Lucrarea -Terapii de familie, de Iolanda Mitrofan si Diana Vasile, constituie un ghid pentru teoria si practica celor mai importante abordari psihoterapeutice de familie. Sunt descrise metode, studii de caz si secvente de dialog terapeutic specifice fiecarei abordari. De la studenti la specialisti in sanatate mintale, de la profesori la medici, toti vor gasi in carte informatii esentiale despre procesul terapeutic al familiei.
Stoc Epuizat Momentan (Produsul va fi disponibil in 3-14 zile)
Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
Anul aparitiei: 2012 Editia originala:2007 Editia originala aparuta in limba romana
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:145 mm x 200 mm ISBN:973-85329-3-0
Descrierea editorului
Dinamica si transformarile structurale si functionale ale familiei constituie chiar „plasa nevazuta” din care se isca suferinta si bucuria, neadaptarea si adaptarea, eficienta si ineficienta indivizilor, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Familia este chiar contextul evolutiei lor pe parcursul intregii vieti, de la nastere si pana la moarte. Radacinile si roadele arborelui familial se hranesc si se transmit si transgenerational, iar daca ele sunt amare, gustul existentei se altereaza de la predecesori la urmasi. Astfel, viata devine pentru multi, dintr-o sansa de dezvoltare si implinire a potentialitatilor, doar o cursa cu obstacole de care se tem sau pe care le percep ca insurmontabile. Adesea, consecintele nefaste se pot „citi” in starea de sanatate psihica si somatica, dar si in dezechilibrele si suferintele sociale.
Cum pot invata oamenii sa interactioneze responsabil in partea cea mai hranitoare si structuranta a vietii lor – intimitatea si solidaritatea familiala – astfel incat sa-si mentina sanatatea si armonia? Pot constitui terapiile de familie modele viabile de asistare si facilitare a echilibrului sistemului familial aflat in impas? Pot ele deveni instrumente moderne de actiune, preventive si curative, in slujba familiilor disfunctionale? Fara indoiala ca DA.
Actuala lucrare va propune o introducere in conceptele de baza ale teoriei si practicii principalelor abordari psihoterapeutice de familie. Se insista asupra metodelor si tehnicilor utilizate in dinamica procesului terapeutic familial, precum si in evaluarea efectelor sale. Sunt incluse secvente de dialog terapeutic si studii de caz exemplificatoare. Adresam cartea in primul rand studentilor si specialistilor in psihologie, consiliere, psihoterapie, medicina, pedagogie, drept si sociologie, ea constituind suport de curs universitar in domeniul psihologiei si psihoterapiei de familie. In al doilea rand, cartea poate prezenta interes pentru toti cei preocupati de suferinta si optimizarea relatiilor de familie, de sanogeneza sociala.
Iolanda Mitrofan
Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este coordonator de stagii masterale si doctorale in psihologie (specialitatile Psihoterapie, Consiliere si Psihologie Clinica), fondator SPER (marca inregistrata OSIM), autor al metodei P.E.U. (T.U., metoda inregistrata OSIM), autor al terapiei transgenerationale unificatoare (T.Tr.U.) si al psihodiagnozei experientiale.
Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este psihoterapeut si consilier formator si supervizor in consiliere si psihoterapie experientiala a unificarii, terapii creative, analiza reichiana si transgenerationala unificatoare, dezvoltare personala si transpersonala, terapii de grup, de cuplu si familie, psiholog clinician principal.
Diana Vasile
Diana Vasile este doctor in Psihologie, cadru didactic la Universitatea „Hyperion”, psiholog clinician principal, psihoterapeut, formator si supervizor in psihoterapie experientiala, psihoterapii scurte si colaborative.
Este specialist in dezvoltare personala, psihoterapia traumei si terapii de grup. Este membru fondator al SPER, ARTS&CORS, ARPT, ARTS si presedinte al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT).
In videoul de mai jos, puteti urmari un interviu acordat de Diana Vasile in care discuta despre importanta relatiilor sanatoase atat in familie, cat si in anturajul din afara acesteia.
