Daca barbatii ar vorbi... 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine - Alon Gratch

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





109 TITLURI DISPONIBILE

59 TITLURI DISPONIBILE

241 TITLURI DISPONIBILE

38 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Daca barbatii ar vorbi... 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine - Alon Gratch       Daca barbatii ar vorbi... 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine
de

Psihologul american Alon Gratch dezvaluie 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine intr-un volum bazat pe numeroase cazuri de psihoterapie. Radiografia de baza a barbatului contine sapte trasaturi: rusinea (baietii nu plang), indiferenta emotionala (nu stiu ceea ce simt), insecuritatea (ma oboseste sa fiu primul), autoimplicarea (priveste-ma, asculta-ma, atinge-ma), agresivitatea (iti arat eu cine e seful), autodistructivitatea (sunt un ratat), nerabdarea sexuala (vreau sex acum).

Pret: lei     

Stoc Epuizat

Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
E-mail:






Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 391
   
Anul aparitiei: 2007
Editia originala: 2001
Traducere din limba engleza de Nicoleta Dascalu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-165-1

Alon Gratch

Alon Gratch este psiholog clinician in New York. Practica psihoterapie individuala si de grup si psihoterapia cuplului. Este profesor la Columbia University si a colaborat cu Harvard Medical School. A scris pentru numeroase publicatii cunoscute, inclusiv New York Times si The Wall Street Journal.



Pagini din carte

                     

                     

                     

      



Cuprinsul cartii

Nota autorului
Multumiri
Barbatii sunt dificili si va spun ce inseamna asta

De fapt, nu este vorba despre sex
Cele sapte atribute masculine
O familie de barbati

Rusinea baietii nu plang
Intalnirile si relatiile: O lista
Rusine si vulnerabilitate: Este atacul cea mai buna aparare?
Barbatul conventional
Barbatul care dorea sa fie Barbara Bush
Tratamentul tacut

Absenta emotionala nu stiu ce simt
Mortul ingrozitor
Barbatul care refuza sa se simta abuzat
Chirurgul, ca metafora
Cordonul ambivalent
Intimitatea virtuala
Un manual despre cum sa scoti apa din piatra
Cum sa castigi folosindu-ti logica
Cum sa castigi folosind actiunea
Detectiv in intuneric
Diavolul traieste in detalii
Pierderea avantajului propriului teren
Si un sfat in legatura cu alierea cu dusmanul

Nesiguranta masculina m-am plictisit sa fiu cel mai bun
O influenta periculoasa
Feminitatea pierduta si regasita
Ascultand pastila Viagra
Impotenta ca metafora
Intalnirile: Ruptura masculin-feminin
Relatiile: Ruptura masculin-feminin
Cazul androginiei

Narcisismul uita-te la mine, asculta-ma, atinge-ma, simte-ma
A impune si a expune
Dinti sensibili
Urechi ascutite (sindromul sefului abuziv)
Degetul mic, degetul mare (antinarcisicul)
Frumoasa si Bestia
Prefa-te pana reusesti

Agresivitatea
iti arat eu cine e seful
In cautarea timpului pierdut
Terapeutul batut
Cum sa raspundem cu aceeasi moneda
Apolo si Dafne ("Germeni de baiat!")
Portretul artistului ca un Don Juan
A doua intalnire vazuta ca un interviu clinic
Conflictul de la barbat la barbat
Penetratorul
Supravietuitorul
Fii si tati: Dilema lui Kafka

Autodistrugerea sunt un ratat
Idiotul
Cum castigi atunci cand pierzi: Bolnav, suparat si respingator
Barbatul invizibil
Gandacul curtenitor
Actiunile vorbesc mai tare decat cuvintele
Exprimarea actiunilor in cuvinte
Drumul spre iad
Cactusul

Initiativa sexuala vreau sex acum
Sa incheiem cu sexul
Rusinea: Din nou in Times Square
Absenta emotionala: Odiseea Spatiala 2001
Nesiguranta masculina: Barbatul lesbian
Egocentrismul: De la alune la penis
Agresiunea: Razboiul impotriva extractiei seminale
Autodistrugerea: Ejacularea in exterior
Initiativa sexuala: Paradoxul celibatului




