cunoscuta ca fondatoare, impreuna cu Alfred Adler, a curentului neo-freudian in psihanaliza.



Pagini din carte

                     

                     

                     

               



Cuprinsul cartii

Introducere
Multumiri

Despre originea complexului de castrare la femei

Fuga din feminitate
Complexul masculinitatii la femei, din perspectiva barbatilor si a femeilor

Feminitate inhibata
O contributie psihanalitica la problema frigiditatii

Problema idealului monogamiei

Tensiunea premenstruala

Neincrederea dintre sexe

Chestiunea casniciei

Spaima de femeie
Note despre diferenta specifica dintre barbati si femei in ceea ce priveste spaima fata de sexul opus

Negarea vaginului
O contributie la problema angoaselor genitale specifice femeilor

Factori psihogeni in tulburarile feminine functionale
Conflicte materne

Supraevaluarea iubirii
Un studiu asupra unui tip feminin comun in zilele noastre

Problema masochismului feminin

Modificari de personalitate la adolescente

Nevoia nevrotica de iubire




Fragmente din carte

Fragment din capitolul 4. Problema idealului monogamiei

Ma intreb de catva timp, cu o uimire crescanda, de ce nu s-a facut pana acum o expunere psihanalitica amanuntita a problemelor casatoriei, desi fiecare psihanalist ar avea, cu siguranta, foarte multe de spus despre subiect si, totodata, tratarea acestor probleme se impune atat din considerente practice, cat si teoretice. Din considerente practice, intrucat suntem confruntati zilnic cu conflicte conjugale; teoretice, deoarece nicio alta imprejurare de viata nu este atat de intim si de evident legata de situatia oedipiana asa cum este casatoria.

Probabil ca (mi-am spus mie insami) suntem prea implicati in aceasta poveste pentru ca ea sa formeze un obiect al curiozitatii si al ambitiei stiintifice. Dar este posibil, de asemenea, sa fim implicati nu in problemele, ci in conflictele aflate prea aproape de unele dintre cele mai profunde radacini ale experientei noastre personale celei mai intime. Si mai apare o dificultate: casatoria fiind o institutie sociala, abordarea problemelor sale din punctul de vedere psihologic este, in mod necesar, stanjenita; in acelasi timp, importanta practica a acestor probleme ne obliga sa incercam cel putin sa intelegem care este fundamentul lor psihologic.

Desi pentru scopurile lucrarii mele de fata am ales o singura problema, este necesar, mai intai, sa incercam sa formulam un tablou (chiar daca in linii mari) al situatiei psihice fundamentale implicate in casatorie. In cartea sa despre casatorie Ehebuch, Keyserling a pus recent o intrebare care este pe cat de remarcabila, pe atat de evidenta. Ce anume, se intereseaza el, in pofida nefericirii conjugale din toate epocile, determina fiintele umane sa se casatoreasca?

Din fericire, pentru a raspunde acestei intrebari, noi nu suntem tentati sa cadem nici in acceptiunea dorintei „naturale" de a avea un sot si copii, nici, asa cum face Keyserling, in explicatii metafizice; putem afirma, cu o mai mare exactitate, ca suntem impinse cu siguranta in casnicie nici mai mult nici mai putin decat de asteptarea ca vom gasi in ea implinirea tuturor vechilor noastre dorinte izvorate din situatia oedipiana a copilariei - dorinta de a fi o sotie pentru tata, de a avea exclusivitate asupra sa si de a-i purta copiii. Cunoscand aceasta, sunt inclinata sa devin extrem de sceptica atunci cand aud propovaduindu-se sfarsitul apropiat al institutiei casniciei, desi admit ca, indiferent de perioada, structura societatii va afecta forma acestor dorinte nepieritoare.

