Editura: Sensart
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 258
| |
Anul aparitiei: 2015
Editia originala: 2015
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-606-94094-0-4
|
Descrierea editorului
Cartea "Vorbe fara glas. Cum facem fata pierderilor, separarilor, doliilor din viata noastra", de Cristiana Alxandra Levitchi si Clara Toma, este un ghid catre intelegerea si acceptarea separarii, pierderii si a doliului. Orice pierdere este parte din viata noastra si nu putem sa o ignoram. Cum constientizam daca am trecut cu bine printr-o etapa pentru a putea sa traim cu adevarat? Care este legatura dintre pierderi si nastere, intre pierderi si deciziile din copilarie, intre pierderi si violentele indurate de-a lungul vietii, intre pierderi si arborele genealogic, intre pierderi si dependentele de orice fel?
Cartea de fata vine ca un raspuns la aceste intrebari. Ne ajuta sa intelegem mai bine ce ne impiedica sa traim doliile si sa mergem mai departe in viata, sa descoperim cum sa ne cunoastem sentimentele si sa le acceptam, oricat de dureroase si neacceptate social ar fi ele.
"Cartea de fata nu isi doreste sa fie placuta, insa isi doreste sa fie edificatoare si clarificatoare in acest labirint de traume, dureri, pierderi, separari. O sa descoperiti ce este trauma, ce este o separare, ce este doliul si cum trecem prin el. Pornind chiar de la nastere noi trecem printr-o trauma. Dupa nastere, incepe un sir lung de etape, schimbari in viata care toate presupun o separare, o pierdere si un castig. Cum sa constientizam daca am trecut cu bine printr-o etapa pentru a putea sa traim cu adevarat o sa descoperiti pe parcursul cartii. A nu parcurge toate etapele unui doliu inseamna a nu te putea desprinde si a nu te implica in viata autentic."
Cristiana Alexandra Levitchi este psiholog clinician si psihoterapeut, trainer in cadrul Asociatiei ExpertPsy. A urmat formari in psihoterapie experientiala a unificarii, in psihoterapie adleriana si in analiza tranzactionala.
Clara Toma este licentiata in Comunicare si a urmat o formare in metoda ESPERE, creata de Jacques Salome. Este moderator de grupuri de autocunoastere si organizator de evenimente de dezvoltare personala.
 Cristiana Alexandra Levitchi Cristiana Alexandra Levitchi este psiholog clinician si psihoterapeut, trainer in cadrul Asociatiei ExpertPsy. A urmat formari in psihoterapie experientiala a unificarii, in psihoterapie adleriana si in analiza tranzactionala.  |
 Clara Toma Clara Toma este licentiata in Comunicare si a urmat o formare in metoda ESPERE creata de Jacques Salome. Este moderator de grupuri de autocunoastere si organizator de evenimente de dezvoltare personala. |
Pagini din carte
      
      
      
    
Cuprinsul cartii
Despre autoare
Inceputurile
Legaturile
Deciziile din copilarie si pierderile
Pierderile si transmiterile transgenerationale prin arborele genealogic
Copilul sacrificat si pierderile
Traume si violente
Traversarea procesului de doliu
Apararile eului si pierderile
Fazele doliului
Adevaruri in cazul pierderilor
Invatarea abilitatii emotionale
De ce este nevoie de un demers de cunoastere interioara la psihoterapeut
Sentimentele nu au morala
Furia, energia vietii
Ura, umbra iubirii
Cum ne vindecam?
Scrisoarea otravita-furioasa-agresiva
Scrisoarea de restituire a gandurilor, sentimentelor altora
Scrisoare despre pierderile personale
Scrisoare despre pierderile stramosilor
Scrisoare de adio
Iertarea, intre aparare si eliberare
Scrisoarea de iertare, a noastra si a celuilalt
Scrisoare de tristete
Scrisoare de intelegere si/sau acceptare
Scrisoare de regret, nostalgie
Scrisoare de pretuire, recunostinta si multumire
Scrisoare de invataminte dupa un eveniment de viata
Exercitiu cu Umbra - a descoperi Intregul nostru
Scrisoare pentru apreciere de sine
Modalitati propuse de metoda ESPERE pentru gestionarea pierderilor, a renuntarilor si a violentelor primite
Bibliografie selectiva
Recomandari bibliografice si filmoterapie
Fragmente din carte
Viata se naste din moarte si ambele sunt doua fete ale aceleiasi monede. Aproape nu exista persoana care sa nu fi trecut printr-o trauma, o pierdere, o separare, fie decesul unei fiinte dragi, fie pierderea unui ideal, pierderea face parte din viata si nu putem s-o ignoram. Deseori, lipsa constientizarii acestor pierderi duce la probleme psihoemotionale si psihosomatice care nu sunt recunoscute ca avand cauza in incapacitatea de a trai acele pierderi.
...