Fragmente din carte

Fragment din capitolul 4: Nesiguranta masculina

O influenta periculoasa


Primul lucru pe care trebuie sa-l faci atunci cand esti barbat este sa nu fii femeie! Dupa parerea psihiatrului si autorului Robert Stoller, identitatea masculina se regaseste in aceste trei cuvinte. Stoller spune ca, in societatea noastra, barbatii tin mereu femeile la distanta: nu leaga prietenii stranse cu ele, se tem sa nu fie prinsi sau invaluiti de ele, critica faptul ca sunt prea emotionale, vorbesc porcos despre anatomia lor.

In plus, barbatii sunt ingroziti de ideea ca si-ar putea arata trasaturile femmine. Tandretea, lipsa pilozitatrii de pe corp, rotunjimile, vocea subtire, grija, afectivitatea, exprimarea deschisa a emotiilor, toate acestea sunt percepute ca inamici ai masculinitatii. Si, evident, sa nu uitam teama fundamentala a oricarui barbat: ca ar putea fi dorit sexual de un alt barbat. Sunt de acord cu Stoller, care sugereaza ca toate acestea concura spre o observatie inevitabila: se pare ca barbatii simt ca femeile si feminitatea au o influenta periculoasa.

Incercand sa arunce o raza de lumina asupra acestui fenomen, Stoller si antropologul Gilbert Herdt au descoperit si au descris un trib izolat din Noua Guinee a carui structura sociala este bazata pe notiunea explicita si constienta ca femeile sunt periculoase. Conform lui Stoller, barbatii din acel trib (numit „sambia") cred ca fluidele menstruale si vaginale au un potential patogen. De asemenea, ei cred ca prin actul sexual femeile ii golesc pe barbati de substanta lor masculina, sperma, esenta vitalitatii si masculinitatii. Si, evident, pentru a se proteja de aceste femei periculoase, barbatii sambieni impun o separare stricta intre sexe. Chiar si in coliba familiei, acolo unde barbatii insurati traiesc cu sotiile si copiii lor, exista spatii si cai de acces diferite pentru barbati si femei. Iar contactele cu femeile, mai ales cele sexuale, sunt observate si reglementate.

In studiul lor asupra sambienilor, Stoller si Herdt au concluzionat ca acest trib izolat in munti trebuia sa aiba grija de agresivitatea masculina si sa o cultive, pentru a se putea apara de inamiciii violenti care ii inconjurau. Era clar ca vulnerabilitatea si atitudiniile „feminine" subminau acest tip de agresivitate. Dar ciudat este faptul ca, exact din acest motiv, feminitatea joaca un rol extrem de important in dezvoltarea agresivitatii masculine in cultura sambiana.

In primii sapte-zece ani din viata, baietii sambieni nu stau deloc cu tatal lor. De fapt, nu au contacte cu nici un barbat. In copilarie, ei sunt considerati a fi o extensie a corpului matern - asta mergand pana acolo incat nu primesc nume decat dupa ce au implinit noua luni. In anii ce urmeaza, adica in perioada de formare, ei continua sa se bucure de o apropiere intensa si exclusiva de mama lor.

Dar dupa aceea, undeva intre sapte si zece ani, toate acestea se termina brusc si intr-un mod destul de crud. Baiatul trebuie sa plece din coliba familiei si sa se mute intr-un „club" masculin, centrul razboinicilor din sat, unde stau toti baietii pana implinesc optsprezece ani. De acum incolo, baiatul nu mai are voie sa vorbeasca, sa-si atinga sau macar sa-si priveasca mama. Acum incepe initierea in lumea barbatilor: baiatul este fortat sa i se faca si sa faca sex oral („sa primeasca sperma") cu alti adolescenti. Avand in vedere ca sambienii cred ca barbatii nu produc sperma in interiorul corpului si ca trebuie sa o primeasca din exterior, activitatea sexuala este considerata ceva asemanator cu alaptatul la san si este incurajata si facuta fara intrerupere, in grup - cu cat mai multa/mai multi, cu atat mai bine.

