Editura: ASCR
Colectia: Psihologul expert
Pagini: 300
| |
Anul aparitiei: 2009
Editia originala: 2009
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 170 mm x 240 mm
ISBN: 978-973-7973-80-1
|
Descrierea editorului
Interesat de relationarea si conditionarea reciproca a cunoasterii si a afectivitatatii, autorul urmareste ideea imbratisata de un numar tot mai mare de psihologi clinicieni, potrivit careia emotiile au o componenta cognitiva substantiala si ca functionarea defectuoasa a acesteia are un rol fundamental in mentinerea tulburarilor afective.
In acest sens, cartea "Biasarea atentiei in anxietate" abordeaza una dintre fatetele relatiei cognitii-emotii: biasarea atentiei (adica distorsiunea in prelucrarea stimulilor emotionali in comparatie cu cei neutri) in anxietate. Se analizeaza la nivel teoretic, metodologic si empiric conditiile in care stimulii anxiogeni beneficiaza de resurse prioritare de procesare si consecintele acestui fenomen asupra calitatii si a intensitatii emotiilor resimtite. Sintetic, lucrarea urmareste specificul biasarilor atentionale si rolul lor in dinamica anxietatii.
 Corneliu-Marius Cioara Corneliu-Marius Cioara este psiholog si lector la Catedra de Psihologie a Universitatii din Oradea. A urmat un masterat in consiliere psihologica si este doctor in psihologie. S-a specializat in domeniul psihologiei cognitive, al psihologiei judiciare si al psihologiei sportului.  |
Pagini din carte
      
      
      
  
Cuprinsul cartii
Rezumat in limba engleza
Prefata
Introducere
CAPITOLUL 1 - MODELE TEORETICE ALE PROCESARII INFORMATIONALE SELECTIVE iN ANXIETATE
1. Modele timpurii: Beck si Emery (1985) si Bower (1981)
2. Modelul lui Williams si colab. (1988, 1997)
3. Modelul cognitiv-motivational al anxietatii (Mogg si Bradley, 1998)
4. Modelul lui Mathews si Mackintosh (1998)
5. Teoria celor patru factori ai anxietatii (Eysenck, 1997) si teoria controlului atentional (Eysenck si colab., 2007)
6. Perspective evolutioniste asupra procesarii selective in anxietate: Ohman (1993); Ohman si Mineka (2001)
7. Modelul computational al lui Robinson (1998)
8. Modelul implementational al lui LeDoux (1996)
9. Analiza componentiala a biasarilor atentionale (Fox si colab., 2001)
10. Remarci finale asupra procesarii informationale selective in anxietate
CAPITOLUL 2 - PARADIGME EXPERIMENTALE UTILIZATE IN STUDIUL BIASARILOR ATENTIONALE
1. Proba Stroop emotional
2. Sarcina experimentala Dot Probe
3. Sarcina de identificare perceptiva
4. Sarcina ascultarii dihotomice
5. Sarcina de explorare vizuala
6. Sarcina indiciilor atentionale exogene
7. Sarcina de categorizare lexicala
8. Remarci finale asupra paradigmelor experimentale utilizate in studiul biasarilor atentionale in anxietate
CAPITOLUL 3 - SPECIFICUL BIASARILOR ATENTIONALE IN ANXIETATE
1. Biasarile atentionale in anxietate intre amenintare, emotionalitate bipolara si relevanta personala
2. Biasarile atentionale intre detectia timpurie si dezangajarea intiarziata
3. Studiul 1: Confruntarea experimentala a ipotezelor concurente in explicarea specificului biasarilor atentionale in anxietate
3.1 Obiective si ipoteze
3.2 Metoda
* Subiecti
* Instrumente si materiale
* Procedura
* Design
3.3. Rezultate
3.4. Discutii
4. Evolutia temporala a biasarilor atentionale in anxietate. Ipoteza vigilenta - evitare
5. Biasarea atentiei si represia
6. Studiul 2. Impactul represiei asupra evolutiei temporale a biasarilor atentionale in anxietate
6.1. Obiective si ipoteze
6.2 Metoda
* Subiecti
* Instrumente si materiale
* Procedura
* Design
6.3. Rezultate
6.4. Discutii
CAPITOLUL 4 - ROLUL BIASARILOR ATENTIONALE IN REACTIVITATEA EMOTIONALA NEGATIVA
1. Biasarea atentiei si vulnerabilitatea emotionala
2. Studiul 3. Analiza rolului cauzal al biasarilor atentionale in reactivitatea emotionala negativa
2.1 Obiective si ipoteze
2.2. Metoda 4.2.2.1. 4.2.2.2. 4.2.2,3. 4.2.2.4. Rezultate * * Subiecti
* Instrumente si materiale
* Procedura
* Design
2.3. Rezultate
2.4. Discutii
CAPITOLUL 5 - CONCLUZII S1 DISCUTII FINALE
Bibliografie
Anexe
Fragmente din carte
Intr-o acceptiune foarte larga, anxietatea poate fi definite ca un set de raspunsuri in plan cognitive, comportamental, fiziologic si subiectiv la amenintare. Ea implica o activitate vegetativa crescuta (accelerarea ritmului cardiac si a frecventei respiratoria, cresterea tensiunii arteriale, tonifiere musculara etc.), data de activarea sistemului nervos simpatico, trairi subiective de tensiune si cognitii ce implica teama si ingrijorare.
