Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





66 TITLURI DISPONIBILE

27 TITLURI DISPONIBILE

128 TITLURI DISPONIBILE

11 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:

      
Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara - Thea Ionescu       Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara
de

Bazandu-se pe studii stiintifice recente, Thea Ionescu prezinta in cartea -Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara- modalitati de a aplica rezultatele acestor cercetari in educatie cu scopul optimizarii dezvoltarii cognitive a copiilor si, in special, pentru stimularea capacitatii acestora de a categoriza eficient obiecte. Exercitiile de categorizare prezentate in volum sunt de interes atat pentru pedagogi, psihologi sau alti specialisti care lucreaza cu copii, cat si pentru parinti.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc



      



Editura: ASCR
Colectia: Psihologul expert
Pagini: 152
   
Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 2008
Editia originala aparuta in limba romana
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 165 mm x 240 mm
ISBN: 978-973-7973-54-2


Descriere psihoshop.ro

Cartea "Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara", de Thea Ionescu, abordeaza dezvoltarea categorizarii de obiecte si flexibilitatea acesteia. Autoarea face la inceput o scurta prezentare a functiilor indeplinite de categorizare in sistemul cognitiv si a modelelor din literatura de specialitate pentru adulti. Dupa definirea categorizarii flexibile, este descris succint substratul neurofiziologic al procesului de categorizare, cu scopul de a creiona un cadru general pentru studiile despre copii.

Capitolul trei al cartii trece in revista date stiintifice referitoare la gruparea de obiecte realizata de copii si la capacitatea lor de a fi flexibili. Factorii care influenteaza flexibilitatea categorizarii la prescolari sunt fie externi (de pilda, instructiuni sau tip de proba) fie interni (de exemplu, mecanisme atentionale sau inhibitie cognitiva) si ei au influenta asupra performantelor copiilor la diverse tipuri de probe.

Cartea "Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara" cuprinde si cateva studii ale autoarei referitoare la categorizarea la varsta prescolara.

In ultimul capitol al volumului "Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara", Thea Ionescu subliniaza implicatiile practice, la nivel educational, ale studiilor despre categorizare la prescolari. Ea sugereaza cateva modalitati de dezvoltare a flexibilitatii in categorizare astfel incat sa se optimizeze la copii abilitatile de rezolvare de probleme.

Flexibilitatea cognitiva este un obiectiv important al educatiei timpurii, iar tehnicile eficiente de dezvoltare a ei sunt cheia optimizarii potentialului cognitiv al copiilor mici. Categorizarea, un element esential in dezvoltarea cognitiva, si flexibilitatea ei asigura o mai buna triere a informatiilor, o rezolvare de probleme eficienta si o mai buna organizare si planificare a activitatilor. Metodele de optimizare a categorizarii si a flexibilitatii ei prezentate de Thea Ionescu in cartea "Copiii fac ordine! Categorizarea la varsta prescolara" pot fi folosite in domeniul educatiei timpurii de catre toti cei implicati in educarea prescolarilor (educatori, profesori, consilieri, psihologi, parinti etc.).

„Flexibilitatea categorizarii este un element al flexibilitatii cognitive si ea poate fi investigata de la varste mici, intrucat clasele de obiecte sunt accesibile copiilor foarte devreme in ontogeneza. Cunoasterea mecanismelor dezvoltarii acestei abilitati particulare poate contribui pe de o parte la descifrarea flexibilitatii cognitive, iar pe de alta parte ne poate ajuta sa cream contexte favorabile pentru dezvoltarea ei.” (Thea Ionescu)



Thea Ionescu

Thea Ionescu este absolventa a Facultatii de Psihologie a Universitatii Babes Bolyai din Cluj-Napoca. A urmat un master in Consiliere Psihologica si, ulterior, a obtinut titlul de Doctor in Psihologie cu teza avand ca tema -Flexibilitatea in categorizare la copii. Domeniile de cercetare si studiu in care s-a implicat sunt: psihologia dezvoltarii, dezvoltarea si flexibilitatea cognitiva, categorizarea si formarea conceptelor.



Prezentari Video

In videoul de mai jos, puteti urmari o prezentare sustinuta de conf. univ. dr. Thea Ionescu despre ce inseamna o relatie sanatoasa intre parinti si copii.





