Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 184
| |
Anul aparitiei: 2016
Editia originala: 1956
Traducere din limba engleza de Ruxandra Visan
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-544-6
|
Descrierea editorului
Intr-o cultura mercantila si narcisica, putini mai reusesc sa traiasca o iubire implinita si autentica, stabila si satisfacatoare. Și aceasta, pentru ca uitam adeasea ca iubirea, ca orice fel de "arta", are nevoie de exercitiu si rabdare, de concentrare si determinare. In cartea "Arta de a iubi", Erich Fromm exploreaza diversele chipuri ale iubirii, incepand cu forma ei romantica (adesea gresit inteleasa), continuand cu dragostea fraterna si cea erotica si incheiind cu iubirea de sine si de Dumnezeu, precum si cu dragostea pentru parinti si copii.
Scris cu jumatate de secol in urma, acest ghid al indragostitului ratacit este mai actual ca oricand, oferind, intr-un limbaj limpede, cai spre un plus de intimitate, de pasiune si de rezonanta afectiva. Lectia lui Fromm este ca iubirea incepe prin a oferi ceva celui drag (bucurie, intelegere, umor, curiozitate sau chiar tristete), prin a darui "toate expresiile a ceea ce este viu in noi".
"In anii 1970, am fost adeseori martor al felului deosebit in care Fromm isi exprima iubirea. O simteam in felul in care incepea o conversatie cu cineva. Și, mai presus de toate, o simteam in felul in care se raporta la sotia lui, Annis: cand o saruta in lift, cand isi lua ramas bun, cand o privea si o atingea. Capacitatea lui Fromm de a darui iubire poate fi resimtita chiar si azi de cei care citesc Arta de a iubi." (Rainer Funk, psihanalist si fost asistent al lui Erich Fromm)
"Iubirea nu este in primul rand o relatie cu o anumita persoana. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determina relationarea unei persoane cu lumea ca intreg si nu doar cu un unic "obiect" al iubirii. Daca cineva iubeste doar o alta persoana si este indiferent fata de restul semenilor sai, iubirea sa nu este iubire, ci atasament simbiotic sau autocentrare amplificata." (Erich Fromm)
 Erich Fromm Erich Fromm (1900-1980), psihanalist, sociolog si filosof german, a facut parte din celebra Scoala de la Frankfurt. A adus cateva contributii scolii de psihanaliza prin introducerea, de pilda, a functiei transterapeutice, si a criticat anumite aspecte ale teoriei si tehnicilor psihanalizei clasice. Orientarea terapeutica propusa de el este cunoscuta ca psihanaliza umanista. |
Pagini din carte
      
      
      
   
Cuprinsul cartii
Introducere la editia aniversara (2006)
Cuvant-inainte
I. Este iubirea o arta?
II. Teoria iubirii
1. Iubirea, raspunsul la problema existentei umane
2. Dragostea dintre parinti si copii
3. Obiectele iubirii
* Iubirea fraterna
* Iubirea materna
* Iubirea erotica
* Iubirea de sine
* Iubirea de Dumnezeu
III. Iubirea si dezintegrarea sa in societatea occidentala contemporana
IV. Practica Iubirii
P.S. Ganduri, interviuri & altele
Despre autor. Faceti cunostinta cu Erich Fromm
Despre carte. Iubirea in viata lui Erich Fromm
Lecturi suplimentare. Date autobiografice.
Citate din scrierile si scrisorile lui Erich Fromm
Fragmente din carte
Fragment din Capitolul I: Este iubirea arta?
Este iubirea o arta? Atunci, ca orice arta, ea necesita cunoastere si stradanie. Sau este ea oare o senzatie placuta, doar un accident in experienta noastra, ceva peste care cineva da din intamplare, daca are noroc? Aceasta carte se bazeaza pe cea dintai premisa, cu toate ca majoritatea semenilor nostri de astazi se incred mai degraba in cea de-a doua.
Desigur, oamenii nu socotesc deloc iubirea a fi un lucru neinsemnat. Dimpotriva, sunt dornici de iubire; se uita la nenumarate filme cu povesti de dragoste fericite si nefericite, asculta sute de cantece ieftine despre iubire. Cu toate acestea, aproape nimeni dintre ei nu se gandeste ca ar avea ceva de invatat despre iubire.