Scopurile terapiei comunicarii de familie
Procesul terapeutic
Caile terapeutice care provoaca schimbarea
Tehnici terapeutice comunicationale de familie
Modelul terapeutic cu grup de familii
Desfasurarea terapiei in retea
Alte tehnici si procedee terapeutice comunicationale aplicate familiei
2. Terapia multipla de familie
Scopul terapiei multiple de familie
Procesul terapeutic
Selectarea familiilor pentru grupul terapeutic si motivarea clientilor pentru terapie
Diferentele culturale, sociale si generationale dintre familiile participante, ca factor facilitant in procesul terapeutic
Desfasurarea unei sedinte terapeutice
Procesul terapeutic
Dificultati in conducerea unui grup de terapie familiala multipla
Avantaje si particularitati ale terapiei multiple de familie
Concluzie
3. Terapia de familie de tip experiential
Scopurile terapiei experientiale de familie
Tehnici si modalitati de lucru ale terapiei experientiale
Tehnici expresive integrate in terapia experientiala de familie
Instructaj – ghid al terapeutului
Exercitii – suport pentru „sculptura familiala”
Tehnici bazate pe joc de rol si dramaterapie
Concluzie
4. Terapia structurala de familie
Procesul terapeutic si tehnicile de interventie
Studiu de caz
Modelul psihopatogen al familiei
Diagnoza familiei Brown
Scopurile terapeutice
Strategii terapeutice
Concluzie
5. Terapia transgenerationala de familie
Principii teoretice
Scopurile terapiei boweniene de familie
Procesul terapeutic
Tehnicile terapeutice ale terapiei boweniene
Concluzii
6. Terapia strategica de familie
Premise conceptuale
Scopurile terapiei strategice de familie
Procesul terapeutic
Tehnicile terapiei strategice
Studii de caz
Concluzie
7. Terapia sistemica de familie
Premise conceptuale
Caracteristici ale terapiei sistemice
Scopurile terapiei sistemice
Procesul terapeutic
Tehnicile terapiei sistemice
Etapele procesului terapeutic
Studiu de caz
Concluzie
8. Terapia narativa de familie
Premise conceptuale
Procesul terapeutic
Studiu de caz
Rezultate exceptionale
Concluzii
9. Terapia de familie integrativa Premise conceptuale
Scopurile terapiei integrative de familie
Procesul terapeutic
Tehnicile terapiei integrative de familie
Concluzii
Bibliografie selectiva
Fragmente din carte
Terapia narativa de familie
Credo-ul terapiei narative: „Persoana nu se identifica niciodata cu problema. Problema este problema.” Asta inseamna ca problema are propria sa identitate, diferita de identitatea persoanei. In felul aceste, apare cea mai cunoscuta tehnica a terapiei narative, externalizarea, ca raspuns la interiorizarea problemei/simptomului/categoriei normative impuse din afara. Prin intrebari de genul „cum iti afecteaza aceasta problema viata?” terapeutul separa problema de persoana. El recunoaste puterea unei probleme/etichete, evitand insa sa intareasca atasamentul clientului fata de problema/eticheta, dar si ajutandu-l sa isi asume responsabilitatea pentru propriul comportament.
White (1988, p. 5) defineste externalizarea ca o „abordare terapeutica care incurajeaza persoana sa obiectiveze, si uneori sa personifice, problemele pe care le traieste ca opresive”. Acest proces permite problemei sa devina „o entitate separata si astfel externa persoanei”, cu care are un anumit tip de relatie.
Externalizarea ii ajuta pe terapeuti sa perceapa clientii ca avand anumite parti ce nu sunt contaminate de simptom. Asta duce automat la o noua viziune asupra persoanei, ca libera si responsabila de alegerile pe care le face in relatia sa cu problema respectiva. Ea sparge obisnuinta terapeutului, si mai ales a clientului, de a asculta si formula mesaje, naratiuni incarcate, „saturate”, cum le denumeste White, de termeni ce se refera la problema sau la dificultatile pe care le are. Sintetic, White (1988, pp. 39-40) considera ca practica externalizarii:
• Reduce conflictele sau disputele neproductive dintre persoane referitoare la cine este responsabil pentru problema aparuta;
• Submineaza sentimentul de esec care se dezvolta in multe persoane ca raspuns la persistenta prezenta a problemei, in ciuda eforturilor facute pentru a o elimina;
• Paveaza calea persoanei spre a coopera cu ceilalti, spre a se uni in lupta lor impotriva problemei si de a scapa influentelor ei in viata si relatiile lor;
• Ofera noi posibilitati ca persoana sa actioneze pentru a-si recupera viata si relatiile cu alte persoane de sub influenta problemei;
• Elibereaza persoana pentru a aborda problemele „serioase”, mai usor, mai eficient, mai putin stresant;
• Ofera posibilitatea existentei unui dialog, mai degraba decat un monolog, cu privire la problema. (...)
Procesul terapeutic
(...)
Asa cum s-a afirmat mai devreme, externalizarea implica uneori si personificarea problemei. De cele mai multe ori, aceste tehnici se imbina una cu cealalta, mai ales cand cel care prezinta simptomul intr-o familie este copil sau adolescent. Acestuia ii va fi astfel mult mai usor sa identifice problema ca o entitate separata de el, care ii influenteaza viata. (...)
