Editura: Catharsis Media
Colectia: Ce faci in cabinet?
Pagini: 310
| |
Anul aparitiei: 2019
Editia originala: 2017
Traducere din limba engleza de Cristina Dragulin
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 160 mm x 235 mm
ISBN: 978-973-88661-3-3
|
Descrierea editorului
Probabil ca nu exista niciun terapeut care lucreaza cu copii sau adolescenti care sa nu fi trecut prin acest scenariu. Micul client intra in cabinet. Se asaza pe fotoliu sau canapea si usa se inchide in spatele lui, lasandu-i afara pe parintii anxiosi, plin de griji si sperante. Iar apoi... copilul tace. Refuza sa raspunda la intrebari sau sa povesteasca ceva. In cel mai bun caz ridica din umeri, stramba din nas sau arunca fara niciun chef cate un raspuns monosilabic. Cele 50 de minute ale sedintei se scurg greu, in timp ce terapeutul isi pune la bataie toate armele terapeutice incercand sa stabileasca o conexiune cu copilul din fata sa. Sedinta se termina, usa se deschide si privirile parintilor il scruteaza pline de speranta pe terapeut: "Ai reusit? Copilul nostru va fi bine?"
Dintre toate problemele dificile cu care se confrunta terapeutii care lucreaza cu copii, poate niciuna nu provoaca o mai mare angoasa pentru terapeut decat tacerea si refuzul de a vorbi ale copiilor. Unii ar prefera chiar sa aiba un client care distruge camera de joaca intr-o criza de furie decat sa aiba in fata un copil care tace malc.
De ce? Autorii acestei carti presupun ca, cel mai probabil, copilul care se inchide in sine declanseaza temeri ale terapeutului legate de sentimente de inadecvare, de incompetenta sau de neajutorare, deoarece terapia este perceputa in principal ca fiind un proces ce implica limbajul verbal. Desi comunicarea verbala nu este cea mai eficienta in cazul prichindeilor, totusi, terapeutii se surprind in timpul terapiei presandu-i subtil, si alteori nu prea subtil, sa se implice intr-o interactiune verbala. Prin urmare, copiii se blocheaza si se inchid in ei insisi.
Mai rau, istoria traditionala a terapiei cu copiii a sustinut ca, in acest fel, micutii clienti isi arata rezistenta fata de interventia terapeutica. Cei 14 terapeuti si cercetatori experimentati care au participat la elaborarea acestei carti explica insa de ce conceptul de rezistenta nu reuseste nici pe departe sa cuprinda motivele complexe pentru care copiii tac in terapie.
In tacerea apasatoare a unui copil se imbina intr-un mod complex o multime de factori neurobiologici, sociali si culturali. In special componenta neurobiologica este adesea ignorata sau necunoscuta. Trei dintre cele 11 capitole ale acestei carti abordeaza in detaliu exact acesti factori neurobiologici ai tacerii impreuna cu metodele de a-i aborda eficient in timpul terapiei. Sprijinindu-se si pe cazurile clinice povestite, autorii exploreaza semnificatiile ascunse ale tacerii copiilor si creioneaza un cadru terapeutic folositor pentru practicieni.
Teme speciale, dar foarte importante si rar abordate in alte carti de terapia copilului sunt abordate separat si in detaliu in cate un capitol al cartii:- mutismul electiv
- traumele de atasament in adolescenta
- factorii culturali care influenteaza tacerea micutilor nu doar in terapie, ci si in sala de judecata - atunci cand ei depun marturie in privinta abuzurilor la care au fost supusi
- tacerea provocata de "cultura violentei sexuale" perfect ilustrata de autori prin sintagma "abuzatorul din umbra"
Cartea se incheie cu o trecere in revista a modului in care terapia poate facilita comunicarea terapeutica cand abordarile verbale se dovedesc a fi inutile, dar si cu un capitol cu totul inedit in literatura de specialitate aparuta in Romania, despre beneficiilor terapiei prin joc asistate de animale in cazul copiilor care nu scot niciun cuvant in cabinet.
Deci, cum va poate fi de folos aceasta carte? Cei 14 terapeuti care au participat in 2017 la scrierea ei au incercat sa ofere o perspectiva cu totul noua asupra tacerii copiilor. Este vorba de o abordare ancorata in ultimele descoperiri din neurologie, menita sa schimbe nu doar modul in care privim tacerea copiilor, ci si sa deschida oportunitati de deblocare a altor canale de comunicare prin care sa se formeze o alianta terapeutica si sa faciliteze aparitia schimbarii.