Aceasta atitudine stranie se bazeaza pe mai multe premise care, independent sau impreuna, contribuie la mentinerea sa. Majoritatea oamenilor vad problema iubirii ca fiind in primul rand aceea de a fi iubit, mai degraba decat aceea de a iubi, de a avea capacitatea de a iubi. Pornind de aici, problema va fi cum sa se faca iubiti, cum sa fie demni de iubire. Pentru a indeplini acest tel, ei urmeaza diferite cai.
Una dintre acestea, in special urmata de catre barbati, este aceea de a avea succes, de a obtine putere si bogatie pe cat permite pozitia in societate. O alta cale, urmata mai ales de femci, este de a te face atragator, ingrijindu-ti corpul, imbracamintea si alte asemenea lucruri. Alte cai de a-si spori atractia, urmate atat de barbati, cat si de femei, constau in cultivarea unor maniere placute, in conversatii interesante, in a fi indatoritori, modesti, inofensivi. Multe dintre caile de a te face iubit coincid cu acelea intrebuintate pentru a avea succes in "a castiga prieteni si a influenta oameni". De fapt, ceea ce inteleg majoritatea oamenilor din cultura noastra prin a fi iubiti este in esenta un amestec dintre popularitate si senzualitate.
O a doua premisa de la baza atitudinii ca nu se poate invata nimic despre iubire este aceea ca problema iubirii este problema unui obiect, si nu aceea a unei facultati. Oamenii cred ca iubirea este simpla, dar ca gasirea obiectului potrivit pentru a primi iubire — sau a acorda iubire — este dificila. O parte dintre ratiunile ce sustin aceasta atitudine sunt adanc inradacinate in dezvoltarea societatii moderne.
Unul dintre motive este marea schimbare care a avut loc in secolul douazeci in ceea ce priveste alegerea unui "obiect al iubirii". In epoca victoriana, ca in mai multe culturi traditionale, iubirea nu era in primul rand o experienta personala spontana care abia dupa aceea putea duce la casatorie. Dimpotriva, casatoria era dictata de catre conventie — fie de familiile celor in cauza, fie de un specialist in casatorii de tipul unui petitor, fie avea loc fara ajutorul niciunuia dintre acesti mijlocitori. Casatoria se incheia pe baza unor considerente sociale, iar iubirea se presupunea ca se dezvolta odata ce aceasta unire avusese deja loc.
De cateva generatii incoace, conceptul de iubire romantica a devenit aproape universal in lumea occidentala. In Statele Unite, desi considerentele de natura conventionala nu lipsesc intru totul, foarte multi oameni sunt in cautarea "iubirii romantice", a unei experiente personale de dragoste care ar trebui sa duca la casatorie. Acest nou concept de amor liber a facut ca importanta obiectului sa devina mai mare decat aceea a functiei. De acest factor se leaga strans o alta caracteristica predominanta a culturii contemporane. Intreaga noastra cultura se bazeaza pe dorinta de-a cumpara, pe ideea unui schimb reciproc favorabil. Fericirea omului modern consta in placerea de a se uita la vitrine si de a cumpara tot ce-si poate permite sa cumpere, cu banii jos sau in rate. El (sau ea) se uita la alti oameni tot asa. Pentru un barbat, o fata atragatoare - sau pentru o femeie un barbat atragator - sunt posesiuni mult ravnite. "Atragator" inseamna de obicei un pachet de calitati care sunt populare si dorite pe piata personalitatii, anume ceea ce face o persoana in mod special atractiva dupa canoanele vremii, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere mental.
In anii 1920, atragatoare era o fata care bea si fuma, care era dura si senzuala; astazi moda cere femei mai domestice si mai cochete. La sfarsitul secolului nouasprezece si la inceputul secolului douazeci, barbatul trebuia sa fie agresiv si ambitios, in vreme ce astazi trebuie sa fie sociabil si tolerant, pentru a fi un "pachet" atragator. In general, senzatia de a fi indragostit se dezvolta numai in functie de aceste tipuri de bunuri omenesti care sunt la indemana posibilitatilor de schimb ale unei persoane. Inchei o afacere; obiectul ar trebui sa fie dezirabil din punctul de vedere al valorii sale sociale si, in acelasi timp, ar trebui sa ma doreasca pe mine, luandu-mi in considerare calitatile si potentialul ce sunt observabile sau ascunse.
Doua persoane se indragostesc astfel cand simt ca au gasit cel mai bun obiect de pe piata, luand in considerare limitarile propriilor lor valori de schimb. Adesea, ca atunci cand cumperi o proprietate, potentialul ascuns ce se poate dezvolta joaca un rol important in incheierea afacerii. Intr-o cultura bazata pe schimbul monetar, unde succesul material este ceea ce primeaza, nu ne mai surprinde ca relatiile umane de iubire urmeaza acelasi model tranzactional care guverneaza piata bunurilor si a muncii.