Desi episoadele de anxietate nu sunt insotite intotdeauna de comportamente specific, indicatori comportamentali cum sunt incoerenta verbala, tremurul sau imobilitatea sunt adesea prezenti (Kowalski, 2000; Miu, 2007).
O asemenea perspectiva nu permite insa diferentierea anxietatii de alte emotii, cum este de exemplu frica. Mai specific, unii autori propun disocieri intre frica si anxietate pe baza prezentei unui agent stressor (Blanchard si Blanshard, 1990) sau a directiei raspunsului de aparare (Gray si McNaughton, 2003). Astfel, frica presupune prezenta unei amenintari evidente, identificabile, localizabile si declansarea unui raspuns de aparare prin lupta, evitare sau evadarea din acea situatie.
Pe de alta parte, in sens restrans, anxietatea este asociata cu amenintari potentiale sau difuze, nu neaparat prezente in modul „aici si acum” pentru a putea fi evitate; Epstein (1972) o defineste ca o frica nerezolvata, o stare de arousal nedirectionat, consecutiv perceptiei unei amenintari.
Nu toti autorii din domeniu au adoptat insa o asemenea delimitare intre cele doua concepte, frica si anxietatea fiind adeseori utilizate in lucrarile de specialitate ca sinonime. In aceasta perspectiva, termenul „anxietate” este un concept umbrela ce include orice reactie defensiva la amenintare, indiferent de natura amenintarii si de tipul de raspuns.
Cea mai uzitata clasificare in domeniul anxietatii este cea dintre stare si trasatura, propusa de Charles Spielberger (1966). Anxietatea ca trasatura desemneaza o predispozitie, o tendinta relativ stabila de a reactiona anxios si de a percepe o gama larga de stimuli si situatii ca fiind periculoase si amenintatoare, in timp ce starea anxioasa se refera la o dispozitie tranzitorie, la resimtirea anxietatii de catre individ la un moment dat si intr-un context anume.
Conform autorului, cele doua dimensiuni sunt intr-o stransa interdependenta, astfel ca intensitatea starii anxioase resimtite de un individ este dependenta de nivelul anxietatii ca trasatura a acestuia si de potentialul amenintator al situatiei in care se afla. Distinctia conceptuala este fundamentata si in plan empiric si metodologic prin elaborarea Chestionarului Anxietatii ca Stare si Trasatura (eng. State-Trait Anxiety Inventory; STAI – Spielberger, Gorsuch si Luchene, 1970), care masoara independent, prin intermendiul a doua scale, cele doua dimensiuni.
Desi s-a afirmat ca incarca masiv anxietatea din situatiile sociale in detrimentul celei fata de amenintarile fizice (Eysenck, 1992; Fox, 1993), STAI ramane si la ora actuala cel mai utilizat instrument in cercetarile asupra anxietatii, in special pe segmentul nonclinic (Schrooten, 2007).
Daca la nivel nonclinic, anxietatea este asimilata unei emotii sau unei trasaturi de personalitate, in sectorul clinic ea este abordata ca o tulburare a psihicului. Nivelul de anxietate devine patologic atunci cand intensitatea si durata episoadelor recurente de anxietate sunt disproportionate in raport cu gradientul amenintarii circumstantelor concrete sau cand aceste episoade apar fata a fi determinate de prezenta unui stimul ori a unei situatii amenintatoare obiective.
