Visele copiilor - Kelly Bulkeley

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





114 TITLURI DISPONIBILE

51 TITLURI DISPONIBILE

194 TITLURI DISPONIBILE

26 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Visele copiilor - Kelly Bulkeley       Visele copiilor
de si

Cartea -Visele copiilor-, de Kelly Bulkeley si Patricia M. Bulkley, ofera o introducere in psihologia si neurostiinta activitatii onirice, continand exemple si interpretari de vise. Parintii, educatorii si psihologii vor descoperi tehnici de comunicare cu cei mici in privinta viselor şi metode de a-i ajuta sa-si foloseasca constructiv imaginatia.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologia pentru toti
Pagini: 200
   
Anul aparitiei: 2014
Editia originala: 2012
Traducere din limba engleza de Nicoleta Dascalu
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-944-2


Pagini din carte

                     

                     

                     

            



Prezentare Facebook





Fragmente din carte

Fragment din capitolul 2. Neurostiinta, visele si imaginatia

Dupa ce am petrecut atat de mult timp cu Jung, este momentul sa ne intrebam de ce ar trebui sa tinem cont de teoriile psihologice enuntate de o persoana care a murit acum mai bine de cincizeci de ani, inainte de descoperirile revolutionare ale neurostiintei moderne. Cunoasterea stiintifica a creierului a facut progrese atat de mari in jumatatea de secol care a trecut de la moartea lui Jung, incat este cazul sa ne intrebam daca ideile acestuia mai sunt relevante. De ce ar trebui sa luam in considerare opinia unei persoane pe care majoritatea oamenilor de stiinta din domeniul neurologiei par sa o considere depasita?

Varianta scurta de raspuns este ca trebuie sa dam atentie tuturor teoriilor psihologice, indiferent de cat de vechi sunt, daca ele produc efecte benefice in viata noastra. O teorie mai noua nu este in mod obligatoriu o teorie care sa produca rezultate mai bune.

Varianta mai lunga de raspuns, pe care o prezentam in acest capitol, este ca descoperirile recente din domeniul neurostiintei sprijina abordarea jungiana cu privire la visele copiilor. Ideile lui sunt surprinzator de compatibile cu cercetarea stiintifica, inclusiv cu cele mai recente descoperiri referitoare la bazele genetice ale dezvoltarii umane, procesele biologice care au dat forma istoriei evolutioniste, rolul somnului in dezvoltarea neurologica si exemplele tipice de vise din copilarie. Aceste informatii intaresc ideea centrala a cartii noastre: procesul de visare contribuie la dezvoltarea sanatoasa a imaginatiei copiilor. Cele mai recente dovezi indica faptul ca visatul este o expresie natural creativa a activitatilor pe care le deruleaza creierul in timpul somnului.

Vom discuta despre sase domenii in care cercetarea stiintifica este in conexiune directa cu visele copiilor: structura creierului, cognitia sociala, somnul, joaca, emotia, metafora. In fiecare dintre aceste domenii vom prezenta descoperirile care ne ajuta sa intelegem mai bine dinamica procesului visului din copilarie. Nu vom intra in detalii prea tehnice, dar cititorii curiosi sa afle mai multe pot gasi surse bune de informatii la sfarsitul cartii. Obiectivul nostru este sa oferim o cantitate de informatii stiintifice suficienta pentru a justifica un interes serios pentru visele copiilor, indiferent daca sunteti adeptul teoriei jungiene sau al alteia.

Creierul

In primul rand, sa privim putin descoperirile contemporane din domeniul structurii creierului uman. Specia noastra nu poseda cel mai mare creier — delfinii si balenele au creierul mai mare decat al nostru, cu un volum total superior. Dar, in comparatie cu dimensiunea corpului, oamenii au cel mai mare creier. Fata de celelalte specii de primate, creierul uman are o dezvoltare impresionanta a cortexului cerebral, cunoscut si ca neocortex. Este vorba despre cea mai noua parte a creierului, din punctul de vedere al teoriei evolutioniste, care, spre deosebire de restul creierului, nu este dedicata in mod special unor sarcini sau comportamente instinctuale prestabilite.
Neocortexul reprezinta un fel de energie mentala "libera", o sursa de spatiu neurologic suplimentar, pentru a invata lucruri noi, pentru a memora elemente in plus, pentru forme mult mai complexe de analiza si evaluare mentala. Neocortexul a crescut in mod spectaculos potentialul creierului uman pentru conectivitate neurala. El ne confera o capacitate de procesare mentala pe care pare sa nu o aiba nicio alta fiinta.

