Diagnostic Psihodinamic Operationalizat OPD-2. Manual de diagnostic si planificarea terapiei

Diagnostic Psihodinamic Operationalizat OPD-2. Manual de diagnostic si planificarea terapiei
de Autori multipli

In 1992, psihanalisti si psihiatri germani au infiintat un grup de lucru numit -Grupul de lucru pentru Operationalizarea Diagnosticului Psihodinamic (OPD). Grupul a dezvoltat un inventar diagnostic (pe baza unor formulare de evaluare), un proces de planificare a tratamentului si un manual de interventie in criza pentru terapeuti experimentati, cu scopul de a utiliza aceste instrumente in formare si aplicatii clinice. Cartea de fata prezinta toate acestea in forma lor perfectionata dupa mai multi ani de practica clinica si cercetare.

Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 690

Anul aparitiei: 2012
Editia originala: 2010
Traducere din limba germana de M.S. Oprea Aron, N. Dumitru, D. Boutiere, G. Hum

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 145 mm x 205 mm
ISBN: 978-973-707-620-5

Descrierea editorului

OPD este un sistem de diagnostic care reuseste foarte bine sa sintetizeze aspectele descriptive si psihodinamice, respectand interactiunea dintre determinantii biologici, psihodinamici si psihosociali ai bolii.

Cele cinci axe ale OPD includ in mod comprehensiv: natura simptomatologiei actuale si reactia pacientului la propriile simptome, alaturi de atitudinea sa fata de tratament; influenta trasaturilor de personalitate ale pacientului si a relatiilor interpersonale asupra bolii curente; conflictele dominante, constiente si inconstiente, care determina etiologic boala, o complica sau sunt consecinte ale acesteia; structura globala de personalitate a pacientului, nivelul de organizare al acesteia – esential, din perspectiva clinica, pentru capacitatea pacientului de a accepta, participa si beneficia de eforturile de tratare a bolii sale.

Otto F. Kernberg, John F. Clarkin

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Cuprins general

Prefata la editia in limba engleza
Prefata

Capitolul 1. Baze teoretice
Capitolul 2. Rezultate empirice si experiente cu OPD-1
Capitolul 3. Operationalizarea axelor conform OPD-2
Capitolul 4. Manualizarea axelor conform OPD-2
Capitolul 5. Interviul OPD
Capitolul 6. Studiu de caz: "Izgonirea din rai"
Capitolul 7. Selectarea prioritatilor si planificarea tratamentului
Capitolul 8. Masurarea schimbarilor cu ajutorul OPD
Capitolul 9. Arii de practica si asigurarea calitatii
Capitolul 10. Formarea continua (cu adresele centrelor de formare)
Capitolul 11. Bibliografie
Capitolul 12. Adresele autorilor
Capitolul 13. Instrumentele de lucru OPD
Capitolul 14. Module aditionale

Cuprins detaliat

Capitolul 1. Baze teoretice

1.1 De la OPD-1 la OPD-2
Orientarea spre proces
Identificarea resurselor
Interfata dintre axe
Determinarea prioritatilor si planificarea tratamentului
1.2 Obiectivele Grupului de lucru OPD
1.3 Conceptul de Diagnostic Psihodinamic Operationalizat (OPD)
1.4 Consideratii fundamentale privind diagnosticul multiaxial
1.5 Despre operationalizarea constructelor psihanalitice
1.6 Abordari anterioare ale operationalizarii constructelor psihodinamice
1.7 Limitele OPD

Capitolul 2. Rezultate empirice si experiente cu OPD-1

2.1 Criteriile de calitate ale OPD-1
2.2 Axa I: „Trairea bolii si premisele tratamentului”
2.3 Axa II: „Relatii interpersonale”
2.4 Axa III: „Conflict”
2.5 Axa IV: „Structura”
2.6 Concluzie

