
Editura: Trei Colectia: Psihologia pentru toti Pagini: 200
| |  Anul aparitiei: 2016 Editia originala: 2014 Traducere din limba engleza de Violeta Birzescu | |  Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 130 mm x 200 mm ISBN: 978-606-719-525-5 |
Descrierea editorului
Tot mai multe cupluri apeleaza astazi la tehnici de reproducere artificiala. Ritmul stresant al vietii si decizia amanata de a avea copii conduc la diminuarea sanselor de fecundare naturala.
Psihologia si psihanaliza ne-au demonstrat insa ca intre minte si corp exista influente reciproce, astfel ca unele situatii de viata insuficient intelese pot lasa urme adanci la nivel mental si somatic. Ce se intampla in psihicul protagonistilor in tot acest proces de aducere pe lume a unei noi vieti? Cum afecteaza trairile lor pe cele ale copilului? Cel mic e bine oare sa-i cunoasca pe donorii care au contribuit la conceperea sa?
Printre subiectele abordate cartea "Reproducerea asistata. Aspecte inconstiente", coordonat de Mali Mann, se numara: trauma psihica a infertilitatii, compulsia de a recurge, in mod repetat si fara succes, la reproducerea asistata, anxietatea legata de maternitate, vietile copiilor proveniti din fecundare artificiala. O noutate pe piata romaneasca de profil, cartea se adreseaza publicului larg, dar si medicilor si psihologilor.
Mali Mann este profesor clinician in Departamentul de Psihiatrie si Stiinte Comportamentale al Universitatii Stanford si formator si supervizor la Centrul de Psihanaliza din San Francisco.
 Mali Mann Mali Mann este profesor clinician in Departamentul de Psihiatrie si Stiinte Comportamentale al Universitatii Stanford si formator si supervizor la Centrul de Psihanaliza din San Francisco. |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
Despre autor si colaboratori
Introducere
Impactul psihanalitic al tehnologiei reproducerii asistate
Partea I: Perspective Clinice
1. Intelegerea psihanalitica a incercarilor repetate de fertilizare in-vitro a esecurilor si a compulsiei la repetitie
2. Complexe familiale si cercuri oedipiene: mame, tati, copii, donori si mame-surogat
3. Tratamentul psihanalitic al anxietatii legate de maternitate si de folosirea tehnologiei reproducerii asistate
4. Donoare de ovule si donori de sperma: formarea identitatii parentale
5. Infertilitate, trauma si tehnologia reproducerii asistate: perspective psihanalitice
Partea a II-a: Concluzii
6. Reproducerea asistata asa cum este aceasta explorata in Copiii sunt bine-mersi
Fragmente din carte
Fragment din Capitolul 3: Tratamentul psihanalitic al anxietatii legate de maternitate si de folosirea tehnologiei reproducerii asistate
Introducere
Timp de mai multe decenii, in Statele Unite si in toate tarile dezvoltate s-a inregistrat o modificare demografica cu impact global. Femeile asteapta mai multi ani pana sa faca un copil Varsta maternala medie a unei treimi din femeile care nasc primul lor copil in Statele Unite este treizeci de ani. Procentul de prim-nascuti vii in cazul femeilor de peste 35 de ani a crescut de aproape opt ori din 1970. In 1970, tehnologia reproducerii asistate (TRA) era utilizata la una din o mie de nasteri; in prezent, a crescut la una din douasprezece nasteri (Convington si Burns, 2006).
Miscarea femeilor din anii 1960 si 1970 a evidentiat atat inegalitatea dintre femei si barbati la locurile de munca, precum si inegalitatea asteptarilor existente acasa. Au fost promovate schimbari importante, precum salarii egale, egalitatea sanselor si criteriilor de promovare, precum si marirea gradului de participare a barbatilor in viata casnica si in activitatea de crestere a copiilor. Independenta economica a femeilor, cresterea longevitatii si promisiunea oferita de tehnicile reproducerii asistate, in cazul in care intervin probleme in privinta conceptiei, au determinat decizia mai multor femei de a amana casatoria si maternitatea.
Am observat un fenomen de-a lungul anilor, si anume intrarea in tratament a femeilor care intampina dificultati in gasirea unei relatii de iubire semnificative si durabile. Multe dintre aceste femei au marturisit, in cursul sedintelor, lipsa satisfactiei sexuale si o ezitare in privinta asumarii conditiei maternitatii. Multe dintre ele intra in tratament in pragul varstei-limita a fertilitatii.
