Profunzimile sufletului - Wilhelm Stekel

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





114 TITLURI DISPONIBILE

51 TITLURI DISPONIBILE

194 TITLURI DISPONIBILE

26 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Profunzimile sufletului - Wilhelm Stekel       Profunzimile sufletului
de



Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 200
   
Anul aparitiei: 2013
Editia originala: 1921
Traducere din limba engleza de Andra Hancu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-739-4

Wilhelm Stekel

Wilhelm Stekel, medic si psihanalist austriac, este unul dintre cei mai importanti colaboratori ai lui Sigmund Freud din perioada de inceput a psihanalizei. Principalele sale contributii se refera la simbolismul viselor si psihosexologie.



Pagini din carte

                     

                     

            



Cuprinsul cartii

Prefata la editia in limba engleza
Cea de-a doua lume
Recunostinta si ingratitudine
Dezvaluirea inimii
Lenea
Cei care raman afara
Ce-si doresc copiii
Independenta
Gelozia
Prietenia in copilarie
La masa
Suntem cu totii megalomani?
Fuga de acasa
Amatorii de gratuitati
Identificarea
Refugiul in boala
De ce calatorim
Persoanele cu dispozitie schimbatoare
Ideile supraevaluate
Parintii afectuosi
Motive de cearta
Privind spre viitor
A privi in trecut
Ziua mortilor
Sclavi ai oglinzii




Fragmente din carte

Capitolul "Amatorii de gratuitati"

"Mai sunt inca oameni care platesc bilete?", m-a intrebat cat se poate de serios un om care, datorita numeroaselor sale relatii, avusese posibilitatea de a dezvolta arta de a obtine permise de liber acces pana la cel mai inalt grad de rafinament. Oricat de ridicola ar putea sa para intrebarea, in ea exista totusi ceva foarte profund. Incercarea de a obtine intrare gratuita a devenit in zilele noastre "sportul" preferat al celor ce locuiesc in orasele mari.

Pentru majoritatea acestor oameni, un jurnalist sau un scriitor nu este un artist care se straduieste, muncind din greu, sa dea o forma potrivita gandurilor sale, care trebuie sa asculte vocile ascunse ale inimii sale pentru a le traduce in limba de zi cu zi. Nu, pentru ei, un scriitor este un soi de Cresus al permiselor de liber acces. El nu face decat sa stea la birou, in timp ce in fata lui se aduna bilete verzi, albastre si rosii, cheile fermecate ce deschid usile tuturor templelor artei, fara sa mai trebuiasca sa treci prin neplacerea de a scormoni prin punga cu bani si fara a simti placerea de a plati cu monede stralucitoare. Si i-o iau iau in nume de rau lui Cresus pentru ca-si pazeste comorile cu atata zgarcenie si lacomie si nu ii face fericiti pe toti cei cu care intra in contact, distribuindu-le hartiutele respective. Pentru ca acestia considera ca a primi un permis de liber acces este un mare noroc, aproape ca si cand ar trage un loz castigator. Iti permite sa te bucuri temporar de cea mai grozava senzatie a vietii: placerea pentru care nu platesti nimic. Cel putin, asa ar trebui sa te faca sa simti.

Cu un permis de liber acces, primesti totul - respectul cuvenit claselor superioare, dreptul de a fi nepoliticos si politetea fortata.

Exista anumite fiinte umane, persoane cu asa-numite "relatii importante" care duc o viata minunata cu ajutorul acestor permise. Medicul care sta la cheremul lor tot anul este recompensat pentru eforturile sale oferindu-i-se din cand in cand o loja sau doua locuri gratuite la teatru. La fel si avocatul. Furia de Cerber a celui mai inspaimantator dintre administratorii imobilelor se topeste in cea mai blanda umilinta atunci cand se intrezareste un permis de liber acces. Ne asteptam la mii de mici favoruri din partea semenilor nostri, care presupun ca, prin acceptarea unui astfel de permis, au obligatia sa ne faca aceste favoruri.