Capitolul 3. Operationalizarea axelor conform OPD-2

3.1 Axa I - Trairea bolii si premisele tratamentului
3.1.1 Introducere
3.1.2 Trairea bolii si premisele tratamentului
3.1.2.1 Natura si gravitatea bolii existente
3.1.2.2 Importanta contextului social - relatia doctor - pacient
3.1.2.3 Trasaturile de personalitate
3.1.2.4 Constructe teoretice relevante ale axei I
Suferinta subiectiva
Conceptul de boala
Resursele personale
Deschiderea spre psihologie
Sprijinul psihosocial
Beneficiile secundare ale bolii
Motivatia pentru schimbare
3.1.2.5 Operationalizarea trairii bolii si premisele tratamentului in OPD
3.1.2.6 Schimbari ale axei I realizate in OPD-2
3.2. Axa II - Relatii interpersonale
3.2.1 Introducere
3.2.2 Experientele de relationare si organizarea lor intrapsihica
3.2.3 Configurarea interpersonala a conflictelor si structurilor intrapsihice
3.2.4 Diagnosticul disponibilitatii pentru transfer
3.2.5 Despre relatia dintre transfer si repunere in scena
3.2.6 Abordari empirice in cercetarea tiparelor relationale
3.2.7 Conceptul de diagnostic relational in OPD
3.2.7.1 Categorii ale comportamentului interpersonal
3.2.8 Rezumat
3.3 Axa III - Conflict
3.3.1 Ce sunt conflictele?
Conflictele in teoria analitica clasica a dezvoltarii
Despre relatia conflictului cu structura
Conflict si diagnostic
Conflict si afect dominant
3.3.2 Ceea ce mobilizeaza o persoana - de la motivatie la conflict
3.3.3 Abordari anterioare ale diagnosticului conflictului
3.3.4 Conflictele in OPD
3.3.5 Similaritati si diferente ale axei „conflict” intre OPD-1 si OPD-2
3.4. Axa IV - Structura
3.4.1 Termenul de structura
3.4.2 Structura ca termen psihologic
3.4.3 Structura in sens psihanalitic
3.4.4 Psihologia dezvoltarii structurii
3.4.5 Despre operationalizarea structurii in OPD
3.4.6 Structura si tulburare structurala: diferite niveluri de integrare
3.4.7 Diagnostic structural
3.4.8 Experiente cu axa „structura” si dezvoltarea ei ulterioara pana la OPD-2
3.4.9 Similaritati si diferente ale axei „structura” intre OPD-1 si OPD-2
3.5 Axa V - Tulburari psihice si psihosomatice
3.5.1 Introducere
3.5.2 Baze teoretice
3.5.3 Diagnosticul multiaxial in psihiatrie
3.5.4 Constructia si operationalizarea axei V in OPD
3.5.4.1 Stabilirea diagnosticului si principiul comorbiditatii
3.5.4.2 Premisele diagnosticului pe axa V
3.5.4.3 Dezvoltari posibile ale diagnosticului ICD si DSM
3.5.5 Completari si clarificari ale categoriilor de diagnostic ICD-10 in relatie cu OPD
3.6 Conexiuni si interactiuni conceptuale intre axe
3.6.1 Procesul de compilare a materialului diagnostic si integrarea lui
3.6.2 Conexiunea dintre axe
Conflict si structura (relatia dintre axele III si IV)
Despre gestionarea conflictului si structurii in tiparele relationale (relatia cu axa II)
Formarea simptomelor (relatia cu axa V: „tulburaripsihice si psihosomatice”)
Trairea bolii si premisele tratamentului (relatia cu axa I)