Voi incepe prin discutarea acestei grupari de plangeri si a trasaturilor pe care femeile care le adreseaza le au in comun, in relatie cu mama lor. Apoi voi ilustra felul in care unele dintre aceste conflicte au aparut clinic, cu ajutorul documentarii oferite de tratamentul psihanalitic al doua paciente si voi arata ca aceste probleme care le-au determinat sa-si intarzie sarcina au reaparut in momentul in care au decis sa foloseasca fertilizarea in-vitro.
CONFLICTE SI ANXIETATI PRIVINTA MATERNITATII
Cand decizia de a deveni mama este subiect conflictual, exista nenumarate moduri de a evita constientizarea anxietatii din jurul acestei decizii. Unele dintre femeile care isi amana maternitatea vorbesc despre dorinta lor de a avea un copil in viitor, in timp ce-si imagineaza ca a munci, in continuare, cativa ani pentru a obtine suma necesara pentru a cumpara o casa este tot ceea ce mai au nevoie inainte de a incerca sa ramana insarcinate.
O femeie poate incepe un curs sau o formare profesionala solicitanta, ceea ce ii va mijloci obtinerea unei diplome sau a unei calificari suplimentare pentru a-si asigura succesul ca mama, cand va avea un copil. Daca a avea un copil cu un partener este important pentru ele, cautarea unui partener poate deveni obiectivul principal intr-un mod care evita capacitatea de a gandi mai departe, in directia parentajului. Desi aceste femei isi pot declara intentia nonambivalenta de a avea un copil, metoda lor exclude orice miscare in directia respectiva.
Alte femei urmeaza, in mod inconstient, tendinta societala de amanare a nasterii copilului, pentru a-si consolida protectia din jurul fricilor inconstiente legate de a avea un copil. Negand perioada de timp de-a lungul careia sunt fertile, ele pot sa nu-si declare niciodata, de fapt, dorinta de a avea un copil, ci sa sustina ca au nevoie sa continue sa munceasca pentru a evita destabilizarea carierei, o declaratie care, din pacate, exprima o problema reala, cu care se confrunta astazi multe femei. In orice caz, femeile din acest grup nu-si confrunta niciodata ambivalenta in privinta maternitatii; in schimb, ele fac uz de permisiunea de amanare continuta de mesajul despre nevoia femeilor de egalitate de sanse cu barbatii.
Rezultatul pentru aceste femei este ca, atunci cand incep sa incerce sa ramana insarcinate, fertilitatea lor poate fi redusa din cauza varstei sau, independent de varsta, din cauza unor complicatii fizice neasteptate, care amana, din nou, momentul conceperii. Unele renunta cu totul la ideea de a deveni mame, altele se reorienteaza catre adoptie sau catre tehnologia reproducerii asistate, ambele variante necesitand o investitie semnificativa, atat din punct de vedere financiar, cat si emotional.
IDENTIFICARE SI INTERNALIZARE
Existau asemanari evidente in modurile in care vorbeau despre mamele lor femeile din grupul pe care l-am descris mai devreme, respectiv cele care imi soliatasera ajutorul in privinta dificultatilor pe care le intampinau in gasirea unei relatii de iubire. Ele vorbeau despre disjunctia dintre iubirea pe care mamele lor o exprimau fata de ele si ceea ce simteau ca fiind o lipsa de disponibilitate emotionala a acestora. Descrieri obisnuite ale mamelor includeau termeni precum "critica", "deprimata", "frustrata" si "se simtea neapreciata".
Din cauza lipsei de disponibilitate pe care o percepeau la mamele lor, femeile se simteau nedemne de a fi observate si ajunsesera la concluzia ca dorintele lor erau coplesitoare pentru oricine. Isi negau sau isi trivializau nevoile personale, pentru a se incadra in acel efort minim pe care mamele lor parusera dispuse sa-l depuna pentru ele.
Cand se simteau furioase, solicitante fata de mamele lor sau pline de resentimente impotriva lor, femeile din acest grup se chinuiau ingrozitor intrebandu-se daca furia lor era rezonabila. Ele foloseau apoi aceste sentimente foarte puternice drept dovada a faptului ca erau hipersensibile sau "cu probleme". Erau inspaimantate de cate ori se simteau nerabdatoare sau furioase, temandu-se sa nu-si raneasca mama, pe care o percepeau nu doar ca fiind indisponibila, ci si vatamata, tocmai din cauza acestor aspecte care interveneau in relatia mama-fiica.
