Psihoterapie pozitiva. Teorie si practica

(A) Psihoterapie pozitiva. Teorie si practica
de Nossrat Peseschkian

ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua! Verificati mai jos in ce stare se gaseste aceasta si numarul de exemplare aflate in stoc!

In volumul -Psihoterapie pozitiva. Teorie si practica, Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, prezinta bazele teoretice si metodele psihoterapiei pozitive. De asemenea, autorul diferentiaza tehnicile de lucru pe care le propune de cele ale altor terapii - psihanaliza, analiza tranzactionala, Gestalt-terapia, terapia comportamentala sau cea analitica etc. Bazandu-se pe o vasta experienta clinica, Nossrat Peseschkian inoveaza relatia pacient-terapeut.

Stoc Epuizat

Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.

Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 438

Anul aparitiei: 2007
Editia originala: 2002
Traducere din limba germana de Raluca Rapan

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-167-5

ATENTIE! Aceasta este o carte de ANTICARIAT. Nu este o carte noua!

Stare generala: BUNA

Coperta:	INDOITA
Pagini:	IN STARE BUNA

Aspect general: NOU

Nossrat Peseschkian

Prof. dr. Nossrat Peseschkian este fondatorul psihoterapiei pozitive si intemeietorul Academiei Internationale pentru psihoterapie pozitiva si psihoterapie transculturala.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

O incercare de sinteza (de Vasile Dem. Zamfirescu)
Prefata din partea colaboratorului (de Wargha Enayati)
Prefata la editia cartea de buzunar
Prefata lui Raymond Battegay
Introducere
Multumiri

Capitolul 1. Introducere in psihoterapia pozitiva
1. Labirintul psihoterapiei
2. Sanatate - boala
3. Nevroza si nevrotic
4. Va aflati la locul potrivit?
5. Caricaturi ale psihoterapiei
6. Psihoterapia pozitiva

Capitolul 2: Introducere in analiza diferentiala
Capacitatile actuale
Teoria analitico-diferentiala
Microtraumele
Predispozitia conflictuala selectiva
Semnificatia capacitatilor actuale

Capitolul 3: Capacitatile de baza
Ce au toti oamenii in comun?
Capacitatile de baza in literatura de specialitate
1. Ce este capacitatea de cunoastere?
2. Ce este capacitatea de iubire?
Analiza interactionala
Analiza diferentiala si aparitia bolii

Capitolul 4: Tipuri de reactie - Concepte - Neintelegeri
1. Trei tipuri de reactie
2. Concepte si mitologii
3. Neintelegeri

Capitolul 5: Primul interviu in analiza diferentiala

Capitolul 6: Cele cinci etape ale terapiei analitico-diferentiale
Etapa 1: Observarea / Distantarea
Etapa 2: Inventarierea
Etapa 3: Incurajarea situationala
Etapa 4: Verbalizarea
Etapa 5: Extinderea obiectivelor

Capitolul 7: Analiza diferentiala si alte psihoterapii
Critica si posibilitati de cooperare
Terapia analitico-diferentiala de scurta durata
Analiza diferentiala si alte teorii

Psihanaliza - Terapia comportamentala - Psihologia individuala - Psihologia analitica - Logoterapia - Terapia dialogului - Gestaltterapia - Terapia primara - Analiza tranzactionala

Traducerea conceptelor conventionale de boala in analiza diferentiala - Adipositas - alcoolism - ameteala - angoasa - anorexia nervosa - astma bronchiale - cleptomanie - criminalitate - depresii - ejaculatio praecox - enurezia - exhibitionism - fetisism - fobii - frigiditate - homosexualitate - incapatanare - infarct cardiac - ipohondrie - lenevie - manie - masturbare - narcisism - neglijenta - nevroza obsesionala - paranoia - probleme scolare - reactie isterica - reumatism - rivalitate intre frati - schizofrenie - stres - tensiune - tulburari comportamentale la copii - ulcer intenstinal - ulcer stomacal - varsta de mijloc

Index
Capacitatile actuale
Cercetari statistice

Bibliografie
Lista exemplelor de cazuri prezentate
Lista povestilor (Mitologii-concepte-contraconcepte)

Fragmente din carte

Capitulul 6. Cele cinci etape ale terapiei analitico-diferentiale

Despre curajul de a indrazni sa risti

Un rege isi supuse curtea regala la o proba in vederea obtinerii unui rang important. Imediat fu inconjurat de barbati puternici si intelepti. "Voi, barbati intelepti", vorbi regele, "Am o problema si doresc sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve". El ii conduse pe cei prezenti la un lacat de usa imens, care era atat de mare cum nu mai vazuse nici unul din ei vreodata.