Fiecare capitol al cartii contine 5 recomandari pentru practica terapeutica, sfaturi care au menirea sa-i ajute pe specialisti sa inteleaga perspectiva din care este abordata tacerea copiilor in terapie in acea parte a volumului. Astfel, cititorii au ocazia sa surprinda rapid ideile practice ale cartii, usor de aplicat in cabinet.
Stim ca orice cititor, desi apreciaza bazele teoretice si prezentarea cercetarilor, e interesat de modul in care aceste cunostinte pot fi aplicate propriu-zis in relatia lui cu clientii pe care urmeaza sa-i primeasca in cabinetul sau chiar in aceasta saptamana. De aceea, editorii coordonatori ai cartii, Cathy A. Malchiodi si David A. Crenshaw, i-au incurajat pe autorii capitolelor sa scrie in asa fel incat sa transmita cititorilor solutiile practice la care i-a condus experienta lor extinsa si impresionanta in practica clinica.
"In timpul realizarii acestui volum, am fost calauziti de experientele din primii ani de lucru ca terapeuti. Deoarece, in acea perioada, nu intelegeam pe deplin complexitatea factorilor de dezvoltare, temperamentali, neurobiologici, psihodinamici, familiali sau culturali care alcatuiesc reteaua complicata de motive ce stau la baza dificultatilor copiilor de a se exprima in cuvinte, gaseam o salvare usoara in apelul la conceptul de rezistenta, care ne conducea la invinovatirea copilului sau a familiei de faptul ca nu participa la terapie sau nu se conformeaza cererilor noastre. Acum, dupa ce am lucrat multi ani cu copii si familii, suntem convinsi ca utilizarea notiunii de rezistenta este cel putin dubioasa in munca pe care o depunem alaturi de clientii nostri.
Ne-am fi dorit sa avem, la inceputul carierei noastre, o astfel de carte. Ne-ar fi folosit noua, dar mai ales clientilor nostri. Speram ca aceasta carte sa le fie de ajutor tuturor cititorilor si le suntem recunoscatori pentru contributia deosebit de valoroasa acelor terapeuti care au acceptat sa participe la acest proiect. Le multumim pentru impartasirea cunostintelor, a intelepciunii si a experientelor traite in cabinetele lor, in efortul de a-i ajuta pe copiii care altfel s-ar fi inchis in ei insisi, sa-si gaseasca vocile prin exprimare verbala, joc, arta, muzica, punere in scena, dans sau alte metode artistice creative." - Editorii
 Cathy A. Malchiodi Cathy A. Malchiodi este specialista in terapie expresiva si consilier clinic in domeniul sanatatii mintale, precum si o experta renumita in terapia prin arta cu copii, familii si adulti. A sustinut mai mult de 400 de prezentari despre terapia prin arta si a publicat numeroase articole, capitole de carte si carti pe aceasta tema.
Dr. Cathy Malchiodi este fondatoarea si directoarea Trauma-Informed Practices and Expressive Arts Therapy Institute. Este prima persoana care a primit cele trei distinctii speciale oferite de American Art Therapy Association: Distinguished Service Award, Clinician Award si Honorary Life Member Award. Scrie pentru Psychology Today, fiind o avocata pasionata a rolului artei in sanatatea mintala. |
 David A. Crenshaw David A. Crenshaw este director al Children/’s Home of Poughkeepsie, New York, si profesor la Marist College. A urmat cursuri de terapie prin joc la Johns Hopkins University si la Columbia University. David A. Crenshaw a publicat numeroase carti ce abordeaza terapia copilului si adolescentului, traumele copiilor si rezilienta la varste fragede.