Capitolul 4. Manualizarea axelor conform OPD-2

4.1 Axa I - Trairea bolii si premisele tratamentului
4.1.1 Severitatea actuala a tulburarii/problemei
4.1.1.1 Severitatea simptomelor
4.1.1.2 Evaluarea globala a functionarii (GAF - Global Assessment of Functioning)
4.1.1.3 EQ-5D
4.1.2 Durata tulburarii/problemei
4.1.2.1 Durata problemei curente
4.1.2.2 Varsta la debutul bolii
4.1.3 Trairea bolii si modul in care este prezentata si conceptia pacientului despre boala
4.1.3.1 Suferinta subiectiva
4.13.2 Prezentarea acuzelor fizice si a problemelor
4.1.3..3 Prezentarea aspectelor si a problemelor psihologice
4.1.3.4 Prezentarea problemelor sociale
4.1.4 Conceptia despre boala a pacientului
4.1.4.1 Conceptia despre boala orientata spre factorii somatici
4.1.4.2 Conceptia despre boala orientata spre factori psihologici
4.1.4.3 Conceptia despre boala orientata spre factori sociali
4.1.5 Conceptia despre schimbare a pacientului
4.1.5.1 Tipul de tratament dorit: fizic
4.1.5.2. Tipul dorit de tratament: psihoterapia
4.1.5.3 Tipul dorit de tratament: domeniul social
4.1.6 Resurse pentru schimbare
4.1.6.1 Resurse personale
4.1.6.2 Sprijin (psiho)social
4.1.7 Impedimente in calea schimbarii
4.1.7.1 Impedimente externe in calea schimbarii
4.1.7.2 Impedimente interne in calea schimbarii
4.1.5.P Conceptia pacientului despre schimbare (modulul de psihoterapie)
4.1.5.P1 Reducerea simptomelor
4.1.5.P2 Conceptie reflexiva/clarificarea motivelor/orientata spre conflict
4.1.5.P3 Interventia emotional-suportiva
4.1.5.P4 Interventia activ-directiva
4.1.6.P Resursele pentru schimbare ale pacientului
4.1.6.P1 Deschiderea
4.1.7.P Impedimente in calea schimbarii
4.1.7.P1 Beneficii secundare ale bolii/tulburarii care mentin problema
4.2 Axa II - Relatii interpersonale
4.2.1 Introducere
4.2.2 Modificari ale axei II din OPD-1 si axa II din OPD-2
4.2.3 Procedura standard
4.2.3.1 Perspectiva trairii experientei
4.2.3.2 Pozitiile interpersonale
4.2.3.3 Lista de itemi
4.2.3.4 Modelul circumplex
4.2.3.5 Formularea dinamicii relationale
4.2.3.6 Procedura practica
4.2.3.7 Exemplu clinic
4.2.4 Scorarea temelor si a resurselor
4.2.4.1 Temele relationale
4.2.4.2 Procedura practica
4.2.4.3 Contratransferul
4.3.4.4 Exemplu clinic
4.3. Axa III - Conflict
Scorarea conflictelor
Perceptia limitata a conflictului si afectelor
Studiu de caz: femeia care nu percepea nimic
Conflictul actual - modul pasiv
Studiu de caz: directorul executiv
Conflictul actual - modul activ
Studiu de caz: vaduva
4.3.1. Individuatie versus dependenta
Individuatie versus dependenta - modul pasiv
Studiu de caz: menajera
Individuatie versus dependenta - modul activ
Studiu de caz: reprezentantul de vanzari
4.3.2. Submisivitate versus control
Submisivitate versus control - modul pasiv
Studiu de caz: functionarul
Submisivitate versus control - modul activ
Studiu de caz: antreprenorul
4.3.3. Nevoia de ingrijire versus autosuficienta
Nevoia de ingrijire versus autosuficienta - modul activ (si conflictul de vinovatie - modul pasiv)
Studiu de caz: sotia inginerului
Nevoia de ingrijire versus autosuficienta - modul pasiv (conflict oedipian - modul pasiv)
Studiu de caz: functionarul de la Justitie
4.3.4. Stima de sine
Conflictul legat de stima de sine - modul pasiv
Studiu de caz: dezamagitul
Conflictul legat de stima de sine - modul activ
Studiu de caz: consultantul financiar
4.3.5. Conflictul legat de vinovatie
Conflictul legat de vinovatie - modul pasiv
Studiu de caz: teama de succes
Conflictul legat de vinovatie - modul activ
Studiu de caz: dorinte de relationare
4.3.6. Conflictul oedipian
Conflictul oedipian - modul pasiv
Studiu de caz: studenta
Conflictul oedipian - modul activ
Studiu de caz: pacienta de la Urgenta
4.3.7. Conflictul legat de identitate
Modul mixt pasiv si activ
Studiu de caz: expatriata elvetiana
4.4. Axa IV- Structura
4.4.1 Introducere
4.4.2 Operationalizare
4.4.3 Dimensiunile structurale ale evaluarii
Abilitati cognitive: perceptia de sine si perceptia obiectului
Capacitatea de control: autoreglarea si reglarea relatiilor de obiect
Abilitatea emotionala. Comunicarea interna si externa
Abilitatea de atasare: obiectele interne si externe
Excurs: Functia structurala a apararilor
4.4.4 Studii de caz

