Abonati-va la Newsletter! Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
Trauma familiala si resursele compensatorii de Diana Vasile
In cartea -Trauma familiala si resursele compensatorii, Diana Vasile explica detaliat ce inseamna trauma, care sunt mecanismele ei si cum se poate desfasura procesul de vindecare. Autoarea se concentreaza apoi asupra traumelor familiale (doliu, pierdere, divort etc.), asupra resurselor psihice care pot fi activate pentru a le face fata si asupra strategiilor terapeutice eficiente in vindecarea lor.
Stoc Epuizat Momentan (Produsul va fi disponibil in 3-14 zile)
Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
Anul aparitiei: 2012 Editia originala:2011 Editia originala aparuta in limba romana
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:145 mm x 200 mm ISBN:978-606-8429-07-6
Descrierea editorului
Am fost dintotdeauna preocupata si fascinata de capacitatile si potentialitatile umane manifestate in cele mai diverse situatii. Cum reuseste fiinta umana sa invete, sa creeze, sa faca fata dificultatilor pe care le intampina? Cum poate sa se bucure si sa renasca, asemenea pasarii Phoenix, din propria cenusa, dupa experiente care ii bulverseaza intreaga existenta? Am inceput astfel sa studiez aceste potentialitati, initial prin intermediul facultatii de Psihologie, apoi cu ajutorul specializarilor masterale si al formarilor profesionale. Mi-am indreptat atentia spre ceea ce mi-am dorit din copilarie, spre consiliere si psihoterapie, practicata sub influenta puternica a credintei mele ca oamenii au mult mai multe resurse, posibilitati, capacitati decat isi dau seama sau decat isi imagineaza.
Diversele experiente de viata, placute sau dificile, cotidiene sau deosebite, unele dintre ele aflate in variate stari profunde ale constiintei, altele aflate la limita intelegerii mele, mi-au stimulat in permanenta potentialul uman, cu toate ca asta a insemnat atat suferinta, cat si bucurie. Cu ajutorul acestor experiente m-am descoperit, am crescut, m-am ajutat, am evoluat, dar m-am si apropiat de oameni si i-am cunoscut, si, in masura in care am putut, i-am inteles si le-am dat o mana de ajutor. Toate aceste experiente s-au imbinat cu studiile mele privind traumele psihice, determinand un interes din ce in ce mai crescut pentru fenomenele rezilientei si cresterii posttraumatice.
Acest interes a fost stimulat de doua persoane importante din viata mea, care mi-au ghidat si format abilitatile psihoterapeutice si pe cele de studiu al profunzimilor umane. Este vorba de Prof. Univ. Dr. Iolanda Mitrofan, cea care mi-a deschis calea catre resursele mele si ale altora si catre modalitatile psihoterapeutice de a le stimula. Cea de a doua persoana este Dr. Francis Macnab, psihoterapeut australian specializat in consilierea si psihoterapia traumei. Lui ii datorez dezvoltarea abilitatilor mele de lucru cu persoanele traumatizate, si tot el este cel care m-a initiat in studiul fenomenului rezilientei si cresterii posttraumatice. Le voi ramane pentru totdeauna recunoscatoare pentru rolul lor in viata mea si ma bucur ca am ocazia sa le arat ca eforturile si investitiile lor au dat rezultate.
Tocmai aceste fenomene constituie subiectul lucrarii pe care o aveti in mana si al interventiilor mele terapeutice si didactice. Ca urmare, aceasta lucrare este dedicata tuturor celor interesati de studiul resurselor personale care se activeaza dupa ce persoanele trec prin experiente traumatice in familiile din care provin. Dar as dori ca aceasta lucrare sa fie mai mult decat atat: as dori sa se constituie intr-un inceput de drum spre promovarea mai intensa in Romania a posibilitatilor pe care oamenii le au la indemana pentru stimularea potentialului psihic pe care il au.