Pe masura ce tratamentul avansa, femeile din acest grup ajungeau adesea sa recunoasca faptul ca mamele lor erau geloase pe celelalte relatii ale lor sau ca le invidiau pentru realizarile lor. Recunoasterea acestor reactii reprezenta un soc pentru increderea in ele insele si in mamele lor si, simultan, valida unul dintre elementele insatisfactiei pe care o traiau in relatie cu mamele.
E important sa ne amintim ca mamele descrise de femeile din exemplul prezentat de mine reprezinta obiecte interne, mai degraba decat imagini obiective ale mamelor lor. Obiectele interne sunt create atat pe baza experientelor perceptuale subiective, cat si a fantasmelor despre sine si despre ceilalti, mediate de mecanismele de aparare preferate, in mod obisnuit, de respectiva persoana. Obiectele interne formeaza baza sentimentelor traite inconstient pe care le avem cu totii in privinta "prezentei obiectului" (Sandler, 1990, pp. 871-873) Natura problematica a obiectului lor matern internalizat a fost elementul central in cadrul intelegerii pe care am dobandit-o in pnvinta problemelor pe care multe dintre femeile intalnite in practica mea de terapeut le aveau in obtinerea unei casnicii, a satisfactiei sexuale si a unui copil.
CONTEXTUL DEZVOLTARII
Din punctul de vedere al dezvoltarii, experienta sarcinii si a nasterii reprezinta o continuare a sarcinii psihologice permanente de separare de mama.
Obiectivul este cel de a deveni un adult, capabil de a-si conduce propria viata si responsabil pentru aceasta. In perioada timpurie de viata a unei fete cu dezvoltare normala, mama este perceputa ca o figura puternica, datatoare de viata, suficient de bine conectata cu copilul ei si alaturi de care fata resimte placere prin senzatii de contopire. Pe masura ce procesul de dezvoltare continua, este creata o identificare complexa, odata cu tiparele de aparare. Actul sexual este o modalitate prin care fata stabileste faptul ca trupul sau ii apartine ei, nu mamei (Pines, 2012). Pe timpul sarcinii, o femeie retraieste identificarea cu mama sa preoedipiana. E resimtit un sentiment de unitate cu mama, datorita faptului ca acum in pantecele ei creste un copil, la fel cum a crescut ea insasi in pantecele mamei, cu ani in urma.
Poate experimenta, de asemenea, identificarea cu copilul si isi poate imagina cum a fost cand era ea in pantecele mamei. Pentru femeile care au avut o relatie buna cu mama lor, acest tip de regresie poate fi placut, pentru ca identificarea se face cu o mama care a fost generoasa si conectata (Pines, 2012).
Si femeile care nu sunt insarcinate au fantasme legate de cum va fi o sarcina viitoare pentru ele, pe baza amintirilor inconstiente ale experientei cu mama, din copilarie. Pentru femeile a caror relatie cu mama nu a fost "suficient de buna" — respectiv, relatia lor a fost una in care existau prea multa frustrare, furie sau neglijenta, urmate de sentimente de vinovatie — perspectiva experimentarii regresiei si a identificarii cu mama interna, in timpul sarcinii, poate fi inspaimantatoare si nedorita (Pines, 2012).
Desi prezenta sentimentelor ambivalente este normala, pentru toate mamele, aceste femei se tem de ambivalenta care le insoteste fantasmele. Exista numeroase aspecte care pot face o femeie cu un astfel de trecut sa ezite in privinta sarcinii; voi enumera o parte dintre aceste aspecte, pentru a arata proportiile si seriozitatea amenintarii pe care aceste femei le pot simti.
1. Respinsa de mama sa, o femeie isi poate imagina copilul care creste in ea ca pe o parte nedorita din ea insasi si poate simti destul de multa respingere pentru fetusul ei aflat in dezvoltare.
2. Pentru unele femei, o frica inconstienta de a deveni rivalele mamelor lor le determina sa evite sarcina cu totul, si chiar sa faca un avort (Pines, 2012). Procedeaza astfel, pentru ca se tem ca viitorul copil va fi privit ca o realizare a lor, iar acest lucru ar avea consecinte devastatoare pentru mama lor.