Capitolul 5. Interviul OPD

5.1 Teoria interviului psihodinamic
5.2 Sustinerea interviului OPD
5.2.1 Premise
5.2.2 Principii
5.2.3 Fazele interviului
5.2.3.1 Faza initiala
5.2.3.2 Investigarea episoadelor relationale
5.2.3.3 Investigarea perceptiei de sine, a domeniilor subiective si obiective ale vietii
5.2.3.4 Investigarea perceptiei obiectelor, a domeniilor subiective si obiective ale vietii
5.2.3.5 Motivatia pentru psihoterapie, premisele tratamentului, capacitatea de insight
5.2.3.6 Tulburari psihice si psihosomatice

Capitolul 6. Studiu de caz: „Izgonirea din rai”

6.1. Vigneta unui interviu
6.2 Evaluarea si documentarea cazului
6.3 Comentarii asupra evaluarii
6.3.1 Trairea bolii si premisele tratamentului
6.3.2 Relatiile interumane
6.3.3 Conflictul
6.3.4 Structura
6.3.5. Tulburari psihice si psihosomatice
6.3.6. Integrarea axelor

Capitolul 7. Selectarea prioritatilor si planificarea tratamentului

7.1 Stabilirea indicatiei pentru tratament pe baza OPD, axa I
7.2 Determinarea prioritatilor pe baza OPD, axele II-IV
Relatiile interpersonale
Conflict
Structura
7.3 Principiile de selectare a prioritatilor
7.4 Partile componente ale prioritatilor
7.5 Planificarea tratamentului si obiectivele terapeutice
Tulburari cu baza predominant conflictuala
Tulburari cu baza predominant structurala
Tulburari cu baza predominant conflictuala complicate de limitari structurale
7.6 Particularitati ale elaborarii psihodinamice a tiparelor relationale disfunctionale
7.7 Concluzii

Capitolul 8. Masurarea schimbarilor cu ajutorul OPD

8.1 OPD si masurarea schimbarilor: consideratii de baza
8.2 Modelul unei masurari a schimbarilor cu ajutorul OPD
8.3 Fidelitate si validitate
8.4 Aplicatii clinice

Capitolul 9. Arii de practica si asigurarea calitatii

9.1 Bazele legale ale asigurarii calitatii in psihoterapie
9.2 Asigurarea calitatii in psihoterapia psihodinamica (QPP)
9.3 OPD in procesul de expertiza a psihoterapiei standard
9.4 OPD in tratamentul pacientilor din spitalele cu profil psihoterapeutic-psihosomatic
9.5 OPD in spitalele de reabilitare psihosomatica
9.6 Formare, educatie continua si studii postuniversitare
9.7 OPD si comisiile de expertiza medicala

Capitolul 10. Formarea continua (cu adresele centrelor de formare)

Interese si necesitati
Organizarea seminariilor de formare si educatie continua in OPD
Obiectivele de continut ale formarii
Certificare
Experientele seminariilor de formare
Perspective
Centre de formare
Formatori autorizati