Este membru al American Psychological Association si a fost presedinte al Hudson Valley Psychological Association, care i-a acordat Lifetime Achievement Award, si al New York Association for Play Therapy. Face parte din consiliul director al Coalition against Sexual and Domestic Abuse si este membru al Courthouse Dogs Foundation si al Dutchess County Task Force against Human Trafficking. |
Pagini din carte
      
      
    
Cuprinsul cartii
Partea I. Principii generale ale aplicarii metodelor
1. De ce refuza copiii sa vorbeasca in terapie
Cathy A. Malchiodi, David A. Crenshaw
De ce refuza copiii sa vorbeasca
Jocul si creativitatea - exprimarea inexprimabilului
Terapia prin joc
Terapii prin arte creative
Terapia prin joc si terapia prin arte creative: aliati puternici in sustinerea comunicarii cu copiii
Importanta relatiei cu copiii care refuza sa vorbeasca
Concluzie
Referinte
2. Rezistenta in psihoterapia copilului. Jocul de-a v-ati ascunselea
David A. Crenshaw
O versiune subtila a jocului de-a v-ati ascunselea
Rezistenta la conceptul de rezistenta in psihoterapia copilului
O exceptie importanta: clientii trimisi la terapie prin mandat judecatoresc
Poate fi rezistenta un efect iatrogenic al psihoterapiei copilului?
Cand lipsesc cuvintele necesare pentru a spune povestea
Jocul in cazul experientelor ce nu pot fi verbalizate
Povestile despre trauma spuse prin intermediul jocului simbolic
Prezenta terapeutica, vindecarea relationala si rezistenta
Concluzie
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
3. O abordare neurosecventiala a jocului ghidat, a terapiei prin joc si a activitatilor pentru copiii care refuza sa vorbeasca
Richard L. Gaskill, Bruce D. Perry
Tehnicile timpurii ale terapiei prin joc
Dezvoltarea normala a creierului
Implicatiile neurobiologice ale maltratarii
Joaca, terapie prin joc si activitati ludice ghidate de modelul terapeutic neurosecvential
Studiu de caz
Concluzie
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
Partea II. Strategii ale expertilor clinicieni
4. Vocea tacerii in terapia prin joc
Anne L. Stewart, Lennis G. Echterling
Abordarea generala
Tehnici specifice
Exemplu de caz: Tishelle - puterea apei, puterea rezilientei
Tacerea e de aur
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
5. Terapia prin joc cu copiii care nu vor sa vorbeasca. "Uneori vorbim, alteori ne jucam"
Nancy Boyd Webb
Abordari terapeutice
Exemple de caz
Cazul lui Sergio
Tehnici/interventii specifice
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
6. Terapia prin dans si miscare, centrata pe teoria polivagala, cu copii care se inchid in sine. Restabilirea ritmicitatii esentiale
Amber Elizabeth L. Gray, Stephen W. Porges
Prezentarea terapiei prin dans si miscare, centrata pe teoria polivagala
Cadrul general pentru terapia prin dans si miscare centrata pe teoria polivagala
Legatura dintre terapia prin dans si miscare si teoria polivagala
Exemplu de caz: Alphonse - de la inertie si retragere in sine la conectare sociala
Concluzie
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
7. Terapia prin joc privita prin lentilele neurobiologiei interpersonale. Suisuri si coborasuri
Theresa Kestly
Sistemul nervos ne protejeaza
Analogia cu semaforul
Excitarea optima asigurata de joc
Circuitul cerebral al jocului
Prezenta terapeutica
"Stiam ca pot, stiam ca pot"
Cum pune in functiune jocul sistemul simpatic in absenta fricii
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
8. Tratamentul traumelor de atasament la adolescenti. Zece modalitati de coreglare si de conexiune
Martha B. Straus
Implicare, nu ignorare
Scopurile tratamentului
Izolare si conectare
Zece strategii
Ganduri de final
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
9. Tacerea si cultura violentei sexuale. "Abuzatorul din umbra"
Sarah Caprioli, David A. Crenshaw
Toxicitatea sociala si culturala
Tipatul mut
De ce doar 10% dintre copiii abuzati sexual marturisesc ce li s-a intamplat cand inca au o varsta frageda
Cultura violului
Mituri ale violentei sexuale
Hipersexualizarea tinerelor fete
Masculinitatea toxica
Impactul masculinitatii toxice asupra copiilor si familiilor
Interactiunea dintre dinamica factorilor culturali si intrapsihici
Precizari privind tratamentul
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
10. Metode ale terapiei prin arta pentru a facilita exprimarea verbala. Cum depasim un impas
Cathy A. Malchiodi
Terapia prin arta si copiii
Pot fi interpretate povestile copiilor pe baza creatiilor artistice?
