Editura: Trei
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 390
| |
Anul aparitiei: 2014
Editia originala: 2007
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 175 mm x 245 mm
ISBN: 978-973-707-144-6
|
Descriere psihoshop.ro
Cartea Si tu poti fi Supernanny. Cum sa-ti cresti bine copilul, scrisa de Irina Petrea, isi propune sa fie un ghid util pentru actualii si viitorii parinti. Autoarea prezinta cateva strategii simple pentru diverse probleme ce apar in relatiile dintre copii si parinti. Supernanny - Irina Petrea are o experienta bogata de lucru cu familii, iar prin sfaturile si cazurile din volum va impartaseste o parte din aceasta. Editia din 2011 a cartii este revizuita si adaugita.
"Nu e o carte pentru minte, ci una pentru suflet. Cred cu toata convingerea ca fiecare dintre noi este rezultatul propriei copilarii", marturiseste Irina Petrea. Si tocmai pentru ca este convinsa de acest fapt, autoarea incurajeaza parintii sa se informeze si sa nu treaca cu vederea probleme actuale care pot deveni mai tarziu probleme majore ce nu mai pot fi rezolvare. De ce sa nu alegem bucuria, dragostea, implinirea si multumirea in locul certurilor, supararilor, crizelor?
Nu exista retete pentru a educa un copil, ci doar momente cand parintele este pus in situatia de a alege cum se comporta si cum vorbeste cu copiii sai. Nu avem timp mereu sa analizam si sa constatam ce am facut bine sau rau ori ce consecinte are comportarea noastra asupra copiilor, insa citind despre diverse situatii de viata, poate inainte ca ele sa se intample, vom fi mai pregatiti sa le infruntam mai eficient, ca parinti. Mereu avem cate ceva de invatat despre si de la copiii nostri.
Temele abordate in cartea Si tu poti fi Supernanny. Cum sa-ti cresti bine copilul pornesc de la simplul rasfat pana la discutiile despre sex si erotism, de la problemele legate de alcool si droguri pana la divort, de la spaimele copilului pana la problemele puse de noile tehnologii in educatia copiilor (precum televizorul, calculatorul si internetul). Abordand acest subiecte, autoarea incearca sa ii puna in garda pe parinti pentru a face fata cat mai bine tututor acestor situatii.
Irina Petrea a devenit cunoscuta publicului o data cu emisiunea "Supernanny", difuzata de postul de televiziune Prima TV, a carei protagonista a fost pentru un timp. In prezent, Irina Petrea ofera consultanta, tine conferinte cu parintii si poate fi gasita on-line pe site-ul http://irinapetrea.ro.
Pagini din carte
      
    
Cuprinsul cartii
1. Introducere
2. Clipa de sinceritate
3. Principii
4. Nevoile copilului
5. Copilul si familia
6. Copilul si societatea
7. Accidentele si siguranta copilului
8. Spaimele copilului, intre real si imaginar
9. Probleme dificile "" strategii simple
10. Copilul bolnav. Copilul-problema
Fragmente din carte
Adesea, nu-l lasam pe copil nici sa-si traga fermoarul, dar uitam usor ca anumite lucruri chiar nu le poate face pentru ca nu are capacitatea fizica necesara si, cand esueaza, ne suparam pe el, il certam, ba, poate, il si umilim. E si crud, si nemeritat din partea noastra!
Reprosurile repetate il fac pe copil sa se simta prost, il umilesc si ii distrug increderea in sine.