Mi-as dori ca aceasta carte sa fie un manifest pentru sustinerea ideii ca ranile psihice nu sunt doar momente de suferinta si durere, ci si ocazii de crestere si evolutie. Dintotdeauna au existat proverbe sau expresii care subliniau acest aspect al suferintei umane, adica al oportunitatii de transformare pozitiva pe care trauma o poarta in miezul ei. Cu alte cuvinte, atunci cand ceva se darama, exista intotdeauna posibilitatea reconstructiei pe un nou nivel, calitativ superior, fara ca acest lucru sa nege sau sa minimalizeze importanta pierderii si a durerii traite. Cu alte cuvinte, trauma nu este de dorit, dar contine si un potential de innoire sau dezvoltare.
Autoarea
Diana Vasile
Diana Vasile este doctor in Psihologie, cadru didactic la Universitatea „Hyperion”, psiholog clinician principal, psihoterapeut, formator si supervizor in psihoterapie experientiala, psihoterapii scurte si colaborative.
Este specialist in dezvoltare personala, psihoterapia traumei si terapii de grup. Este membru fondator al SPER, ARTS&CORS, ARPT, ARTS si presedinte al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT).
In videoul de mai jos, psihoterapeuta Diana Vasile vorbeste despre ce este o trauma, cum poate fi depasita si vindecata prin diverse tehnici terapeutice:
Capitolul 1
Traumatizarea psihica 1.1. Evenimentele si situatiile traumatice
1.2. Trauma psihica
1.3. Reactiile la trauma
1.4. Diferente intre traumele adultilor si traumele copiilor
Capitolul 2
Trauma familiala 2.1. Rolul familiei
2.2. Rolul parintilor
2.3. Rolul fratilor
2.4. Rolul familiei extinse
2.5. Traumele familiale
2.6. Restructurarea familiei in urma divortului
2.7. Restructurarea familiei in urma decesului unui parinte
Capitolul 3
Resurse psihice activate in procesul traumatic 3.1. Adaptare si coping
3.2. Rezilienta
3.3. Fenomenul rezilientei la copiii cu un parinte decedat si la cei cu divort parental
3.4. Cresterea si succesul posttraumatic
Capitolul 4
Cercetare privind resursele personale compensatorii in procesul traumatic al ranii familiale produsa prin divort si deces 4.1. Ce spun oamenii despre efectele traumelor familiale
4.2. Ce spun studiile despre efectele ranii familale provocata de divort si decesul unui parinte
4.3. Ce spun cei cu trauma familiala despre resursele lor
4.4. Ce spun expertii romani in psihodiagnoza si psihoterapie
Capitolul 5
Sinteza resurselor compensatorii
Bibliografie
Anexe
Fragmente din carte
Traumatizarea psihica
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au dezvoltat strategii si cunostinte de a face fata suferintei psihice aparute in urma pierderilor, accidentelor, catastrofelor, ranirilor. Exista in orice popor o serie de ritualuri, obiceiuri si traditii care au scopul de a proteja omul de efectele dureroase ale traumatizarii psihice. Mai mult, exista practici si ritualuri care sunt menite a creste rezistenta persoanei la traumatizarea psihica, precum si mituri care arata ca suferinta si trauma psihica pot fi depasite si chiar pot duce la cresterea si evolutia umana.
Pentru a intelege si a putea ajuta eficient oamenii sa depaseasca traumele psihice si pentru a le creste rezistenta psihologica este nevoie de clarificarea unor concepte, printre care cele mai importante sunt cele de:
Aceasta clarificare nu este usor de realizat avand in vedere faptul ca numerosi autori au dat diferite definitii si au analizat aceste concepte, fara sa ajunga la prea multe concluzii comune. Este, de altfel, de asteptat sa existe dificultati de a obtine un consens, pentru ca fenomenele si procesele implicate in traumatizarea psihica sunt extrem de complexe si greu de studiat, obstacolele in cercetare fiind numeroase si variate. Voi face insa o trecere in revista a ceea ce ofera literatura de specialitate pe aceasta tema.