Cand baiatul ajunge la pubertate, el se alatura celorlalti baieti mai mari. Incepe sa „dea sperma" si nu mai are voie sa o primeasca. Si, in mod interesant, la optsprezece ani, varsta la care au loc casatoriile (aranjate), orice activitate homosexuala ia sfarsit. Acest curs al dezvoltarii este aplicat cu strictete si urmat de toti baietii.

Analiza facuta de Stoller dezvoltarii masculine a sambienilor se concentreaza pe ceea ce el numeste „anxietatea de simbioza" a baiatului. Mai simplu spus, din moment ce baiatul se simte una cu mama lui, exista teama ca el se va dezvolta ca o fata, si nu ca un baiat. Prin urmare, mama este indepartata complet si este introdusa influenta masculina, severa, agresiva si cruda. In ciuda traumei traite de baiat la despartirea de mama, dorinta lui cea mai arzatoare este sa devina barbat. Si oricum, avand in vedere ca si-a pierdut mama, nu mai poate face altceva decat sa se identifice cu tatal, reprezentat de baietit mai mari. Deci creste si devine ca acestia si, in cele din urma, ca propriul tata - agresiv, crud si heterosexual.

Putem vedea cum, in lipsa fricii de feminitate, nu ar fi nevoie nici de masculinitate. Principiul psihologic este simplu si totusi puternic: in incercarea de a ne depasi frica, putem cadea in cealalta extrema. Despre Demostene se spune ca a ajuns cel mai mare orator al Greciei antice tocmai pentru ca s-a chinuit sa-si remedieze defectul de vorbire. Mai aproape de zilele noastre, cineva care controleaza totul este, de fapt, o persoana care se teme sa nu piarda controlul, iar cei obsedati de curatenia din jur se tem ca nu sunt ei insisi destul de curati. Tot asa se explica si faptul ca actorii de succes sunt adeseori niste timizi.

Ca sa revenim la dezvoltarea masculinitatii, baietii din culturile occidentale nu urmeaza calea sambiana a torturii, dar drumul lor catre statutul de adult implica manevre de dezvoltare similare. Daca lasam deoparte corectitudinea politica si schimbarile determinate de miscarea feminista, vedem ca baietii de azi inca isi incep viata printr-o relatie de simbioza cu mama lor si sfarsesc prin a se identifica total cu tatal lor. Undeva pe acest drum, in general dupa sase sau sapte ani, ei incep sa se indeparteze de mama si de toate celalalte fete. Pana la urma, chiar si la varsta adulta, ei tin toate femeile la distanta.

Nu e usor pentru un baiat sa aiba sapte ani. Pe de o parte, mama ii ofera iubire, caldura si sprijin in cantitati greu de imaginat. Si el o iubeste mult de tot, chiar cu pasiune. Pe de alta parte, tatal, prietenii de joaca, televiziunea, cartile, sporturile, toate il coplesesc cu mesaje de genul „Baietii sunt duri", „Controleaza-ti emotiile", „Sa nu te joci cu fetele". Si, din proprie vointa, baiatul admira si doreste sa aiba ceea ce el percepe ca fiind forta si puterea masculinitatii.

Pentru a face lucrurile si mai complicate, in timp ce baiatul isi poate impinge cu delicatete mama mai la distanta, el nu poate scapa de femmitatea pe care aceasta a inculcat-o deja in el. Si nici nu vrea sa faca asta. E si asa destul de complicat ca trebuie sa se desprinda de ea, de ce sa distruga si ce i-a dat deja? Dar presitmile exterioare si interioare ale masculinitatii continua sa-si ceara drepturile.

Solutia? In cele din urma baietii arunca influenta timpurie a mamei lor in lumea personala, tacuta, nearticulata a inconstientului. Acolo, ea este camuflata in structura lor permanenta si devine o parte din „copilul din interior". Acest proces, pe care psihologii il numesc „internalizare", este extrem de important, deoarece face ca fuga baietilor de feminitate sa fie inutila: pot tine fetele „din exterior" la distanta, dar nu pot face acelasi lucru cu fata din interior. Au lasat calul troian sa intre si vor trebui sa traiasca asa toata viata.