Probabil nu exista decat putine persoane carora le este cat de cat rusine sa se foloseasca de permisul de intrare libera. Aceste fiinte deosebite nu au inteles inca faptul ca, in prezent, doar cel ce plateste este privit cu dispret. Toata lumea isi scoate palaria in fata unui posesor de bilet gratuit. Conductorul feroviar se inclina respectuos, pentru ca nu stie daca posesorul permisului de calatorie e vreun sef din cadrul companiei sau cine stie ce alt "peste mare". Controlorul de bilete face la fel, pentru ca experienta l-a invatat ca pasagerul ce calatoreste gratis depaseste de obicei printr-un bacsis inferioritatea sociala asociata "utilizarii gratuite". Pe scurt, un bilet gratuit ii confera posesorului aerul misterios al unei mari puteri si face sa-i pluteasca deasupra capului o aureola care-l ridica deasupra "misera plebs contribuens".

Dar nu trebuie sa credeti ca posesorul invitatiilor gratuite reprezinta acea parte a publicului care este recunoscatoare si care apreciaza in mod deosebit comorile artei. Din contra! Delectarea artistica la teatru solicita o anumita capacitate de iluzionare, iar cumpararea unui bilet exercita o influenta considerabila asupra acestei capacitati, asa incat cineva care a platit scump pentru biletul sau si-a impus si obligatia morala de a se simti bine.

Profund, in sinele sau subliminal rezida forte despre care am putea spune ca au fost instruite sa aplaude. Cu cat este mai ridicat pretul, cu cat a fost achizitionata mai greu placerea, cu atat mai mare este dorinta de a se entuziasma cu privire la opera de arta si la artisti. Studentul sarman care a stat ore-n sir in fata operei si a avut suficient noroc sa-si asigure accesul la galerie, unde va sta in picioare, se va distra mai bine decat colegul sau bogat care are un loc in stal si mult mai bine decat invidiatul posesor al unui loc gratuit, intrucat capacitatea sa de a se iluziona a fost amplificata enorm. El se asteapta la o rasplata pe masura dificultatilor la care s-a supus si a banilor pe care i-a sacnficat. Tensiunea lui fiind mult mai ridicata, relaxarea acestei tensiuni trebuie sa-i procure o cantitate de placere mult mai insemnata. Cu cat au fost mai mari piedicile pe care cineva a trebuit sa le depaseasca, cu atat mai mare este placerea de a fi reusit sa le surmonteze.
Necesitatea de iluzionare ii lipseste posesorului unui bilet gratuit. Nimic nu-l face sa se simta dator sa se distreze; nu a platit nimic. Poate chiar sa plece de la spectacol inainte de a se termina daca nu-i place. Este mai sceptic, mai critic si mai putin recunoscator.

Orice dramaturg care, la o premiere, si-ar umple sala de teatru cu prietenii sai buni, dandu-le invitatii, nu ar cunoaste prea bine natura umana; l-ar astepta un esec sigur. Nu doar pentru ca asa-numitii buni prieteni, dand ascultare unei invidii neconstientizate, ingroasa cu sinceritate randurile inamicilor, ci pentru ca posesorii invitatiilor intra involuntar in starea care ii caracterizeaza pe amatorii de gratuitati, si anume: ingamfare critica indiferenta si capacitate diminuata de iluzionare.

Cunosc un exemplu uimitor in acest sens, pe care am avut ocazia sa-l observ. Un prieten de-al meu, un tanar dramaturg, si-a invitat croitorul si pe sotia acestuia sa vina la o premiere de-a sa, incurajandu-i sa nu se dea in laturi de la a-si exprima impresiile. Distribuise un numar destul de mare de prieteni in stal, dar galeria nu fusese luata in calcul. Fireste, trimisese doua bilete si unuia dintre rivalii sai. intamplarea a facut ca eu sa stau in mijlocul aglomeratiei, pentru ca eram interesat sa studiez modul in care publicul obisnuit avea sa recepteze piesa. Stateam chiar in spatele bravului croitor si al sottei sale care, desigur, nu ma cunosteau. De cateva ori in timpul spectacolului era cat pe-aci sa ne incaieram. Cei doi soti fluierau cat puteau, in timp ce eu aplaudam din toate puterile. Am schimbat cuvinte pline de furie si ne-am comportat, in linii mari, intr-un mod tipic situatiilor de acest gen si temperamentului tineresc pe care-l aveam la acea vreme. Reprezentatia a fost un esec.