Capitolul 11. Bibliografie

Capitolul 12. Adresele autorilor

Capitolul 13. Instrumentele de lucru OPD

13.1 Axa I - Modulul judiciar
13.2 Axa II
13.2.1. Lista itemilor pentru axa relatiilor interpersonale
13.2.2 Cotarea temelor si resurselor
13.3 OPD-2 Inventarul conflictelor
13.4 OPD-2 Inventarul structural
13.5 Scala de restructurare Heidelberg
13.6 Intrumentele interviului
13.6.1 Instrumentele interviului pentru axa I
13.6.2 Intrumentele interviului pentru axa II
13.6.3 Instrumentele interviului pentru axa III
13.6.4. Instrumentele interviului pentru axa IV
13.7 OPD-2 Formular de colectare a datelor
13.8 OPD-2 Formular de colectare a datelor -Modulul judiciar
13.9 OPD-2 Formular de colectare a datelor pentru alegerea prioritatilor/obiectivelor

Capitolul 14. Module aditionale

14.1 Scala evaluarii functionarii globale (GAF)
14.2 EQ-5D
14.3 Inventarul mecanismelor de aparare
14.4 Perceptia corpului ca o functie a structurii psihice

Fragmente din carte

1.2 Obiectivele Grupului de lucru OPD

Psihoterapia orientata psihodinamic clasifica fenomenele psihice bazandu-se, in mare parte, pe constructele (meta)psihologice din teoria psihanalitica. Freud (2010/1923a), in teoria lui structurala, descrie pentru prima data personalitatea in termeni de Eu, Se si Supraeu, creand astfel bazele pentru clasificarea psihanalitica a fenomenelor psihice. Similar, conceptul dezvoltarii pulsiunii pregenitale si genitale poate fi folosit pentru operarea unor clasificari.

Mai tarziu, „regresia la punctele de fixatie”, precum si configuratiile si mecanismele de aparare specifice au fost legate de diferite tipuri de afectiuni. Pana in ziua de astazi, literatura psihanalitica actuala foloseste teoria pulsiunilor - pentru a diferentia personalitatea si pentru a clasifica tulburarile psihice, completata de psihologia Eului, teoria relatiilor de obiect si psihologia Sinelui (cf. de exemplu, Shapiro, 1991).

In situatia clinica, aceste constructe sunt folosite pentru a surprinde functiile psihice si tulburarile acestora. De exemplu, psihoterapeutii le folosesc in procesul de intervievare initial, pentru a conceptualiza istoria cazului, putand astfel descrie legaturile dintre simptomele pacientului si tulburarile din dezvoltarea lui emotional-cognitiva. Materialul pe care il aduce pacientul in situatia terapeutica si diagnostica si perceptiile si observatiile psihoterapeutului din interactiunea terapeut-pacient vor fi cumulate, pentru a constitui diagnosticul psihodinamic.

In acelasi timp, de-a lungul timpului, au fost formulate mai multe teorii metapsihologice, cu un nivel de abstractie atat de inalt, incat au fost, una cate una, excluse din randul fenomenelor clinice observabile si au devenit speculative. Aceasta a dus la teorii foarte eterogene si la ambiguitati in terminologia si conceptualizarea psihanalitica.

Dar si pentru constructele care se afla la niveluri mai apropiate de observatie, cum ar fi tiparele transferentiale, configuratiile afectului sau actiuni specifice, formulate la un nivel mai scazut de abstractie, consensul dintre clinicieni era mai scazut decat ar fi fost de asteptat. Aceste probleme au constituit un punct de inceput pentru o initiativa de tipul „Diagnosticului Psihodinamic Operationalizat (OPD)”.

Un alt imbold pentru a forma Grupul de lucru OPD a fost nemultumirea legata de sistemele descriptive de clasificare existente (DSM-III, IV si ICD-10), care puteau oferi o ghidare limitata psihoterapeutilor orientati psihodinamic, pentru tratamentul pacientilor.