De la inceput, as dori sa precizez ca dificultatea de a analiza trauma psihica a determinat unele concepte care, desi utile in practica terapeutica, pot crea confuzii. Printre acestea se afla chiar binecunoscuta tulburare de stres posttraumatic (PTSD) din Manualul Diagnostic si Statistic al Asociatiei Psihiatrice Americane (...). Apreciez, alaturi de autorii germani G. Fischer si P. Riedesser, ca, prin notiunea de sindrom de stres posttraumatic, se poate crea o dubla confuzie: una intre notiunea de stres si cea de trauma, iar alta intre trauma si evenimentul traumatizant, prin prefixul „post” din posttraumatic.
Desi sunt apropiate, notiunele de stres si trauma ar fi bine sa nu fie neaparat asociate, deoarece in limbaj comum ele se diferentiaza mult. Notiunea de stres se refera la o manifestare zilnica, la o reactie a organismului, si se asociaza mai degraba cu ideea de tensiune, de presiune, in timp ce trauma este vazuta ca o rana, ca o leziune sufleteasca, si presupune suferinta si boala. (...)
Trauma psihica
Cand vorbim de trauma psihica, ne referim la consecintele in plan psihic ale evenimentelor si situatiilor traumatice. Este vorba de rana produsa in interiorul sistemului nostru de personalitate, de la cele mai superficiale niveluri, la cele mai profunde. Rana este de fapt o pierdere, o rupere a integritatii personalitatii. Consecintele pot fi extrem de dureroase si de perturbatoare, dar ele vor putea constitui bazele unor transformari psihologice atat negative, cat si pozitive pentru persoana care a suferit. Ma voi ocupa in aceasta lucrare atat de efectele negative, cat si, sau mai ales, de cele pozitive ale traumelor psihice.
Pentru inceput, am in vedere cativa autori despre care consider ca au contribuit la clarificarea termenului de trauma psihica. Acestia sunt psihologii germani Gottfried Fischer si Peter Riedesser si psihologul australian Francis Macnab.
Iata cum definesc G. Fischer si P. Riedesser trauma psihica: o experienta vitala de discrepanta intre factorii situationali amenintatori si capacitatile individuale de stapanire, care este insotita de sentimente de neajutorare si abandonare lipsita de aparare si care duce astfel la o zdruncinare de durata a intelegerii de sine si de lume.
Aceasta definitie pune accentul pe doua mari elemente: situatia in care se afla persoana, situatie ce este perceputa ca amenintatoare pentru integritatea sa fizica si/sau psihologica, iar pe de alta parte capacitatile de stapanire, de a gestiona situatia, in sensul pastrarii unui anumit nivel de control al situatiei cu care se confrunta subiectul. Aceasta discrepanta nu este una superficiala, ci una care afecteaza profund modul in care omul intelege lumea si pe sine insusi, in special prin puternicul sentiment de neputinta, neajutorare si lipsa de aparare care insoteste intreaga paleta a trairilor sale.
Discrepanta aceasta inseamna de fapt o rupere, un clivaj in interiorul sistemului nostru psihic si de aceea nu trebuie confundata trauma cu stresul. Ruptura este mult mai mult decat o presiune interioara. Ruptura presupune o impartire a psihicului, iar cele doua parti rezultate vor avea evolutii diferite.
In lucrarea sa aparuta in 2000, Traumas of Live and Their Treatment, Francis Macnab afirma ca fiecare persoana traumatizata prezinta de multe ori mai multe tipuri de traume. De aceea, e important sa fie stabilita asa-numita trauma centrala. Trauma centrala este acea trauma care afecteaza cel mai puternic persoana, deci rana psihologica cea mai adanca si mai perturbatoare. Odata ce trauma centrala a fost identificata, toate celelalte traume, deoarece un eveniment traumatizant poate atrage dupa sine mai multe rani, pot fi percepute si tratate efectiv ca fiind secundare.
Identificarea traumei centrale este vitala pentru o analiza contextuala si pentru toate formele de psihoterapie scurta integrativa. Odata ce persoana recunoaste trauma centrala, ea sesizeaza elementele esentiale ale procesului terapeutic, si vede cum, pe masura ce terapia asupra traumei centrale avanseaza, celelalte traume vor deveni parti ale lucrului terapeutic.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