Cea de-a treia eroare care duce la ipoteza ca nu se poate invata nimic despre iubire vine din confuzia dintre experienta initiala de a cadea prada dragostei si starea permanenta de a fi indragostit, sau mai bine zis, de a "mentine" o stare de dragoste. Daca doi oameni care nu se cunosteau, asa cum se intampla cu noi toti, lasa dintr-odata sa cada zidul dintre ei si se simt aproape, se simt o singura fiinta, acest moment de unire reprezinta cea mai minunata, cea mai pasionanta experienta din viata lor. Este cu atat mai minunat pentru persoanele care au fost ignorate, izolate, lipsite de iubire. Miracolul acestei intimitati bruste devine adesea mai lesne de indeplinit daca este insotit sau initiat de atractia sexuala si consumarea actului sexual.
Cu toate acestea, felul acesta de iubire nu este in sine foarte durabil. Cei doi oameni ajung sa se cunoasca bine, intimitatea lor isi pierde din ce in ce mai mult din aura de miraculos, pana cand dezamagirile si plictisul reciproc omoara ceea ce a mai ramas din pasiunea de odinioara. Dar ei nu stiu nimic din toate acestea la inceput. De fapt, ei iau atractia puternica pe care o simt unul fata de celalalt, aceasta "nebunie", ca dovada a intensitatii iubirii lor, desi aceasta ar arata cu adevarat doar cat de singuri se simteau inainte.
Aceasta atitudine ca nu exista nimic mai simplu decat sa iubesti pe lume — continua sa fie conceptia pre-dominanta asupra iubirii, cu toate ca lucrurile nu par sa stea deloc asa. Nu exista nimic in lume, nicio activitate si niciun proiect, care sa inceapa cu atata speranta, si care sa sfarseasca prost atat de adesea precum iubirea. Daca ar fi fost vorba de orice alta activitate, oamenii s-ar fi intrebat care sunt motivele esecului si ar fi incercat sa invete cum sa indrepte lucrurile sau pur si simplu ar fi renuntat la aceasta activitate. Cum, in cazul iubirii, solutia din urma este imposibila, pare ca exista o singura cale potrivita pentru a infrange esecul iubirii, anume aceea de a examina cauzale acestui esec si de a studia intelesul iubirii.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
A AVEA sau A FI?
Pagini: 264 / Pret: 47.00 lei
Erich Fromm descrie in cartea -A avea sau a fi- doua modalitati de a aborda viata - una bazata pe acumularea de avere si pe putere, iar alta motivata de iubire si bazata pe daruire si spontaneitate. Autorul le propune cititorilor cateva principii de viata care sa asigure un trai sanatos care sa insemne folosirea inteligenta a resurselor materiale, cultivarea altruismului in societate si incurajarea activitatilor spirituale ce aduc fericirea individuala. | |
 |
|
Arta de a fi
Pagini: 192 / Pret: 33.00 lei
Intregul mesaj al cartii -Arta de a fi- a lui Erich Fromm este sintetizat de autor astfel - omul modern are multe lucruri si foloseste multe lucruri, dar este foarte putin. Sentimentele si procesele lui de gandire sunt atrofiate ca muschii nefolositi. Cum renuntam la masti si cum ne redescoperim Eul autentic? Fromm ne propune cateva cai. | |
 |
|
Anatomia distructivitatii umane
Pagini: 720 / Pret: 95.00 lei
In volumul -Anatomia distructivitatii umane, Erich Fromm abordeaza tema agresivitatii umane, el distingand doua tipuri de violenta - una biologica sau de supravietuire si una patologica sau pura distructivitate. Autorul le analizeaza resorturile si determinarile neurologice, culturale, istorice si psihologice, dand o noua si interesanta dimensiune unei probleme atat de actuale a societatii umane - manifestarea violenta atat in spatiul privat, cat si in cel public. | | |
|
 |
|
Din dragoste de viata
Pagini: 206 / Pret: 37.00 lei
Transcrierile dialogurilor radiofonice continute in acest volum ne permit sa cunoastem reflectiile lui Fromm din ultimele decenii ale vietii pe teme diverse: iubire, politica, bine si rau, agresivitate, plictiseala, interpretarea viselor. | |
|