Creierul nostru contine circa un trilion de neuroni, dintre care majoritatea sunt conectati la mii si mii de alti neuroni, toti comunicand intre ei intr-un limbaj fluid, in permanenta schcimbare, format din mai multe straturi de semnale chimice si electrice. Neuronii se conecteaza intre ei in fascicule localizate si in retele care se intind pe intreaga suprafata a creierului. Fiecare neuron face parte din diferite sisteme si isi schimba comportamentul de la un moment la altul, ca reactie la ceea ce fac alti neuroni. Complexitatea generala a acestor interactiuni este absolut uluitoare. Chiar si specialistii din domeniul neurostiintei recunosc ca sunt pur si simplu uimiti atunci cand contempla numarul vast de conexiuni neurale posibile pe care le poate genera creierul uman.

Dupa cum afirma Richard H. Thompson in cartea "The Brain: A Neuroscience Primer": "Numarul de combinatii posibile de conexiuni dintre neuronii unui singur creier uman este mai mare decat numarul total de particule atomice care formeaza universul cunoscut. De aici rezulta ca diversitatea interconexiunilor dintr-un creier uman pare aproape sa nu aiba limite". Aceasta descoperire de baza a neurostiintei moderne subliniaza afirmatia noastra cu privire la puterea imaginatiei umane. Capacitatea de procesare imensa a cortexului uman ne ofera baza neurala pentru a imagina posibilitati viitoare si scenarii alternative, pentru a formula obiective pe termen lung. Avem abilitatea de a ne imagina si a visa, pentru ca avem creiere care faciliteaza asocierile libere, vaste, intre multe sisteme neurale diferite.

Neocortexul s-a dezvoltat in jurul unui miez mai vechi de structura a creierului pe care o avem in comun cu alte mamifere, reptile, pasari si chiar pesti. In cel mai adevarat sens al cuvintelor, impulsurile instinctuale stravechi ale acestor creaturi salasluiesc in noi. Ne nastem cu istoria evolutiei lor impletita in fiinta noastra fizica si psihica. Acesta este motivul pentru care oamenii de stiinta moderni au insistat asupra faptului ca mintea umana nu este o placuta nescrisa, o tabula rasa, goala de orice continut.

Dovezile stranse din procesul de evolutie indica faptul ca creierele noastre sunt programate genetic cu un set de predispozttii innascute care ne ghideaza dezvoltarea si ne formeaza comportamentul in viata. Aceste predispozitii se invart in jurul grijilor de baza privind supravietuirea, pe care le au, teoretic, toate fiintele: ajungerea la maturitate, apararea de rapitori, gasirea unui partener, protejarea urmasilor. Neocortexul ne permite sa fim flexibili in modul in care ne exprimam aceste dorinte instinctuale, dar chiar si cele mai "inalte" ganduri si mai nobile idealuri sunt inradacinate in realitatile stravechi ale naturii noastre animale.

Aceste tendinte instinctuale nu fac parte in mod obisnuit din starea noastra de constienta obisnuita. Ele actioneaza in mod inconstient, in retele ale creierului care urmeaza nu indrumarile Eului treaz, ci imperativele biologice ce stau la baza oricarei forme de viata. O tema majora a neurostiintei moderne este importanta activitatii inconstiente a creierului si radacinile acesteia in evolutie. Pentru a folosi o imagine care exista cel putin de pe vremea lui Freud, Eul constient este doar varful aisbergului psihic, iar vasta majoritate a functionarii creierului are loc sub suprafata, in inconstient.
Specialistul in neurostiinta John Bargh, intr-o carte al carei coautor este, "The New Unconscious", a afirmat: "Adeseori, oamenii nu sunt constienti de motivele si cauzele comportamentelor lor. Chiar dovezi experimentale recente indica o disociere fundamentala si profunda intre starea de constienta si procesele psihice responsabile de comportamentul cuiva; multe din actiunile noastre par sa fie opace la accesul constient".