Pagini din carte

      



Cuprinsul cartii

1. Introducere

2. Categorizarea - modele generale

2.1. Categorizarea si functiile acesteis in sistemul cognitiv
2.2. Similaritate in categorizare
2.3. Modele teoretice ale categorizarii
2.4. Flexibilitatea in categorizare
2.5. Substratul neurofiziologic - nivelul implementational al categorizarii

3. Dezvoltarea abilitatii de categorizare in primi sase ani de viata - categorizarea fexibila la prescolari

3.1. Abordari ale categorizarii in studiile cu subiecti copii
3.2. Probe utilizate pentru investigarea categorizarii la copii
3.3. Date ontogenetice
3.3.1. Categorizarea intre 0 si 2 ani
3.3.2. Categorizarea intre 2 si 6 ani
3.3.2.1. Flexibilitatea reprezentarii
3.3.2.2. Categorizarea si flexibilitatea acesteia la prescolari
3.3.3. Dezvoltarea categorizarii flexibile in perioada prescolara - doua exemple
3.3.3.1. Traseul ontogenetic al categorizarii intre 3 si 6 ani
3.3.3.2. Sortare libera versus sortare dirijata si categorizarea flexibila la 3-5 ani
3.3.3.3. Concluzii privind ontogeneza categorizarii flexibile

4. Factori care influenteaza flexibilitatea categorizarii la varsta prescolara

4.1. Factori externi
4.1.1 Influenta tipului de proba asupra categorizarii - un exemplu
4.1.2. Instructiunile si categorizarea flexibila - al doilea exemplu
4.2. Factori interni
4.3. Tandemul factorilor externi si interni

5. Implicatii educationale sau... dincolo de scaunul "comod" al cercetatorului

Bibliografie




Fragmente din carte

Probe utilizate pentru investigarea categorizarii la copii

In primii doi ani de viata, principalele metode utilizate sunt: preferinta vizuala pentru categorii – prin care se masoara durata fixarii unor stimuli familiari sau noi pentru copil; miscarea conditionata din picior – se masoara nivelul transferului de miscare a piciorului la un exemplar nou din aceeasi categorie cu cea pentru care a invatat conditionat miscarea; examinarea de obiecte – se masoara timpul de manipulare si de privire a stimulilor noi din categoria cu care a fost familiarizat si dintr-o alta categorie; imitatia generalizata – se modeleaza actiunea cu un obiect, dupa care i se prezinta copilului un obiect nou din aceeasi categorie si un obiect din alta categorie, urmarindu-se obiectul la care copilul generalizeaza actiunea invatata; atingerea secventiala – se inregistreaza succesiunea atingerii obiectelor din aceeasi categorie.

Descrierea metodelor de investigare a categorizarii si varsta la care se aplica aestea in general (adaptare dupa Mareschal si Quinn, 2001)

Descrierea probei si varsta la care se aplica

Preferinta vizuala pentru categorii – 0-12 luni

- copilul este asezat in bratele parintelui intr-un aparat de tip Fagan;
- o incapere cu un panou pe care sunt prezentati stimulii; panoul are niste orificii prin care se poate masura de catre experimentator durata fixarii stimulului de catre copil;
- copilul este familiarizat cu diferite exemplare ale unei categorii (6 sau 8 stimuli cate 15 s, prezentati in perechi), iar in etapa de test i se prezinta o pereche formata dintr-un exemplar nou din categoria familiara si un exemplar nou dintr-o categorie noua (2x10 s).

Miscare conditionata din picior – 3-6 luni

- copilul este asezat pe spate intr-un leagan, avand atarnat deasupra sa un carusel cu mai multe jucarii;
- metoda se bazeaza pe invatarea conditionata si incepe cu o etapa fara intariri (caruselul nu e atasat calcaiului copilului), pentru a se masura rata de baza a lovirii cu picioarele pentru fiecare bebelus atunci cand miscarea lui nu antreneaza miscarea caruselului;
- urmeaza o sesiune de 6-9 minute de intarire (caruselul este legat de calcai cu o panglica), in care copilul invata sa asocieze miscarea picioarelor cu miscarea caruselului atarnat deasupra sa;
- pentru a verifica retentia miscarii invatate, ultima etapa este din nou una fara intariri, in care se urmareste extrapolarea miscarii picioarelor la un carusel nou, similar cu cel din etapa de invatare.