Aceste sisteme de diagnostic nu doar abandoneaza conceptul de nevroza, dar mai mult decat atat, pastreaza din plin concepte biologice si fenomenologice, neglijand validitatea categoriilor de diagnostic in favoarea fidelitatii acestora (cf. Schneider/ Freyberger, 1990; Schneider/Hoffmanrt, 1992).

Reiterand, un diagnostic centrat pe simptom, pur descriptiv, ofera clinicianului o orientare insuficienta pentru a elabora indicatiile pentru terapie si pentru a decide cum se va desfasura psihoterapia. In aceasta situatie, pentru psihoterapeutii orientati psihodinamic ar fi necesare, de exemplu, rubrici care sa vizeze conflictele intrapsihice si interpersonale, nivelul structural sau nivelul trairii subiective a bolii.

Aceasta lipsa este perceputa si mai clar datorita faptului ca acesti terapeuti au o bogata experienta clinica in lucrul cu conceptele psihanalitice ale bolii, mentionate anterior. Cu ajutorul acestor concepte, ei stabilesc legaturi intre simptome, conflictele care Ie declanseaza, relatiile disfunctionale ale pacientului si istoria lui de viata, in sensul cel mai larg.

Astfel, subiacent dezvoltarii sistemelor de clasificare psihiatrice a aparut necesitatea includerii unor noi niveluri diagnostice relevante. Pentru a satisface aceasta nevoie, diagnosticul psihodinamic, complementar celui fenomenologic, a identificat noi constructe apropiate observatiei.

In Iuna septembrie a anului 1992, la initiativa Iui Manfred Cierpka si Wolfgang Schneider, a fost fondat Grupul de lucru „Operationalizarea Diagnosticului Psihodinamic” (OPD). Membrii acestuia s-au concentrat pe elaborarea unui proiect multicentrat, lucrand in colaborare si avand drept obiectiv completarea clasificarii tulburarilor psihice descriptive, orientate spre simptom, din ICD-10, cu noi dimensiuni psihodinamice. Scopul, structura si metoda de lucru sunt stabilite prin statut.

Responsabilitatile Grupului de lucru constau in: sprijinirea proiectului in ansamblu, asigurarea unui fundament stiintific acestuia si a unei baze empirice, promovarea lui in fata publicului de specialitate si deschiderea spre coroborarea cu eforturile internationale de clasificare a bolilor psihice din cadrul DSM si ICD. Grupul de lucru a decis axele care au fost ulterior dezvoltate, precum si structura organizatiei.

Purtatorul de cuvant si reprezentatul Grupului de lucru OPD (pana in 1998, S.O. Hoffmann, si de atunci parta in prezent, M. Cierpka), a avut sarcina de a coordona intregul grup si de a convoca sedintele regulate. Pe langa aceasta, Grupul de lucru alege un Comitet Executiv care se ocupa cu toate sarcinile ce pot aparea, daca acestea sunt legate de obiectivele principale ale OPD si de rezultatele realizate.

Exista mai multe grupuri de lucru, formate din experti stiintifici care s-au ocupat de operationalizarea propriu-zisa a diferitelor axe si a interviului si care sunt de asemenea responsabili cu actualizarea manualelor, inclusiv a exemplelor clinice. Pe langa acestea, au fost stabilite grupuri de lucru pentru: cercetare, asigurarea calitatii, formare pentru aplicarea OPD.

De la infiintarea OPD au loc sedinte regulate cu membrii intregului Grup de lucru, pentru a mentine proiectul in miscare. In timp ce Grupul de lucru este supus unor fluctuatii relativ normale a membrilor, nucleul grupului a ramas, in cea mai mare parte, constant. Finalizarea celei de a doua versiuni a OPD a durat mai mult de patru ani. O lista cu membrii actuali este inclusa in paginile de inceput. Principiile agreate de grupul fondator sunt valabile si astazi, acestea fiind urmatoarele:

1. modelul de lucru sa urmeze, in principiu, modelul ICD, dat fiind faptul ca acesta este un model folosit in mod traditional de catre institutiile psihoterapeutice;
2. sa se dezvolte si evalueze, in plus fata de clasificarea ICD-10, axele de diagnostic relevante psihodinamic.