In cartea "The Feeling of What Happens", omul de stiinta Antonio Damasio afirma un lucru similar, conectand ideile de inceput ale lui Freud, referitoare la inconstient, cu cercetarile de azi referitoare la creier si minte:

"Lumea inconstientului psihanalitic isi are radacinile in sistemele neurale pe care se sprijina memoria auto-biografica. Inconstientul, in sensul restrans in care a ramas intiparit in cultura noastra, este doar o parte din cantitatea impresionanta de procese si continuturi care raman nonconstiente, necunoscute constiintei reduse sau extinse. in realitate, lista "nestiutelor" este socant de vasta. Ganditi-va doar ca ea include:

1. toate imaginile complet formate la care nu reactionam;
2. toate modelele neurale care nu devin niciodata imagini;
3. toate dispozitiile care au fost dobandite prin experienta raman inactive si este posibil sa nu devina niciodata un model neural explicit;
4. toate remodelarile discrcete ale acestor dispozitii si toata activitatea lor in retea, la fel de discrete, care este posibil sa nu devina niciodata explicit cunoscute;
5. toata intelepciunea ascunsa si know-how-ul pe care natura le-a intrupat in dispozitii innascute, homeostatice.

Intr-adevar, este uluitor cat de putine lucruri stim. Toate aceste informatii stiintifice recente sunt in perfecta armonie cu ideile lui Jung referitoare la inconstientul colectiv si la arhetipuri. Oamenii de stiinta arata mai detaliat decat oricand radacinile profunde ale vietii psihice umane aflate in impulsurile instinctuale stravechi care se nasc in creierul fiecarui copil. Exact la asta se referea Jung atunci cand vorbea despre inconstientul colectiv! Prin urmare, vom folosi acest termen pentru a ne referi nu doar la teoria jungiana, ci si la descoperirile generale din domeniul neurostiintei. Tot asa, vom respecta nu doar ceea ce spunea Jung, dar si conceptele principale ale stiintelor creierului, atunci cand vom afirma despre o imagine sau o experienta ca este "arhetipala" in momentul in care ne conecteaza cu impulsurile inconstiente puternice izvorand din istoria evolutionista asupra speciei noastre.

Cognitia sociala

Pe masura ce cercetatorii au studiat mai in profunzime structurile innascute ale creierului uman, ei au descoperit resurse imense utilizate pentru a ne pregati in vederea vietii pe care urmeaza sa o traim intr-un mediu social complex. Intram in viata pregatiti sa utilizam limba, sa formam relatii cu alte persoane, sa analizam nuantele si subtilitatile interactiunilor din comunitate. Cu mult timp in urma, filosoful grec Aristotel afirma ca "Omul este un animal social", iar oamenii de stiinta moderni aduc dovezi in sprijinul acestei idei.

Intr-adevar, un intreg subdomeniu in plin avant este cunoscut sub numele de "neurostiinta sociala", drept recunoastere a faptului ca creierul uman nu se dezvolta niciodata izolat, ci intotdeauna intr-un context relational — in cadrul unei familii, al unei comunitati, al unui trib, sat, oras, stat, sau in orice alta forma de organizare sociala. Cand bebelusii sunt lipsiti de interactiune sociala si de contact interpersonal, dezvoltarea lor psihica sufera dramatic. Nou-nascutii cauta in mod instinctiv sa stabileasca legaturi emotionale vii cu persoanele de ingrijire, deoarece acest tip de contact social este necesar pentru activarea capacitatilor psihice innascute.
Evolutia ne-a programat creierul in asa fel incat acesta sa fie pregatit pentru o lume de activitate sociala intensa si sa se dezvolte in aceasta lume. Una dintre cele mai mari ironii a1e neurostiintei moderne este ca, prin concentrarea asupra creierului individual, am descoperit o noua dimensiune a societatii, a comunitatii, a naturii relationale a vietii umane sanatoase. Psihanalistul britanic D.W. Winnicott a afirmat la un moment dat ca bebelusul singur nu exista, ci exista intotdeauna bebelusul-si-mama. Tot asa, si noi credem ca nu exista creierul singur, ci intotdeauna creierul-in-societate. Cele mai recente descoperiri indica faptul ca pur si simplu nu are niciun sens sa vorbim despre functiiie creierului uman separat de influenta formativa pe care o au interactiunile sociale in dezvoltarea noastra timpurie.