Un criteriu important in delimitarea dintre normal si patologic este si masura in care simptomatologia de tip anxios interfereaza cu viata si cu activitatea cotidiana a subiectului. Formele clinice ale anxietatii (tulburarile anxioase) includ atacul de panica, agorafobia, panica fara agorafobie, panica cu agorafobie, agorafobia fara istoria de panica, fobia specifica, fobia sociala, tulburarea obsesiv-compulsiva, stresul posttraumatic, stresul acut, anxietatea generalizata, tulburarea anxioasa datorata unei conditii medicale generale, tulburarea anxioasa indusa de o substanta si tulburarea anxioasa fara alta specificatie (conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale DSM-IV-R editat de Asociatia Americana de Psihiatrie, 2000/2003).
O contributie foarte importanta la progresul in cunoasterea anxietatii o au studiile realizare in paradigma cognitiva. Aceasta a permis dezvoltarea unor linii de cercetare extrem de fecunde, care au dus la o mai buna intelegere a fenomenului si au stat la baza elaborarii si a implementarii de tehnici si metode terapeutice eficiente.
Conform paradigmei cognitive, reactiile noastre (inclusiv cele in plan emotional) sunt determinate de modul de organizare si interpretare a informatiei. In particular, cu privire la anxietate intereseaza particularitatile modului de procesare informationala la persoanele anxioase. Numeroase modele teoretice si studii experimentala subliniaza ca anxietatea este asociata cu existenta unor distorsiuni in procesarea informatiei cu potential emotional in comparatie cu cea neutra (pentru sinteze, a se vedea Power si Dalgleish, 1998; Williams, Watts, MacLeod si Mathews, 1988, 1997; Yiend, 2004).
Acestea sunt reunite in conceptul generic bias/biasare care desemnează tendinta subiectiva de procesare preferentiala a anumitor informatii in detrimentul altora (in sens restrans, a stimulilor emotionali in comparatie cu cei neutri). Fenomenul biasarii afecteaza mai multe domenii ale cognitiei, cele mai studiate fiind alocarea preferentiala a resurselor atentionale (biasari atentionale), reactualizarea prioritara a informatiei congruente cu starea afectiva curenta (biasari mnezice), favorizarea unei anumite interpretari a stimulilor ambigui (biasari de interpretare) si estimarea distorsionata a probabilitatii unui anumit fenomen (biasari de evaluare).
Nucleul central al acestei lucrari este biasarea atentionala, inteleasa ca distorsiune in prelucrarea stimulilor emotionali in comparatie cu cei neutri. Dei in sens restrans conceptul desemneaza alocarea prioritara de resurse cognitive in vederea procesarii informatiei cu caracter amenintator, cercetarile recente au extins sfera acestuia, incluzand si situatiile in care stimulii anxiogeni sun evitati sistematic de catre subiect.
In acceptiunea utilizata pe parcursul acestei lucrari, termenul „biasare atentionala” se refera la orice deviere in prelucrarea unei categorii de stimuli, fie in sensul vigilentei fata de aceasta, fie al evitarii ei.
Studii riguroase desfasurate in diverse paradigme si conditii experimentale, pe o plaja vasta de categorii de subiecti, au aratat ca biasarile atentiei sunt asociate cu anxietatea, fiind prezente atat in starile nonclinice, cat si in tulburarile de tip anxios (Bar-Haim, Lamy, Pergamin, Bakermans-Kranenburg si van Ijzendoorn, 2007).
Aprecieri si cronici
Cartea lui Marius Cioara abordeaza o tema intesns frecventata de cercetarile din psihologia cognitiva aplicata - cea a biasarilor atentionale. (...) Coroborate, datele experimentale sustin cateva concluzii, extrase cu multa finete de catre autor: 1) biasarile atentionale sunt heterogene si dependente de metoda de masurare folosita; 2) biasarile apar atat la anxiosi, cat si la non-anxiosi, diferenta fiind data de gradient, de pragul cirtic de la care apare biasarea; 3) biasarile sunt adesea preatentionale, intrucat procesarea valentei precede procesarea semnificatiei stimulului; 4) biasarea este substantial dependenta de relevanta personala; 5) biasarea este semnificativ mai vizibila in conditii de incarcare cognitiva decat in conditii de disponibilitate mare a resurselor. Consider ca lucrarea dlui Cornelui-Marius Cioara este deosebit de meritorie, atat prin aparatul conceptual, cat si prin metodologia utilizata si rezultatele obtinute. - Prof. univ. dr. Mircea Miclea
|
