Editura: SPER
Colectia: Masteralia
Pagini: 154
| |
Anul aparitiei: 2019
Editia originala: 2019
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-606-8429-73-1
|
Descrierea editorului
Avem nevoie sa ne jucam din cand in cand si mai ales sa ne dam voie sa fim noi. Iar acest din urma fapt il uitam cel mai adesea.
Cartea cuprinde zeci de jocuri si 12 scenarii dramaterapeutice experientiale, exercitii care pot fi folosite pentru destindere, provocare, joc, inchegarea colectivului.
Lucrarea a urmarit dezvoltarea si optimizarea unui grup de copii, dar nu se rezuma doar la aceasta categorie de varsta. Structura sedintelor experiential-dramaterapeutice se poate aplica in scoli, in timpul orelor de dezvoltare personala din programa, in gradinite, in diverse cadre nonformale, chiar si in activitatea cu adultii, doar ca aici as creste gradul de dificultate al cerintelor.
Structura sedintelor si elementele din care sunt alcatuite, pe partea de exercitii, permit aplicarea lor sectionata. Adica, un cadru didactic, in limita dirijarii pe partea de psihologie, sau un psiholog poate aplica si lucra doar cu unul sau mai multe exercitii ale unei sedintei. De asemenea, se pot combina diferit exercitiile fata de dispunerea din aceasta lucrare.
Directiile cercetarii vizeaza prezentul, societatea actuala cu nevoile ei, precum si viitorul in terapie. in sensul ca avem nevoie sa se faca dezvoltare personala in randul copiilor, tinerilor, cat si in viata fiecaruia dintre noi. Obiectivul meu de suflet este sa ofer si sa accesibilizez la o scara cat mai larga educatia si dezvoltarea emotionala pentru copii, cat si imputernicirea oamenilor de pretutindeni pentru ca acestia sa fie autentici si sa isi urmeze visurile.
- Autoarea
 Angelica Burcea Angelica Burcea este psihoterapeut experientialist-unificator, psiholog in psihopedagogie speciala si trainer de dezvoltare personala, wellness, business si beauty.
A participat la numeroase proiecte internationale, dintre care doua au constituit experiente deosebite: a fost speaker despre educatie la Summitul Global pentru Pace din Lahore, Pakistan, 2018 si a fost psiholog voluntar in Iordania, unde a dezvoltat jocuri si programe educationale pentru copiii sirieni refugiati, in iunie-septembrie 2018. |
Prezentari Video
In videoul urmator, autoarea cartii de fata, Angelica Burcea, prezinta cateva idei-cheie legate de dramaterapia la copii.
Pagini din carte
 
Cuprinsul cartii
Argument
Introducere
I. Abordarea teoretica
1.1. Delimitari conceptuale ale termenului de „dramaterapie”
1.2. Istoricul si evolutia dramaterapiei in timp
1.3. Psihodrama ca baza a dramaterapiei
1.4. Dramaterapia in maniera PEU
II. Obiectivele si metodologia cercetarii
2.1. Etapele desfasurarii programului de cercetare
2.2. Descrierea participantilor si caracteristicile grupului
2.3. Obiectivele principale
2.4. Obiectivele secundare
2.5. Ipotezele cercetarii
2.6. Descrierea variabilelor cercetarii
2.7. Metodele si instrumentele cercetarii
III. Dramaterapia – prezentarea celor 12 sesiuni
3.1. Sedinta I: „X factorul animalelor”
3.2. Sedinta a II-a: „Familia ursuletilor” – partea I
3.3. Sedinta a III-a: „Familia ursuletilor” – partea a II-a
3.4. Sedinta a IV-a: „Eroii care salveaza printesa”
3.5. Sedinta a V-a: „Echipajul lui Mac-Mac sau Marinarii pe mare”
3.6. Sedinta a VI-a: „Calatoria cu trenul”
3.7. Sedinta a VII-a: „Indienii si totemul”
3.8. Sedinta a VIII-a: „Soarele care ne topeste furia”
3.9. Sedinta a IX-a: „Ciocanul puterii si exprimarea furiei”
3.10. Sedinta a X-a: „Confruntarea Exatlon”
3.11. Sedinta a XI-a: „Un catel si o pisica – un baiat si o fetita”
3.12. Sedinta a XII-a: „Tablouri cu viata”
IV. Rezultatele cercetarii
4.1. Prezentarea datelor si analiza lor
4.2. Interpretarea datelor
4.3. Studiu de caz
4.4. Limite si directii ale cercetarii
V. Concluzii
Anexe
Referinte bibliografice
Fragmente din carte
Dramaterapia in maniera P.E.U.