3. Copilul poate fi imaginat ca o persoana solicitanta, cu multe nevoi, care nu poate fi niciodata satisfacuta, oglindind astfel relatia pe care femeia a avut-o cu mama sa.
4. In cele din urma, o femeie se poate teme ca ea insasi este sau va deveni exact ca mama sa si isi va face copilul sa sufere asa cum a suferit ea.
Sentimentele negative pe care femeile din esantionul meu le-au trait odata cu gandurile de a avea un copil au fost generate de frica de pierdere, pentru ca isi imaginau ca atitudinea lor le va determina sa fie mame inadecvate sau sa-si raneasca copilul. Vina puternica simtita din cauza acestor griji poate diminua calitatea protectoare a obiectului bun al unei persoane (Parker, 1997). Functia unui obiect bun este de a:
...produce sentimentul ca inlauntrul persoanei exista o figura buna, plina de solicitudine... Obiectul intern bun asigura dialogul intern continuu de incurajare si stima de sine pe care se bazeaza increderea si siguranta psihologica. (Hinshelwood, 1989, p. 142)
Sentimentele de inadecvare pot reprezenta un teren fertil pentru ura fata de copil, care creste anxietatea legata de maternitate si scade bucuria de a avea un copil. Femeile care au trait multiple experiente frustrante in relatia cu mama lor pot fi lipsite de increderea necesara pentru a simti ca isi vor trai experienta de a fi mama ca o persoana buna si iubitoare, capabila sa aiba grija de copil. Maternitatea le poate parea un risc prea mare. Trebuie precizat ca pentru unele femei, tinand cont de trecutul lor traumatic, acest mod de a vedea lucrurile este probabil adecvat.
Ingrijorarea legata de viata lor sexuala nesatisfacatoare era comuna femeilor din grupul despre care discut, aceasta fiind exprimata, la un moment dat, de fiecare dintre ele. Si in acest caz, tipul de internalizare a figurii materne si a tuturor celorlalte persoane semnificative din procesul de crestere a copilului joaca un rol important in dezvoltarea sexuala a acestuia, pentru ca atitudinea pe care o are un adult fata de sex si usurinta cu care se poate implica liber in activitati sexuale, alaturi de un partener potrivit, sunt legate de perceptia copilului asupra parintilor sai si a persoanelor semnificative care au contribuit la cresterea sa.
Mitchell declara ca in activitatea sexuala a unui adult cu dezvoltare normala "schimbul reciproc de placere intensa si receptivitatea emotionala formeaza, probabil, cel mai puternic mediu in care sunt cautate, stabilite, pierdute si regasite conectarea emotionala si intimitatea" (Mitchell, 1988, p. 107). Pentru femeile la care ma refer in cadrul acestui capitol, anxietatea legata de lipsa de disponibilitate emotionala a partenerului a facut ca fiecare contact sexual, precum si perspectiva intimitatii si a dependentei sa fie percepute ca aspecte foarte riscante. Au fost incercate numeroase metode de a diminua aceste riscuri. Unele dintre aceste femei tindeau sa se ataseze de barbati indisponibili, in timp ce altele evitau relatiile sexuale cu totul. Altele se implicau totusi in actul sexual, dar simulau placerea.
Daca se lucreaza cu problemele pe care le-am subliniat, unele dintre aceste femei ajung sa decida ca isi doresc sa aiba copii. Pot fi in situatia in care nu au cum sa-si foloseasca, pentru a ramane insarcinate, propriile ovule sau poate aparea o alta problema legata de fertilitate, si atunci intra in peisaj discutiile despre TRA.
Exemplele clinice care urmeaza indica procesul care se poate desfasura, in contextul terapiei, pentru a sustine solutionarea conflictelor si apoi a unora dintre diflcultatile care insotesc folosirea TRA.
Aprecieri si cronici
Aceasta carte contine elemente de sociologie (de ce femeile amana decizia de a concepe), insighturi psihanalitice (privind relatia mamei cu propria-i mama, precum si fantasmele copilului referitoare la parintele necunoscut), dar se refera uneori si la efectul traumatic pe care esecul conceperii il are asupra viitoarei evolutii a cuplului. - Axel Hoffer, psihanalist si profesor de psihiatrie la Harvard Medical School
|