Aparent lipsita de dificultati, externalizarea este in acelasi timp o abordare complicata. Aceasta este simpla, pentru ca realizeaza o separare lingvistica a problemei de identitatea personala a clientului, dar drumul pana la ea este complicat si dificil. Este necesara o secventa de intrebari semnificative care sa produca un efect de eliberare a persoanei, adica acele intrebari sa atinga esenta problemei si a persoanei. Terapeutul trebuie sa poarte o „conversatie eliberatoare”, după cum o denumesc chiar creatorii acestei orientari. Altfel, externalizarea si personificarea vor parea ridicole, nepotrivite. Pentru asta, inca de la inceput se colaboreaza cu familia (sau persoana) pentru a se gasi o definitie acceptata de comun acord. Se poate intreba apoi copilul care prezinta accese de furie: „Deci, Furia te-a convins sa te arunci pe jos si sa dai din picioare, nu?” Unei persoane care are halucinatii paranoide poti sa ii adresezi intrebarea: „Cand iti sopteste Paranoia in ureche, intotdeauna o asculti?”
La inceput, persoana sau familia poate persista sa atribuie problema clientului identificat, dar terapeutul va insista gentil in alta directie, cea care sa separe lingvistic problema de persoana, si, astfel, clienții vor incepe ei insisi sa preia limbajul externalizarii.
O’Hanlon, care incearca etapizarea procesului terapiei narative (1994, pp. 25-27), considera aceasta colaborare finalizata cu o denumire comuna a problemei un prim pas in abordarea cazului. Urmatorul pas ar fi personificarea problemei si atribuirea intentiilor si tacticilor opresive acesteia. Asta inseamna ca terapeutul incepe sa se adreseze clientului sau familiei ca si cand problema ar fi o alta persoana cu identitate, dorinta, tactici si intentii proprii, folosite sa domine si sa asupreasca persoana sau familia. Deseori, terapeutul va utiliza metafore care ajuta sa aduca viata procesului. De exemplu: „De cat timp te minte Anorexia?”, sau „Cum iti loveste Alcoolismul familia?”
Acest lucru permite persoanei si celor din jurul ei sa devina libere si activeaza fortele motivationale pentru schimbare. (...)
Al treilea pas consta in identificarea cailor prin care problema a intrerupt, a dominat sau a descurajat persoana sau familia.
Vorbind despre investigarea influentelor problemei asupra persoanei sau familiei, White se refera la detalierea acestora, la stabilirea clara a „sferei de influenta a problemei”. Este necesar ca ea sa fie completa, incluzand elemente comportamentale, emotionale, fizice, interactionale si atitudinale. Inainte ca terapeutul sa incerce sa schimbe situatia, el are nevoie de astfel de informatii, pe care le poate afla de la fiecare membru al familiei participant la sedinta. Aceasta detaliere serveste ulterior cautarii si identificarii momentelor in care persoanele au facut fata problemei, numite de White „rezultate exceptionale”, dar si deschiderii de posibilitati multiple pentru actiune. Mai mult, ea demonstreaza ca terapeutul accepta ca persoana sau familia sufera din cauza problemei si ca gradul in care viata si relatiile lor se desfasoara este limitat. Dar prin asta se continua si externalizarea. De exemplu: „Cand te-a convins Gelozia sa faci ceva ce ai regretat mai tarziu?” sau „Ce fel de trucuri foloseste Anorexia/Bulimia pentru a o indeparta pe fiica ta de cei care o iubesc? Sau „Ce fel de minciuni iti tot spune Depresia despre valoarea ta ca persoana?”
Pagini: 239 / Pret: 49.00 lei In ce masura deciziile membrilor familiilor noastre ne influenteaza viata si propriile decizii? Cum depinde scenariul personal de viata de alegerile facute de antecesorii nostri? Retrairea istoriei familiale in terapie ne poate oferi ocazia de a descoperi sensul existential, dezvaluind dorinte, nevoi sau vise -uitate-. Metodele si tehnicile psihogenealogiei sunt prezentate in cartea -Psihogenealogie. Diagnoza, interventia si vindecarea istoriei familiale-, coordonata de Iolanda Mitrofan.
Pagini: 374 / Pret: 59.00 lei Iolanda Mitrofan subliniaza in lucrarea -Orientarea experientiala in psihoterapie- faptul ca instrumentul fundamental in Terapia Unificarii este starea de martor, abilitatea de a observa fara a evalua sau condamna experienta in desfasurare. Folosind acest instrument, clientul invata sa fie martor impartial al proceselor sale interioare in calea sa spre eliberarea de blocaje, traume sau suferinte.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