Aceasta idee se leaga foarte bine de notiunea de cultura la Jung: arena in care individul patrunde in viata constienta. Suntem inca de la nastere indrumati la modul general, de inconstientul colectiv, dar trebuie sa umplem potentialul arhetipal cu experientele noastre personale si cu relatiile pe care le stabilim cu alti oameni. Mintea umana se dezvolta ca reactie la ceilalti, in relatie cu lumea sociala. Cand interactionam cu alti oameni si formam legaturi emotionale cu ei, pur si simplu modificam setarea neurala a creierului si activam programele instinctuale care ne-au fost create de evolutie, cu scopul de a ne creste sansele de adaptare la viata.

Arhitectura genetica a creierului nostru se bazeaza pe prezumtia ca vom fi crescuti in grupuri sociale. Fiintele umane sunt o specie innascut relationala, dependenta de interactiunile stranse cu alte persoane, incepand din momentul nasterii si pe toata durata vietii. Poate ca nu suntem animalele cele mai rapide sau cele mai puternice, dar creierul nostru, care a capatat capacitati deosebite datorita influentei culturale, s-a dovedit a fi un instrument util pentru indeplinirea obiectivelor evolutive: supravietuirea si reproducerea.

Somnul

Toate mamiferele, inclusiv omul, respecta acelasi tipar in ceea ce priveste somnul, iar pasarile si reptilele au si ele perioade de odihna care pot fi considerate "protosomn". Evolutia a stabilit clar ca ciclul veghe-somn este un element fundamental dintr-o viata umana sanatoasa. Nimeni nu poate supravietui fara somn. Oamenii pot amana somnul sau pot scurta durata acestuia, dar, daca imping lucrurile prea departe, ajung sa sufere.

Numeroase studii au aratat ca persoanele care nu dorm destul au tulburari in procesul de gandire, in rezolvarea problemelor, autocontrolul emotional, coordonarea fizica, imunitatea organismului. Sursele electronice de distractie ale lumii moderne au facut ca azi sa ne fie mai greu decat oricand sa dormim cat trebuie noaptea, dar cercetarile stiintifice dovedesc in mod explicit ca functiile creierului nostru dau randament maxim atunci cand dormim legat un numar suficient de ore. Sensul cuvantului "suficient" difera de la o persoana la a1ta. Unii au nevoie de noua ore de somn pe noapte, sau chiar mai multe, in timp ce altii se simt bine si odihniti cu doar sase sau sapte ore. Cei care spun ca nu au nevoie de mai mult de cinci ore de somn probabil nu functioneaza la parametrii maximi (sau mai trag cate un pui de somn in timpul zilei!).

In orice caz, copiii au cu siguranta nevoie de mai mult somn decat adultii. Acest lucru este valabil pentru toate mamiferele, nu doar pentru oameni. Cand ne nastem, dezvoltarea sanatoasa a creierului nostru necesita mult mai mult somn decat atunci cand suntem deja adulti. Nimeni nu stie exact cand incepe visarea, dar stim ca procesele din creier corelate cu visele sunt foarte active la inceputul vietii.

Cu peste cincizeci de ani in urma, oamenii de stiinta au descoperit ca somnul nu este o stare unitara, ci implica mai multe stadii ale activitatii creirului. Cand mergem la culcare seara, creierul nostru nu se "inchide" pur si simplu, ca atunci cand opresti un aparat. Dimpotriva, pe parcursul noptii, creierul oamenilor si al aproape tuturor mamiferelor trece prin mai multe cicluri de activare complexa. Cel mai energic stadiu este cel cunoscut sub numele de somnul "cu miscari oculare rapide", sau somn REM, care alterneaza cu alte stadii, cunoscute, global, sub numele de somn non-REM. In somnul REM, creierul devine uluitor de activ, uneori chiar mai activ decat in starea de trezie. In timp ce somnul non-REM este relativ linistit si cu consum mic de energie, somnul REM face sa creasca volumul neural din multe parti ale creierului.