Prin urmare, modul in care barbatii fac fata feminitatii reprimate devine epicentrul dezvoltarii masculine. A exprima sau a suprima (propriile sentimente, propria feminitate), aceasta-i intrebarea. Ceea ce eu numesc nesiguranta masculina se refera la acest conflict si la diferitele sale manifestari, dintre care cea mai evidenta este nevoia continua a barbatilor de a se simti si a parea tot timpul suficient de masculini. Vazuta din acest punct de vedere, absenta emotionala a barbatilor nu este nimic altceva decat un antidot care ii protejeaza de proprille dorinte feminine.

In viata de zi cu zi, la fel ca in terapia de cuplu, acest conflict se poate identifica in reactiile barbatilor atunci cand sotia, iubita sau copilul lor plange. Indiferent daca incearca sa rezolve problema, sa ignore lacrimile, sa linisteasca persoana care plange apucand-o de mana, intotdeauna se poate detecta o urma de disconfort si ingrijorare. De obicei, aceasta tradeaza dorinta barbatului ca lacrimile sa dispara pur si simplu. Uneori, asta inseamna doar ca barbatul doreste sa protejeze cealalta persoana de durerea emotionala, dar, de cele mai multe ori, este doar o chestiune de autoprotectie. Cand un barbat vede o femeie plangand, este ca si cum s-ar uita la o oglinda a trecutului personal, la o imagine a propriei vulnerabilitati. Se sperie cand se recunoaste si imbraca platosa protectoare a autocontrolului.

Aceasta reactie este, evident, doar o parte a conflictului. Cealalta parte, dorinta de a fi vulnerabil, este dincolo de aparente. Barbatii vorbesc adeseori despre faptul ca le invidiaza pe femei pentru ca pot sa planga si, de fapt, una dintre cele mai frecvente probleme ale pacientilor barbati care apeleaza la psihoterapie este incapacitatea lor de a trai emotiile asa cum o fac femeile, spontan si expresiv.

O versiune dramatica a acestui conflict a aparut in cazul unuia dintre pacientii mei. Pe parcursul povestii lui, este util sa tinem minte urmatorul „indicator" teoretic. Psihologia freudiana considera barbatii ca fiind sexul primar, chiar superior: ei sunt puternici, au un „echipament" mai bun, ei conduc lumea. Conform acestei teorii, femeile incearca in permanenta sa fie ca barbatii („invidia pe penis"). Pe de alta parte, Stoller considera ca sexul feminin este primar: masculinitatea nu se dezvolta fara o distantare defensiva de feminitate si fara o influenta masculina, exterioara. Interesant de remarcat este faptul ca Stoller (si altii) a aratat ca cea de-a doua opinie seamana cu biologia dezvoltarii genului la fat: fara interventia hormonilor masculini, fatul nu va dezvolta organe masculine si se va dezvolta ca o fata.

Studiu de caz. Feminitatea pierduta si regasita

„Eli" a inceput psihoterapia reclamand o stranie fobie care ii afecta cariera. Mi-a marturisit ca nu il interesa decat cariera si ca, pana atunci, avusese una de succes. In doar cativa ani, avansase de la postul de functionar bancar in orasul sau natal din sudul Californiei pana la director intr-o firma auto in Detroit si, in final, ajunsese director de marketing la New York. Pana in momentul cand a venit la mine, reusitele lui in vanzari, dese si din ce in ce mai mari, combinate cu stilul sau exuberant si increzator, ii adusesera recunoasterea nationala in industria in care lucra.
Fobia pe care mi-a descris-o in prima sedinta era o teama de sticlele de bere, care il ingrijora pentru ca incepuse sa evite sa ia masa cu clientii tocmai pentru a scapa de anxietatea pe care o simtea cand cineva de langa el avea o sticla de bere. Tinand cont de faptul ca avea in spate cateva episoade de baut peste masura, am explorat mai intai posibilitatea ca aceasta fobie sa se bazeze pur si simplu pe teama de o recadere distructiva. Dar dupa cateva sedinte, a fost clar ca problema era legata mai mult de sticla decat de bere si ca, pentru Eli, shcla nu era doar o sticla.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015