In lumea lui, un dop de plastic poate face diferenta dintre viata si moarte. Lumea lui e plina de primejdii pe care, de multe ori, ca sa le vezi, trebuie sa le analizezi cu lupa, taraindu-te in genunchi si pe coate. Copilul tau este curios, pentru el lumea intreaga e un mister si casa un univers ce trebuie explorat! Debordeaza de energie - nu-l pune sub obroc, ci ajuta-l sa exploreze, sa invete, sa cunoasca. Nu te crampona de nimicuri care ii rapesc din farmecul copilariei
De multe ori, copiii nu au capacitatea sa exprime in cuvinte sentimentele, dorintele, nemultumirile lor. Ni se intampla si noua, oameni in toata firea, sa ramanem fara cuvinte, deci cu atat mai mult sunt de inteles cei mici. Stim ce frustrant este - la fel simt si ei. Asemenea noua, si ei isi pot pierde cumpatul. Intelege-i sentimentele. Nu uita ca ai mai multa minte decat el. Cand copilul face o criza, nu e cazul sa faci si tu una. Exista tehnici si strategii de cooperare in astfel de situatii.
George (4 ani) nu are probleme cu baia, ci doar cu spalatul pe cap. Parintii ii toarna apa direct dintr-o galeata, tinandu-l cu capul aplecat in jos, inspre inainte. George se zbate tipa, plange; tata il tine cu forta sub cascada de apa pe care mama i-o toarna, fara mila, pe cap. Daca scapa din stransoare, umple casa de apa. Vara e mai bine, circul se muta in curte. Dupa "reprezentatie", le explic de ce baietelul se impotriveste atat de darz: nu intelege ca tot ce i se intampla nu e periculos, ci doar neplacut. Apa (10 litri care se revarsa, dintr-o data, in capul lui) ii inunda gura, ochii, nasul, urechile si copilul are impresia ca se ineaca. De aceea se zbate, vorba aceea, ca inecatul... Il iau pe George de departe. Mai intai, cu o bucata de bandaj elastic, il transform in luptator japonez. Prompt, imi face o demonstratie de ninja. Apoi, il asez in cada cu ursuletul, ca sa faca impreuna baie. Dupa un minut, ii propun sa spalam pe cap ursuletul. Scopul este sa ii arat ce se intampla atunci cand cineva este spalat pe cap si sa inteleaga ca acelasi lucru i se intampla si lui, prin urmare, nu are de ce sa ii fie teama. Bucuros ca poate si el sa chinuie pe cineva spalandu-l pe cap, George il ia pe ursulet si il baga direct cu capul sub apa. Protestez - ursuletului ii este teama! Ii spun sa-l ia in brate cu blandete, sa nu ii intre apa in urechi, nas, ochi, gura. Il clabucim impreuna, il clatim cu atentie, turnandu-i apa peste crestet, cu pumnii facuti calus. Apoi, imi trec mana prin parul lui George, sub pretext ca ii indepartez spuma ajunsa din greseala. Il mangai... De fapt, ii umezesc parul pregatindu-l de calbuceala. Vorbim despre ursulet, despre cum sa nu-i dam cu apa in ochi pentru ca nu-i place. Pun sampon in palma si il "mangai" din nou pe cap cu aceleasi miscari lente de mai devreme. El a vazut deja cum l-am spalat pe ursulet si stie ce i se intampla. Nu-i mai este teama. Ma intreaba, brusc, daca el e ursuletul meu de plus. Radem. Il clatesc tot cu causul palmelor, cu grija sa nu-i dau apa peste fata. Bandajul de pe urechi si din jurul fruntii ma ajuta de minune. Poate ca nu e cel mai curat par pe care George l-a avut vreodata, dar nu asta conteaza acum; principalul este sa-l ajut sa-si invina frica. La sfarsit, il fac balot in prosop, ii scot bandajul si ii miros parul cu incantare: "Ce bine mirosi acum si ce curat esti!". Se simte mandru. Baia a durat aproape o ora. Mama spune raspicat ca nu va avea timp pentru tot acest ritual. O asigur ca nu va fi nevoie. Tot ce are de facut este sa respecte gingasia miscarilor, sa-i tina capul foarte putin inclinat pe spate (nu spre inainte) si sa-i vorbeasca tot timpul spunandu-i ce ii face, cu calm desavarsit in glas si in miscari. Prima data a fost mai greu. De altfel, George o indeamna foarte prompt ca si ea sa procedeze ca mine si o asigura ca va sta la fel de cuminte.
|