Drept cadru conceptual comun s-a stabilit elaborarea unui instrument orientat psihodinamic, relevant clinic, care sa ia in considerare si sa adapteze alte instrumente existente.

S-a stabilit ca acest instrument nu trebuie sa fie dificil de utilizat, plasandu-se la un nivel mediu de abstractie, situat intre descrierea pura a comportamentului, pe de o parte, si conceptualizarea metapsihologica pura, pe de alta parte.

In continuare, Grupul de lucru a incercat sa creeze un sistem de referinta lingvistic si terminologic, unitar si precis, aplicabil tuturor abordarilor si scolilor psihoterapeutice, fara a recurge la terminologia unei orientari terapeutice specifice.

Un diagnostic operationalizat permite realizarea urmatoarelor obiective:

1. Sa ofere indicatii diagnostice si clinice intr-o maniera relativ deschisa, astfel incat sa permita utilizatorilor suficient loc pentru a-si aplica propriul rationament.
2. Sa fie util pentru formarea in psihoterapia psihodinamica, tocmai pentru ca ofera informatii practice si elaborate cu privire la clasificarile psihodinamice, dar si la cele fenomenologice.
3. Sa contribuie la imbunatatirea comunicarii in cadrul comunitatii stiintifice in ceea ce priveste constructele teoriei psihodinamice.
4. Sa fie folosit ca un instrument empiric in cadrul cercetarilor stiintifice, contribuind astfel la omogenizarea testelor din unele proiecte de cercetare, prin utilizarea unor criterii de diagnostic mai stricte. Aceasta se poate realiza prin colectarea unor date psihodinamice si fenomenologice „de referinta” la inceputul studiului, inregistrarea evolutiei bolii, examinarea indicatiilor pentru terapie si indicatiilor diferentiale, identificarea tiparelor individuale din diferite zone ale vietii si masurarea eficientei terapiei.
5. Prin determinarea prioritatilor psihodinamice relevante, OPD poate fi folosit pentru planificarea tratamentului. Daca, in interiorul cadrului orientat spre proces al OPD-2, sunt identificate ca zone problematice aspecte importante ce tin de conflicul inconstient, limitari structurale si comportament disfunctional in relatii, se formuleaza obiective focalizate pentru tratament planificat.

1.3 Conceptul de Diagnostic Psihodinamic Operationalizat (OPD)

OPD este alcatuit din patru axe psihodinamice descrise anterior si o axa descriptiva. Primele patru axe se bazeaza pe o intelegere psihodinamica derivata din psihanaliza. Vom pomi de la premisa ca principalii determinanti ai acestor patru axe corespund unor concepte psihanalitice partiale (structura personalitatii, conflictul intrapsihic, transferul), din care concluziile inferate la nivelul inconstientului vor fi trase doar cu precautie si doar referitor la operationalizarile aferente.

De ce aceste cinci axe?

Axa I: Trairea bolii si premisele tratamentului

Prima axa a fost aleasa datorita relevantei practice evidente a categoriilor implicate aici, care pot fi intr-o oarecare masura imprumutate din psihologia cognitiva: pacientul trebuie sa fie „preluat din punctul in care se afla si acolo unde sunt expectantele lui”, ceea ce inseamna ca trebuie sa incepem de la simptomele legate de acuzele cu care pacientul se prezinta si de la expectantele sale in legatura cu tratamentul. Accentul cade mai putin pe comportamentele disfunctionale si mai mult pe elemente ale trairii, motivatiei si resurselor existente. Aceste componente au fost bine investigate in psihologie si sunt relativ usor de operationalizat.

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015