De aici reiese cat o casnicie poarta incat de la inceput o incarcatura periculoasa de dorinte inconstiente. Este un lucru mai mult sau mai putin inevitabil, intrucat stim ca recurenta tenace a acestor dorinte nu are leac si ca nu ne pot ajuta prea mult nici intelegerea constienta a dificultatilor si nici cunoasterea lor din vietile altora. Sunt doua motive pentru care aceasta incarcatura de dorinte inconstiente este periculoasa. Din punctul de vedere al Se-ului, subiectul este amenintat de dezamagire nu numai pentru ca rolul actual de tata sau de mama nu satisface catusi de putin reprezentarea nascuta din nazuintele noastre infantile, ci si pentru ca - asa cum spune Freud - sotul sau sotia reprezinta, intotdeauna, numai un substitut. Amaraciunea dezamagirii depinde, pe de o parte, de gradul fixatiei si, pe de alta parte, de discrepanta dintre obiectul gasit si gratificarea obtinuta, si dorintele sexuale inconstiente caracteristice.

Din cealalta directie, Supraeul este amenintat de resuscitarea vechii interdictii a incestului - de aceasta data, in relatie cu partenerul de viata si, cu cat mai deplina este implinirea dorintelor inconstiente, cu atat mai mare este pericolul. Se pare ca reaparitia interdictiei incestului in casnicie este foarte tipica si duce mutatis mutandis la aceleasi rezultate ca in relatia dintre copil si parinte; adica, obiectivele sexuale directe lasa locul unei atitudini tandre, in care scopul sexual este inhibat. Cunosc personal doar un singur caz care nu a evoluat astfel, sotia ramanand permanent indragostita de sotul sau, ca obiect sexual, iar in acest caz femeia fusese efectiv gratificata sexual de catre tatal sau la varsta de 12 ani.

Desigur ca exista si un alt motiv pentru care sexualitatea tinde sa evolueze pe aceasta directie in viata conjugala - tensiunea sexuala se reduce ca urmare a satisfacerii dorintei si mai ales intrucat poate fi intotdeauna gratificata cu usurinta in relatie cu obiectul unic. Insa motivatia mai profunda a acestui fenomen tipic, in orice caz rapiditatea procesului si in special nivelul pana la care evolueaza pot fi puse pe seama unei reiterari a edificiului oedipian.

In lucrarea sa „Despre cea mai generala degradare a vietii erotice", Freud a abordat aceasta problema intr-o forma similara. El spune acolo: „Dar este oare adevarat si ca, odata cu satisfacerea unei pulsiuni, valoarea sa psihica scade in general atat de mult?" Si ne aminteste ce se intampla cu un bautor fervent si cu vinul sau - aun, cu simpla trecere a timpului, devine din ce in ce mai atasat de un anume tip de bautura. Raspunsul lui Freud la intreaga problema este acelasi cu cel dat aici, in masura in care ne aminteste ca, in viata noastra erotica, obiectul originar poate fi reprezentat printr-o serie nesfarsita de substitute, „dintre care niciunul nu este pe deplin suficient". La aceasta explicatie as adauga doar ca avem de-a face nu numai cu o permanenta cautare a „adevaratului" obiect al iubirii, ci si cu indepartarea de obiectul prezent, din cauza interdictiei care se ataseaza cu atata usurinta de indeplinirea dorintei.

In afara de factorii intamplatori, modul si masura in care se va manifesta influenta situatiei timpurii depinde de cat de vie este inca resimtita de individul in cauza interdictia incestului. Cu cat mai profunde sunt efectele, desi manifestarile lor difera atat de mult de la o persoana la alta, ele pot fi descrise printr-o formula generala: ele duc la anumite limitari sau conditii, astfel incat subiectul sa mai poata tolera relatia conjugala, in ciuda interdictiei incestului.

Dupa cum stim, aceste limitari se pot face deja simtite in tipologia sotului sau sotiei alese. Este posibil ca femeia selectata ca sotie sa nu trebuiasca sa aminteasca nicicum de mama; ca rasa sau origine sociala, nivel intelectual sau infatisare, ea trebuie sa fie intr-un anumit contrast cu mama. Aceasta explica oarecum de ce casniciile inspirate de prudenta sau incheiate prin interventia unui mijlocitor tind sa mearga ceva mai bine decat cele care au la baza o dragoste autentica. Desi similitudinea situatiei conjugale cu dorintele izvorate din complexul Oedip produce automat o repetare a atitudinii si a nivelului de dezvoltare anterioare, aceasta este de mai mica amploare daca asteptarile inconstiente nu s-au atasat complet, inca de la inceput, de viitorul partener. Mai mult, atunci cand ne gandim la tendinta inconstienta de a proteja casnicia de formele mai violente de dezastru, ne putem da seama ca institutia intermedierii casatoriilor, ce se mentine la evreii orientali, beneficia de o oarecare intelepciune psihologica.