Regele explica: "Vedeti aici cel mai mare si mai gros lacat care a existat vreodata in regatul meu. Deschiderea acestui lacat necesita o anumita arta. Care dintre voi se simte in stare sa il deschida?" O parte din cei prezenti dadura din cap in semn de negatie. Unii, care se numarau printre intelepti, se uitara de mai aproape la lacat, recunoscura insa ca nu il pot deschide. Auzindu-i pe intelepti spunand acest lucru, si restul barbatilor dadura neputinciosi din cap si recunoscura ca problema era prea grea pentru a o putea rezolva.

Numai un vizir se apropie de lacat. El cerceta cu privirea si cu degetele, incerca in fel si chip sa il deschida si in cele din urma trase de el zmucindu-l brusc si, ca asa vezi, lacatul se deschise. Caci, dupa cum stia si regele, lacatul era numai intepenit si nu era necesar decat curajul si disponibilitatea de a intelege acest lucru si de a-l atinge cu indrazneala. Regele vorbi: "Tu vei primi postul la curte, caci nu te bizui numai pe ceea ce vezi si auzi, ci iti folosesti propriile puteri si indraznesti sa risti". (Poveste persana)

Psihoterapie - autoajutorare
Pacientul ca terapeut

In cadrul psihoterapiei si al autoajutorarii, analiza diferentiala foloseste un procedeu cu cinci etape. Acest procedeu se sprijind pe capacitatile actuale si se imparte in urmatoarele etape: etapa observarii/distantarii, etapa inventarierii, etapa incurajarii situative, etapa verbalizarii si cea a extinderii obiectivelor.

Etapa 1. Observarea/Distantarea: Pacientul noteaza ceea ce il enerveaza, pe cine enerveaza, cand se supara, precum si imprejurarile care ii sunt neplacute. La acest nivel incepe un proces al invatarii diferentiale. Sferele conflictului incep a se restrange iar conflictul este descris din punctul de vedere al continutului.

Etapa 2. Inventarierea: Pe baza unui inventar al capacitatilor actuale se stabileste in ce sfere comportamentale poseda propria persoana si partenerul insusiri pozitive si in care negative.

Etapa 3. Incurajarea situativa: Pentru a construi o relatie de incredere, pacientul invata sa amplifice insusirile pozitive ale partenerului, tinand seama de propriile-i insusiri critice, care corespund acestora.

Etapa 4. Verbalizarea: Pentru a depasi conflictul provocat de absenta sau deformarea facultatii verbale, comunicarea cu partenerul va fi antrenata treptat si dupa reguli precise. Se vorbeste atat de insusiri sau trairi atat negative, cat si pozitive.

Etapa 5. Extinderea obiectivelor: Limitarea nevrotica a campului vizual se realizeaza in scopuri clare. Se invata a nu transfera conflictul in alte sfere comportamentale, ci a ne indrepta spre experiente noi, netraite pana atunci.

Strategia terapeutica in cinci etape a analizei diferentiale: (psihoterapie pozitiva)

1. Etapa observarii/distantarii
2. Etapa inventarierii
3. Etapa incurajarii situative
4. Etapa verbalizarii
5. Etapa extinderii obiectivelor

Schema cu cinci etape se bazeaza pe o reprezentare-model a procesului conflictului. Aceasta se lasa concretizata printr-un exemplu:

Atunci cand ne enerveaza cineva, spre exemplu prin nepolitetea sa, se intampla de fapt sa simtim o ingrijorare launtrica, adesea il injuram sau vorbim cu altii despre el si despre punctele lui slabe. Brusc, nu-l mai vedem drept un om cu insusiri variate, ci doar ca pe un nepoliticos, un badaran care ne-a discreditat prin lipsa lui de politete. Nu mai suntem in stare sa-i vedem si insusirile pozitive, intrucat intamplarile negative umbresc o eventuala legatura cu omul respectiv. Ca urmare, suntem mai putin pregatiti sa avem o confruntare cu el, avand tendinta de a transforma orice discutie intr-o lupta pentru putere sau intr-o izbucnire afectiva. Comunicarea este impiedicata In cele din urma se ajunge atat de departe, incat sunt ingradite propriile interese.

Etapele acestui model al procesului conflictual, precum si modelul terapeutic al psihoterapiei analitico-diferentiale, corespund modalitatilor ce stau la dispozitie omului pentru rezolvarea conflictelor si a problemelor. Astfel, modelul ipotetic al procesului conflictual nu mai trebuie recapitulat. Mai mult, tindem sa vizam in orice caz conflictele individuale, care solicita modalitati speciale de rezolvare.