Mai tarziu am discutat motivele acestui esec. Cineva a spus ca piesa nu era destul de profunda pentru publicul cultivat. Am atacat aceasta afirmatie, facand referire la oamenii simpli care stateau in fata mea, ale caror nume si pozitie sociala le aflasem de la vecini. Prietenul meu n-a vrut sa ma creada initial, pana cand l-am convins cu o descriere amanuntita a cuplului ca tocmai croitorul care ii facuse ani de-a randul hainele se simtise dator sa rasplateasca biletul gratuit oferit de autorul piesei contribuind la esecul reprezentatiei sale.

Ne simtim mereu apasati de obligatii. Avem impulsul instinctiv de a le desconsidera. Un bilet gratuit echivaleaza cu obligatia de a recunoaste calitatea exceptionala a divertismentului oferit, de a confirma ca acesta merita pretul taxei de intrare. Pe langa absenta nevoii de iluzionare din considerente materiale, trebuie sa ne confruntam cu impulsul de a desconsidera aceasta obligatie. Acesti doi factori psihici au rolul de a produce in sufletul posesorului unui bilet gratuit reactia de aparare pe care am descris-o mai sus.

Cu toate acestea, dorinta de a obtine bilete gratuite, care erau odinioara privilegiul catorva personaje exceptionale, se raspandeste tot mai mult, molipsind alte straturi sociale, si ar putea deveni cu usurinta o amenintare grava pentru colectivele de conducere ale teatrelor, daca acestea n-ar fi descoperit un remediu potrivit, distribuind invitatiile dupa principiul homeopatic. Ele combat "invitatia prin invitatii". Distribuie invitatii si bilete cu pret redus cu mare darnicie in zilele in care stiu ca incasarile vor fi mici si pentru reprezentatii care nu mai atrag un public numeros. Plata unei mici taxe odata cu prezentarea cuponului serveste pentru a acoperi partial cheltuielile de intretinere; sala este plina, iar nevoia multora de a primi invitatii gratuite este satisfacuta. In zilele ce urmeaza, oamenii sunt mult mai dornici sa-si plateasca biletele, intrucat li se pare ca-si pot permite sa fie cheltuitori daca tot au vazut una sau mai multe reprezentatii gratis sau aproape gratis si sunt guvernati de instinctul inconstient conform caruia o placere pentru care ai platit te va desfata cu siguranta mai mult.

Ar trebui sa fii un al doilea Mefisto pentru a putea urmari fluviul invizibil de bilete gratuite care se scurge prin marile metropole. Povestea biletelor gratuite ramane sa fie scrisa. Ne-ar permite o intelegere a psihologiei omului modern care nu s-ar compara cu nimic. Ar dovedi ca una dintre cele mai importante tendinte ale epocii prezente este dorinta de a nu trebui sa muncim pentru distractiile noastre. Spun "a nu trebui sa muncim pentru distractiile noastre", si nu "a nu trebui sa platim pentru distractiile noastre" pentru ca banii sunt intotdeauna un echivalent al muncii. Cele mai harnice persoane sunt, de fapt, cele carora le displace cel mai mult munca. Pentru ca in spatele zelului lor de a acumula bani se afla dorinta arzatoare de a strange suficient de mult pentru a-si asigura un venit suficient cu care sa-si plateasca divertismentul, fara a munci mai mult. In limbajul de zi cu zi am spune asa: o batranete lipsita de griji. Dar, intr-adevar, ingrijorarile sunt sursa principala a placerilor noastre. Daca n-ar exista griji, variatele culori ale spectrului care constituie lumina vietii ar fi inlocuite de nuante sterse si monotone de gri care seamana una cu alta precum seamana doua verigi ce unesc cele doua capete ale unui lant, transformandu-l intr-un cerc inchis.

Goana dupa bilete gratuite este doar un mic fragment al acestei cautari nebunesti a "placerii lipsite de efort" ce se desfasoara pretutindeni in jurul nostru. Am analizat acest subiect atat de amanuntit doar pentru ca este un exemplu tipic al incercarii ratate a oamenilor de a se elibera de lanturile de fier ale dependentei materiale. Pentru ca, pe cat ne credem mai liberi, pe-atat suntem mai inrobiti de fapt.






Alte carti de acelasi autor

Limbajul viselor    Limbajul viselor

Pagini: 232 / Pret: 27.00 lei






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015