In cadrul casniciei insesi, observam cum astfel de conditii pot fi create prin toate institutiile psihice imaginabile. In ceea ce priveste Se-ul, exista inhibitii genitale de toate felurile, intinzandu-se de la o simpla rezerva sexuala fata de partener, care exclude variatiile in timpul preludiului sau al coitului, pana la impotenta sau frigiditatea completa. Mai departe, vedem cum Eul incearca sa aduca reasigurari sau justificari care pot lua forme diverse. Una dintre acestea ajunge la un fel de negare a casniciei si se manifesta adesea, la femei, printr-o recunoastere numai exterioara a faptului de a fi casatorite, nu si interioara, acompaniata de un sentiment permanent de uimire in legatura cu aceasta, de o tendinta de a semna cu numele de fata, de a se comporta copilareste si asa mai departe.

Fortat insa de necesitatea interioara de a justifica mariajul in fata constiintei, Eul adopta adesea o atitudine opusa in fata casniciei, punand un accent exagerat asupra sa ori, mai precis, evidentiind intr-o maniera exagerata dragostea purtata sotului sau sotiei. Am putea inventa expresia „justificat de iubire" si remarca o analogie cu sentintele mai blande acordate de tribunal infractorilor ce au avut ca mobil al infractiunilor iubirea. In lucrarea sa referitoare la un caz de homosexualitate feminina, Freud spune ca nu exista domeniu in care constiinta noastra sa fie atat de deficitara sau de inselatoare, cum este in aprecierea gradului de afectiune sau de antipatie pe care il resimtim fata de alta fiinta umana. Aceasta se adevereste mai ales in cazul casniciei, unde adesea ne supraestimam sentimentul de iubire.

M-am intrebat indelung ce explicatie putem gasi. Ca poate aparea o astfel de iluzie intr-o relatie pasagera nu este foarte surprinzator, dar intr-o casnicie ne-am putea astepta ca nu numai permanenta relatiei, ci si gratificarea mai frecventa a dorintei sexuale sa determine renuntarea la supraestimarea sexuala si la iluziile ce o insotesc. Cel mai evident raspuns ar fi acela ca oamenii se straduiesc intr-un mod foarte firesc sa-si explice uriasele solicitari ale vietii psihice implicate de casnicie, inchipuindu-si ca acestea se datoreaza unui sentiment puternic si agatandu-se, astfel, cu tenacitate de ideea unui astfel de sentiment, chiar si dupa ce el a incetat sa mai fie o forta vie. Totusi, trebuie recunoscut ca aceasta explicatie este mai degraba superficiala; izvoraste, probabil, din nevoia de sinteza a Eului, cu care ne-am obsinuit, si careia ii putem atribui prea bine o falsificare a faptelor de dragul de a demonstra o atitudine sincera intr-o relatie atat de importanta.

Inca o data, explicatia data de complexul Oedip este mult mai profunda. Aceasta, deoarece observam ca porunca si juramantul de a-ti iubi sotul sau sotia si de a-i fi credincios, acelea cu care se porneste intr-o casnicie, sunt privite de inconstient ca o reinnoire a celei de-a patra porunci. De aici, a nu-ti iubi partenerul de viata devine un pacat la fel de mare pentru inconstient ca si nerespectarea acestei porunci in ceea ce-i priveste pe parinti si, de asemenea, in aceasta privinta - inabusirea urii si exagerarea iubirii - experientele timpurii sunt compulsiv repetate cu exactitate in fiecare detaliu.