Aceste modalitali de rezolvare nu sunt izolate una de alta, ci sunt legate intre ele in cadrul procesului terapeutic, intrucat o etapa poate functiona ca etapa de pregatire sau de dezvoltare ulterioara pentru o alta. Acest lucru inseamna practic ca strategia celor 5 etape va fi aplicata oricarui pacient, insa spatiul in care se realizeaza individual etapele, precum si procesele speciale utilizate trebuie sa corespunda cerintelor fiecarui caz in parte.
Primul interviu cuprinde doua dintre etapele procesului analitico-diferential: observarea/distantarea si inventarierea. Insa aceste etape se refera in primul rand la terapeut: ele mijlocesc acestuia crearea unei imagini de ansamblu asupra situatiei conflictuale relevante a pacientului. Procesul pe care terapeutul il incheie este parcurs apoi si de pacient. El invata sa cunoasca prin observare/distantare conditiile concrete ale conflictului, obtinand prin inventariere o imagine a acelor sfere ale personalitatii care sunt mai putin predispuse la situatii conflictuale.

Aceasta procedura analitico-diferentiala se deosebeste fundamental de procedeele psihoterapiei folosite anterior: planul terapiei este valabil nu numai pentru sedintele de psihoterapie, ci el cuprinde si un domeniu din afara zonei terapiei, si anume perioada dintre doua sedinte. Elementele cognitive, cele care te fac sa devii constient, cele care genereaza schimbari de atitudine si care au prioritate in sedinta terapeutica sunt inlocuite cu elemente care duc la o schimbare de comportament si care actioneaza atat in timpul sedintei de psihoterapie, cat si in afara acesteia. Pacientul este astfel nu numai pacient, ci devine el insusi terapeut.

Intrucat conflictele se bazeaza si pe relatiile cu ceilalti oameni terapia nu se poate limita doar la a fi potrivita pentru pacient, ci ea trebuie sa clarifice si factorii patologici ai mediului social. Aceasta sarcina revine insa pacientului. El duce in mediul sau social aceste diferentieri obtinute in timpul psihoterapiei, le testeaza gradul de aplicabilitate si indeplineste cu partenerul sau de conflict o munca psihoterapeutica. Linia directiva pentru procesul terapeutic al pacientului o reprezinta planul terapeutic cu 5 etape al analizei diferentiate.

Psihoterapeutul preia functiile de conducere si de control. El stabileste in ce etapa a terapiei se gaseste pacientul si la ce dificultati ar trebui sa-l supuna in aceasta etapa, fiind o persoana de incredere pentru pacient atunci cand acesta isi impartaseste experienta conflictuala avuta cu un partener. Ia astfel nastere un cerc al regulilor dintre terapeut si pacient, cerc care influenteaza mediul celui din urma.

In timp ce alte psihoterapii privesc terapeutul drept figura cea mai importanta a procesului, in cadrul analizei diferentiale pacientul este acela care preia rolul activ si central. De-abia prin interactiunea dintre terapeut, pacient si mediu se ajunge la valorificarea maxima a mijloacelor psihoterapeutice. Pe de alta parte, acest lucru inseamna ca psihoterapeutul, in calitatea sa de moderator al solutiei conflictuale psihoterapeutice, nu renunta la a implica in psihoterapie partenerii implicati in conflict: o psihoterapie a copiilor este sub acest aspect o terapie a parintilor; conflictele psihice, ce au la baza problemele dintre parteneri, nu pot fi rezolvate pe deplin daca nu are si celalalt partener posibilitatea de a lua parte la terapie. Se ajunge astfel la o relatie terapeutica multidimensionala, terapeutul, pacientul si mediul fiind implicati in egala masura in psihoterapie, mai exact in psihosocioterapie:

1. Situatia psihoterapeutica propriu-zisa se sprijina pe relatia nemijlocita dintre terapeut si pacient.
2. Astfel, pacientiti actioneaza in cadrul autoajutorarii ghidate drept psihoterapeut al propriului sau mediu si in special al partenenrului implicat in conflict
3. Partenerii de conflict pot actiona terapeutic, respectiv in sensul unei terapii de familie sau al unei terapii a mediului in care tratesc.

Psihoterapia in cinci etape poate fi aplicata acestor trei zone terapeutice (situatia psihoterapeutica, pacientul ca psihoterapeut si terapia mediului).

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015