Examinare de obiecte – 7-11 luni

- copilul este asezat in fata experimentatorului, in bratele parintelui sau intr-un scaun pentru bebelusi;
- se asaza o jucarie pe masa dintre ei si se indreapta atentia copilului catre ea, avand voie sa o manipuleze; etapa de familiarizare cuprinde 2 sau 3 seturi de catre 4 exemplare diferite din aceeasi categorie;
- in etapa de test i se prezinta un nou exemplar din categoria familiara si un nou exemplar dintr-o categorie noua.

Imitatie generalizata – 9-14 luni

- copilul este asezat in fata experimentatorului, in bratele parintelui sau intr-un scaun pentru bebelusi;
- initial, i se prezinta copilului 3 jucarii (tinta, amorsa, distractor) si este lasat sa le exploreze liber; jucariile sunt apoi indepartate din campul vizual si experimentatorul demonstreaza in fata copilului o actiune cu jucaria-amorsa, verbalizand-o;
- in etapa de test se prezinta copilului ceilalti 2 itemi (tinta – care e din aceeasi categorie cu amorsa si distractor – din alta categorie) si se urmareste itemul ales de copil pentru a imita actiunea (care acum e doar verbalizata de catre experimentator).

Atingere secventiala – 13-30 luni

- copilul este asezat in fata experimentatorului, in bratele parintelui sau intr-un scaun pentru bebelusi;
- se asaza pe masa 8 jucarii, cate 4 pentru fiecare categorie testata, iar copilul este incurajat sa le exploreze, fara ca experimentatorul sa intervina – intreaga secventa de explorare este filmata, codandu-se ordinea in care sunt atinse obiectele.

Majoritatea acestor metode pornesc de la asumtia ca bebelusul acorda mai multa atentie obiectelor noi apartinand altor categorii decat celor noi din categoriile cu care a fost familiarizat. Rezultatele obtinute arata ca intr-adevar copiii fac distinctia dintre diferitele categorii de obiecte, din primul an de viata, si ca pot deja sa generalizeze o proprietate sau o actiune la exemplarele aceleiasi categorii.

Cateva dintre problemele observate, legate de metodologie, sunt inconsistenta varstelor la care apare categorizarea de un anumit tip (de exemplu, supraordonata), daca apelam la metode diferite cu grupe de subiecti de aceeasi vaesta (Rakison si Butterworth, 1998a), si dificultatea de a decide uneori care comportament este categorizarea si care non-categorizare (Thomas si Dahlin, 2000).

De asemenea, performanta dovedita cu aceeasi metoda poate sa difere in functie de familiaritatea stimulilor. De pilda, in cazul stimulilor cu care au fost familiarizati copiii, apare comportamentul de atingere secventiala, in timp ce, in cazul unor stimuli noi (in studiile fara etapa de familiarizare), observam atingerea alternativa – cate un obiect din fiecare categorie pe rand (Oakes si Plumert, 2002, apud Bonthoux, Berger si Blaye, 2004). Acest comportament este extrem de util pentru invatarea categoriilor, iar dupa atingerea alternativa se observa trecerea treptata la cea secventiala.

Intre 2 si 6 ani, cele mai utilizate probe in studiul categorizarii la copii sunt: potrivirea de obiecte – in care copilul alege un stimul-tinta pentru un stimul-standard, din trei stimuli posibili; alegerea fortata – care difera de potrivire prin faptul ca acum copilul are de ales intre doi stimuli posibili pe cel adecvat (deci nu are distractori); sortarea de obiecte – in care copilul formeaza categorii de cateva obiecte dintr-o multime de mai multe obiecte; inducerea de trasaturi – in care copilul trebuie sa induca o trasatura prezentata anterior la un stimul la altul din trei stimuli posibili.




Aprecieri si cronici

Confruntat, pe de o parte, cu milioanele de stimuli prin care ne asalteaza realitatea, iar, pe de alta parte, cu o capacitate limitata de prelucrare a informatiei si de reactivitate comportamentala, creierul a creat instrumente prin care reduce diversitatea stimulilor la un numar limitat de categorii. Practic, toata constructia realitatii in care noi traim si modul in care navigam prin ea se datoreaza capacitatii noastre de categorizare. Fara categorizare, rezolvarea problemelor complexe ar fi practic imposibila, iar noi am fi la cheremul stimulilor din jurul nostru.
- Prof. dr. Mircea Miclea





Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:










Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015