Pregatirea terenului pentru comunicarea verbala: autoreglarea, conexiunea si increderea
Incurajarea comunicarii verbale prin intermediul intrebarilor
Incurajarea comunicarii prin intermediul jucariilor
Inceperea unei conversatii despre ceva "neobisnuit"
Redirectionarea conversatiei
Copilul nu este problema
Concluzie
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
11. Terapia prin joc asistata de animale in cazul copiilor reticenti. Un pic de ajutor din partea prietenilor
Rise VanFleet, Tracie Faa-Thompson
Ce inseamna terapia prin joc asistata de animale (TJAA)
Competente necesare pentru a folosi TJAA intr-o maniera etica
Interventii ale TJAA
Exemple de caz
Concluzie
5 recomandari pentru practica terapeutica
Referinte
Indice
Fragmente din carte
Fragment din capitolul 2: Rezistenta in psihoterapia copilului. Jocul de-a v-ati ascunselea
Trei copii, cu varsta de 6, 5 si, respectiv, 3 ani, au intrat in cabinetul de terapie. Cel mai mare s-a asezat intr-un cerc pe covor, impreuna cu mine si cu cativa colaboratori de-ai mei.
Ceilalti doi, desi cunosteau rutina, nu au vrut sa ni se alature. S-au dus la locul de joaca din incapere, facand cat mai mult zgomot cu putinta, avand grija sa ne intrerupa cat mai mult; eforturile noastre repetate de a-i implica intr-un exercitiu de calmare in cadrul cercului, de care aveau mare nevoie, s-au soldat doar cu escaladarea dramatica a situatiei.
Apoi, lucrurile au scapat de sub control, intr-un mod aproape periculos: prichindelul de 3 ani alerga in jurul cercului si incerca sa ne loveasca pe fiecare, in timp ce cel de 5 ani rasturna toate papusile si scaunele din camera.
Privind dezordinea din acel loc, mobila cu susu-n jos si copilul cel mare plangand, pentru ca fusese lovit in coltul ochiului de fratele sau neatent si nesabuit, mi-am dat seama imediat ca cei doi copii mai mici tocmai ne dadeau o reprezentatie pe viu a ceea ce se intampla in viata lor. Copiii traiau in niste conditii haotice acasa si fusesera martori la scene de violenta domestica. O parte din existenta lor dezorganizata de pana atunci constase in a fi mereu pe drumuri cu mama lor, care incerca sa scape de autoritatile ce voiau sa-i ia copiii din cauza conditiilor nefavorabile, lipsite de siguranta, in care-i crestea.
Ceea ce copiii ne aratau atat de clar era singurul mod de viata pe care-l cunoscusera – imprevizibil, marcat de violenta, de furie, de o anxietate coplesitoare si de teama.
Copiii nu erau capabili sa-si spuna povestea in cuvinte, dar au pus-o in scena, in timpul jocului, cu o precizie pe care vorbele nu ar fi avut-o niciodata.
Aprecieri si cronici
Cea mai buna carte despre cea mai intalnita problema din terapia copiilor. - Julia Byers, profesoara, Division of Expressive Therapies, Lesley University
Orice consilier sau terapeut care doreste sa inteleaga lumea copiilor intr-un mod eficient trebuie sa citeasca aceasta carte. O sursa pretioasa de informatii pentru orice curs despre consilierea psihologica a copiilor si adolescentilor. - Dee C. Ray, profesor, director al Child and Family Resource Clinic, University of North Texas
O carte care va ocupa un loc important in cabinetul tau si la care vei apela iar si iar intre sedintele de terapie... Ca si cand ai avea alaturi un consiliu de specialisti, te va ghida sa gasesti rezolvari ale uneia dintre cele mai intalnite, dar extrem de dificile, probleme cu care te poti confrunta. - Craig Haen, psihoterapeut, White Plains, New York
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Sa intelegem desenele copiilor
Pagini: 396 / Pret: 47.00 lei
Desenele realizate de copii ii pot oferi terapeutului atat o cale de acces la sentimentele, gandurile si perceptiile copilului, dar si o strategie de consolidare a comunicarii, constituind, in acelasi timp, un instrument de evaluare a cresterii si a dezvoltarii, precum si a dificultatilor emotionale si a problemelor interpersonale. | |
|