Psihoterapia Experientiala a Unificarii are ca baza ideea ca experienta umana se desfasoara in dimensiunea prezentului. Experientele din trecut au fost candva prezente, iar efectele lor ne influenteaza in momentul de acum. Terapia Unificarii are in vedere reconstructia, sub o forma personalizata, a relatiei Ego-Sine, accentual fiind pus pe scenariu metaforic, pe metafora, improvizatie creatoare si joc transformator simbolic (Mitrofan, 2004).
A trai in prezent reprezinta unul dintre cele mai importante concept din gandirea umana, conceptul momentului: momentul de a fi, de a trai si de a crea – a fi beneficiar al tuturor sistemelor filosofice cunoscute universal.
Motivele pentru aceasta sunt ca momentul este dificil de definit; el a aparut pentru majoritatea filosofilor ca o trecere intre trecut si viitor, fara o substanta reala, ci intangibila si instabila, si deci constituind o baza nesatisfacatoare pentru un sistem de filosofie teoretica si practica. Pana in prezent, momentul a fost formulat ca o particula de timp si spatiu sau ca abstractie matematica. Daca notiunea de moment ar putea fi construita pe o baza mai adecvata, calea ar deschide o teorie moderna a momentului si poate o teorie a spontaneitatii si a creativitatii.
In Terapia Unificarii se pune accent pe constientizarea propriului Eu, a resurselor pe care le posedam; indepartandu-ne de acestea, ne restrangem posibilitatea de a ne adapta, restructura, evolua (Mitrofan, 2000).
Metodele proiective ca, de exemplu, desenul, crearea de masti si jocul lumii (cum ar fi Tava de nisip), ofera ocazia distantei emotionale pentru a da voce unor preocupari, fiind, impreuna cu colajele „Totul despre mine“, „Modelarea argintului“, pictura si lucrul cu carti postale, interventiile cel mai frecvent utilizate.
Dramaterapia in maniera P.E.U. se diferentiaza de psihodrama in privinta persoanei care initiaza scenariul. Daca in psihodrama clientul vine cu o problema, care ulterior devine scenariu, in dramaterapie psihoterapeutul propune scenariul sau provoaca grupul sa il creeze, apeland la acest instrument al proiectiei si la distanta securizanta pe care o ofera (versus o confruntare „frontala“ cu propria problema).
Creatorul tehnicii „Povestirii mutuale“, Richard Gardner, a observat cum copiii, in timpul povestirii, gesticulau, intonau, jucau roluri diferite. Astfel, a notat cum dramatizarea sporeste eficacitatea tehnicii. Gardner considera insa ca terapeutul trebuie sa aiba libertatea de a se exprima liber, de a imita diferite personaje, de a simula orice rol, fie de actor, fie de regizor, scenarist, coregraf (1974).
Jocul de rol, tehnicile dramatice, cat si inversarea rolurilor sunt utilizare adesea in terapia copilului. Copilul apare in diverse ipostaze. In prima situatie copilul se joaca pe sine, rolul vietii sale fata de o persoana care joaca un rol diferit.
In alta situatie, eroul se opune in dramaterapie si joaca un rol contrar celui al vietii sale. In acest mod se observa pe sine cu alti ochi. Are loc constientizarea, iar el invata sa se puna in locul sau experienta altuia.
Tehnica scaunului gol (creata de Fritz Perls, 1940) este un mijloc prin care se faciliteaza constientizarea, aducandu-se claritate in activitatea terapeutica. Interesant este ca jocul therapeutic are efecte ata asupra situatiilor prezente, a celor neterminate, cat si a celor din viitor. Rolul acestui joc este de a aduce toate emotiile „aici si acum“. Pe scaunul gol pot fi puse diverse personae din viata omului, parti ale personalitatii, simboluri.
Tehnica metapozitiilor determina echilibrul launtric, constientizarea diferitelor abordari privind problema in cauza, accentueaza capacitatea imaginative a subiectului, iar ca efect se obtine activarea resurselor personale interioare.
Tehnicile de miscare si dans sunt necesare in terapie, intrucat implica corpul si ajuta oamenii sa aiba acces la interiorul lor, sa-l simta in mod natural si sa fie cat mai confortabili in propria piele. Cu ajutorul tehnicilor de miscare si dans se elibereaza de tensiuni, blocaje emotionale, se dezvolta spontaneitatea si constientizarea corporala. Copiii anxiosi vor invata sa respire, eliberand astfel blocajele de la nivel corporal, iar cei hiperactivi vor simti un grad de control mai mare vizavi de propriul corp.
|