Ceea ce s-a intamplat cu un stramos ne afecteaza pe noi si generatiile ce vin. Preluam de la stramosi fizicul, profesia, modul de relationare cu altii, talentele si capacitatile, calitatile, defectele, slabiciunile, traumele, durerile, capacitatea de a fi fericiti sau nefericiti. Asa cum se transmit genele se transmit si tiparele de gandire, ideile, sentimentele, stilurile comportamentale, traumele dintr-o generatie in alta. Asa cum exista un inconstient propriu, exista si un inconstient de familie care se preia, mai ales daca membrii familiei respective nu isi recunosc, constientizeaza problemele, trairile si gandurile, nu isi traiesc doliile, le neaga, le tin secrete.
...
Fiecare urmas nu numai ca preia inconstient caracteristicile familiei sale, ci se simte "dator" sa le duca mai departe, din fidelitate de familie si din speranta naiva ca ar putea sa rascumpere cumva viata stramosilor lui. Descendentul este loial prin alegerea meseriei, alegerea tipului de partener conjugal, alegerea tipului de relatie de cuplu, alegerea bolilor chiar. Si alegerile aparent opuse inseamna tot fidelitate. Sa spunem ca o femeie a avut un tata alcoolic si isi alege un sot care nu pune alcool in gura. Alegerea ei este rodul unei temeri puternice de tatal ei si de trecut, nu este o alegere constienta si realista. Atata timp cat alegerile noastre sunt conditionate de trecut ele nu sunt libere si autonome.
...
Orice familie are reguli nescrise, transmise prin atmosfera de familie, prin gestica, mimica, comportamente. Sunt familii in care se spune "Niciodata sa nu iti arati suferinta, noi trebuie sa fim puternici", "Niciodata nu se vorbeste despre sex si bani in aceasta familie", "Nu se vorbeste cu nimeni problemele familiei. ", "Nu vorbim nici intre noi problemele familiei de orice natura: materiale, somatice, emotionale, mentale", "Nu ne lasam sa simtim si nici sa exprimam emotiile", "In familia noastra femeile trebuie sa se ocupe de cresterea copiilor", "In familia noastra nu se plange", "In familia noastra toti suntem medici din tata in fiu si alta profesie nu exista", "In familia noastra nu se vorbeste despre tragedii, drame, sex si bani", "In familia noastra fetele sunt frumoase si barbatii destepti". Sunt unele reguli subintelese, niciodata incalcate (de exemplu generatii de femei s-au subordonat barbatilor, au mers si merg inca in spatele barbatului). De foarte multe ori pe langa atribuirile pe care le fac parintii ("copilul asta e neastamparat") exista si mesaje contradictorii, incongruente. Parintii doresc ca in societate copilul sa se comporte exemplar si il pun intr-un "pat a lui Procust", fara ca ei insisi sa treaca prin acel pat a lui Procust. Si cel mai des se observa ca un copil exprima exact defectul pe care parintele nu si-l recunoaste siesi, parintele rejectand exact defectul pe care el il are si nu-l constientizeaza. Din cauza mecanismului introiectiei, copiii asimileaza si aspira tot ce se intampla in inconstientul parintilor lor, astfel devin cosul de gunoaie toxice ale intregii familii. Cu cat parintele este mai neautonom, mai simbiotic, mai inconstient cu privire la gandurile, sentimentele lui cu atat copilul va fi mai expus preluarii acestora.
...
Fiecare persoana trece prin doliu in felul sau. Fazele doliului sunt un reper, nu sunt intotdeauna traite cronologic. Este important sa trecem prin doliu, desi e un proces dureros este foarte necesar si sanatos. Societatea occidentala a pierdut contactul cu ritualurile stravechi de jelire. Astfel oamenii care trec printr-o pierdere au diverse convingeri disfunctionale, deloc constructive, referitoare la trairea doliului. Doliile patologice, depresiile care apar dupa doi ani de la decesul cuiva, adictiile (fumat, alcool, drog, sex, mancare, munca) nu arata decat ca doliul nu a fost trait real, ci doar simulat.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Despre iluzii, mituri, amagiri
Pagini: 166 / Pret: 29.00 lei
Cristiana Alexandra Levitchi si Clara Toma isi propun ca in cartea - Despre iluzii, mituri, amagiri- sa ne ajute sa facem diferenta dintre „a fi†si „a pareaâ€. Ce rol au iluziile, miturile si amagirile in viata noastra? De ce apelam la ele si nu stim sa infruntam realitatea asa cum este? Ce ar insemna pentru noi sa renuntam la ele? Cum devenim capabili sa infruntam realitatea fara sa avem nevoie de masti? | |
 |
|
Istorii. Cazuri de terapie istorisite inedit
Pagini: 186 / Pret: 25.00 lei
Cristiana Alexandra Levitchi povesteste in -Istorii. Cazuri de terapie istorisite inedit- franturi esentiale din viata unor personaje (inspirate de munca ei terapeutica). Psihologa, ca o arhitecta preocupata de (re)construirea psihicului, prezinta eroii in situatii cruciale cand cunoasterea de sine si schimbarea perceptiilor distorsionate despre sine, altii sau viata au facut diferenta si i-au determinat sa evolueze pozitiv. | |
|