La majoritatea mamiferelor, cea mai importanta cantitate de somn REM se intalneste la inceputul vietii. De la soareci la elefanti, de la pisici la balene, teoretic toti puii de mamifere au mai mult somn REM decat adultii acelorasi specii. Bebelusii umani au cca 80% de somn REM, fata de 25% in cazul adultilor. Este o descoperire extraordinara, care indica o relatie stransa intre somnul REM si dezvoltarea creierului. Si mai extraordinar este faptul ca acest procent important de somn REM incepe dinainte de nastere, in uter. Spre sfarsitul sarcinii, fetusii umani trec si ei prin cicluri de veghe, somn REM si somn non-REM, cu un accent sporit pe stadiul REM. Aceste descoperiri ne arata ca somnul REM serveste ca functie adaptativa in cresterea si maturizarea creierului mamiferelor. Desi cercetatorii continua sa dezbata cu privire la natura acestei functii, ea implica in mod clar sarcina complicata, dar esentiala, de a lega intre ele toate conexiunile neurale necesare pentru dezvoltarea completa a capacitatilor noastre mentale.

Numeroase studii au aratat ca somnul REM este in stransa conexiune cu visatul. Ar fi prea simplist sa spunem ca somnul REM este identic cu visatul. Oamenii pot avea vise fara sa fie in starea de somn REM si pot fi in starea de somn REM fara sa viseze. Dar dovezile neurostiintifice indica faptul ca activitatile creierului in starea de somn REM provoaca in mod regulat vise. Nu stim daca nou-nascutii sau fetusii, aflati in uter, viseaza cu adevarat, dar stim cu siguranta ca creierul lor petrece mare parte din timp in starea de somn, cel mai des asociat cu vise. Daca nu viseaza, atunci cu siguranta se pregatesc sa viseze.

Specialistii din domeniul de varf al cercetarii neurostiintifice identifica acele zone ale creierului care par sa joace un rol extrem de important in somnul REM. Una dintre aceste zone se numeste sistemul limbic. El este sursa tiparelor noastre comportamentale instinctuale (cum ar fi reactia lupta sau fugi) si a capacitatii noastre de a crea amintiri de durata. O alta zona a creierului extrem de activa in somnul REM este lobul occipital, unde se formeaza si se proceseaza imaginile vizuale. In acelasi timp, somnul REM implica si o activitate scazuta in cortextul prefrontal, adica acolo unde iau nastere gandirea liniara si constientizarea rationala.

Imaginea prezentata de aceasta cercetare pare in completa concordanta cu experienta personala a visarii. Sonmul REM scade concentrarea asupra gandirii rationale si creste accentul pus pe instincte, amintiri, imagini vizuale. De aici rezulta ca visarea este o exprimare naturala a activitatilor creierului in timpul somnului, cu radacini adanci in evolutia tuturor speciilor de mamifere.

Jocul

Alt factor-cheie din evolutie, si a patra tema de cercetare stiintifica pe care o vom discuta, se refera la rolul central pe care il ocupa jocul in dezvoltarea mamiferelor. Membrii mai tineri ai aproape tuturor speciilor de mamifere se implica in jocuri de tipul "de-a ceva". Ei se prefac ca se lupta, vaneaza, urmaresc, se ascund, se imperecheaza, au grija de pui, adica exerseaza toate comportamentele care le vor fi necesare la varsta adulta, pentru a supravietui.






Noile cercetari stiintifice aduc argumente solide in favoarea ideilor lui Jung. Pornind de la visele copiilor, putem afla cum utilizeaza acestia programele genetice foarte vechi, pe care Jung le numea "arhetipuri ale inconstientului colectiv". Scopul nostru este de a va ajuta sa va familiarizati cu limbajul arhetipal al viselor din copilarie si de mai tarziu.









Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015