Cred ca in multe cazuri, pentru a aprecia corect acest fenomen, putem considera ca dragostea insasi este una dintre conditiile necesare pentru ca relatiile interzise de Supraeu sa capete o aparenta justificare. Atunci, in mod natural, conservarea iubirii sau iluzia ei servesc unei importante functii economice si de aceea este urmarita cu atata inversunare.

In cele din urma, nu vom fi surprinsi sa aflam ca suferinta (dintr-un simptom nevrotic, de exemplu) este una dintre conditiile prin care casnicia poate rezista impotriva unei foarte puternice interdictii a incestului. In acest scop, durerea poate lua forme atat de variate, incat speranta de a le acorda tuturor atentie intr-un scurt crochiu este iluzorie. Prin urmare, voi sugera doar cateva dintre ele. De exemplu, exista situatii in viata domestica sau profesionala a unor oameni care sunt puse la cale printr-un aranjament inconstient, astfel incat subiectul munceste excesiv sau e nevoit sa faca anumite sacrificii exagerate „de dragul familiei", pe care el o considera o povara. Sau, din nou, se observa frecvent ca, dupa casatorie, oamenii sacrifica o parte considerabila a dezvoltarii lor personale, fie in sfera vietii profesionale, fie in aceea a personalitatii sau a intelectului.

In sfarsit, trebuie sa includem nenumaratele cazuri in care un partener devine un sclav al cerintelor celuilalt si suporta de bunavoie aceasta situatie dureroasa, probabil cu satisfactia constienta a unui puternic simt de responsabilitate. Privind astfel de casnicii te intrebi, adesea, cu uimire - de ce nu sunt desfacute, ba din contra, sunt deseori atat de stabile? Dar reflectand, ne dam seama ca, asa cum am aratat, tocmai satisfacerea conditiei suferintei garanteaza permanenta unor asemenea uniuni.

--------------------------------------------------------------------------



Tendintele masculine se exprima prin atitudinea dominatoare a femeii si prin dorinta sa de a avea un control absolut asupra copiilor. Ori femeia se poate teme de acest lucru, fiind, astfel, prea indulgenta cu ei. Se poate manifesta una dintre cele doua extreme. Fie isi baga fara incetare nasul in treburile copilului, fie se teme de tendintele sadice implicate, ramanand pasiva, neindraznind sa intervina. Resentimentul impotriva rolului feminin transpare din invataturile date copiilor, potrivit carora barbatii sunt brute si femeile sunt creaturi suferinde, rolul feminin este demn de dispret si de mila, menstruatia este o boala („blestem") si actul sexual, un sacrificiu pe altarul dorintelor sotului. Aceste mame vor fi intolerante fata de orice manifestare sexuala, in special din partea fiicelor, dar, foarte frecvent, si din partea fiilor.

Scindarea componentei senzuale de cea romantica in viata amoroasa, pe care o intalnim doar ocazional la femei, pare a fi tot atat de frecventa la barbatii educati ca frigiditatea in cazul femeilor. Astfel, pe de o parte, barbatul isi cauta partenera de viata si prietena apropiata spiritual, dar fata de care senzualitatea sa este inhibata si din partea careia, in adancul sufletului, asteapta sa i se raspunda cu aceeasi atitudine. Efectul asupra femeii este clar; poate duce foarte usor la frigiditate, chiar daca inhibitiile pe care le-a adus cu sine din procesul propriei dezvoltari nu sunt insurmontabile. Pe de alta parte, un astfel de barbat va cauta o femeie cu care poate avea numai relatii sexuale, o tendinta care se manifesta cel mai clar in relatiile sale cu prostituatele. Ecoul acestei atitudini asupra femeii va duce si el la frigiditate. De vreme ce, in cazul femeii, viata emotionala este, de regula, mult mai indeaproape si constant asociata cu sexualitatea, ea nu se poate darui complet atunci cand nu iubeste sau nu este iubita.






Alte carti de acelasi autor

Autoanaliza    Autoanaliza

Pagini: 264 / Pret: 31.00 lei
Conflictele noastre interioare    Conflictele noastre interioare

Pagini: 208
Pret: 22.00 lei



Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015