Editura: Philobia
Colectia: Cuplul
Pagini: 232
| |
Anul aparitiei: 2019
Editia originala: 2007
Traducere din limba spaniola de Raluca Furtuna
| |
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-8560-84-7
|
Descrierea editorului
Femei prizoniere in relatii imposibile si care le distrug. Femei care plang din cauza unui amor pierdut sau lipsit de viitor. Femei fidele unor parteneri nehotarati sau abuzivi. Femei extraordinare care se transforma in fetite neajutorate daca iubitul nu le mai suna. Femei care fac fata provocarilor vietii, fara sa reuseasca totusi sa se protejeze de barbatii ce le fac sa sufere. Femei care se despart si se impaca de nenumarate ori cu barbati care nu le pretuiesc. Femei supuse, doar ca sa evite conflictele. Femei care renunta la tot ceea ce le defineste doar ca sa fie pe placul unor parteneri care nu le merita. Femei dispuse sa astepte la nesfarsit…
Intr-un limbaj simplu si direct, Mariela Michelena, psihanalist cu o relevanta experienta pe acest subiect, se adreseaza tuturor femeilor care se regasesc in descrierea de mai sus, ajutandu-le sa iasa din tunelul distructiv in care se afla si sa gaseasca la capatul lui viata, aerul, lumina, bucuria, demnitatea si stima de sine.
Mariela Michelena Mariela Michelena este psihanalist si membru titular cu grad didactic al Asociatiei Psihanalistilor din Madrid, dar si al Asociatiei Internationale de Psihanaliza. Si-a desfasurat activitatea clinica in Lima, Houston si Caracas. Este cunoscuta pentru efortul sau de popularizare a psihanalizei, astfel incat sa isi ajute cititorii si pacientii sa se cunoasca mai bine si sa treaca peste perioadele dificile. |
Pagini din carte
 
Fragmente din carte
Femeile si iubirile bolnavicioase
In ultimii o suta de ani, femeia a cucerit teritorii numeroase si foarte valoroase. Dreptul de vot, independenta economica si libertatea de a alege cum, cand, unde si cu cine sa aiba copii sunt niste cuceriri incontestabile. Cu toate acestea, printre aplauzele provocate de atatea victorii, au inceput sa strabata nemultumirile femeilor independente si emancipate care sufera dintr-o „dragoste bolnavicioasa“. Pana nu demult, lamentarile lor se puteau adauga cu usurinta listei interminabile de rele tratamente si incercari de marginalizare sociala carora femeia le era victima. „Suferinta din dragoste“ era doar o alta nemultumire si nici macar atat, pentru ca, printre atatea revendicari fundamentale, o lacrima, o asteptare, un nod in gat sau o insomnie pareau niste detalii nesemnificative. Daca tinem cont de discriminarile pe care le-a indurat femeia de-a lungul secolelor, intrebarea daca ea este fericita in dragoste este echivalenta cu preocuparea fata de sanatatea unghiilor sau a dintilor unui copil care munceste intr-o mina de carbune in Tara Galilor.
n ziua de azi, vocile femeilor care sufera din dragoste se aud mai tare, avand in vedere ca alte probleme mai grave au fost deja rezolvate. Lamentarile lor suna discordant intr-o lume pe care multe dintre ele o considera cucerita. Cunoastem cu totii cel putin o femeie care se plange ca este nefericita in dragoste. Ecoul suferintei sale razbate la munca, la sala de fitness, la intalnirile intre prietene si in serialele de televiziune. Putem spune ca este un subiect de actualitate pentru sexul feminin. Bineinteles, cunosc si frecventez toate aceste locuri, dar, in aceasta carte, voi vorbi sprijinindu-ma pe experienta mea de psihanalist.
Iubitele neiubite
Cand vom vorbi despre femei care sufera din dragoste, ne vom referi la femei care sufera de pe urma unei iubiri bolnavicioase, nu neaparat la femei abuzate, ci la femei prizoniere in relatii imposibile, nesanatoase, la femei care plang dupa o dragoste pierduta sau fara viitor, chiar daca ele isi petrec toata viata agatandu-se de aceasta suferinta si de aceasta relatie. Ne vom referi la femei fidele unor relatii intermitente, unor iubiri ascunse, interzise, clandestine. La femei extraordinare care se transforma in fetite bolnave daca un barbat nu le mai suna. Femei captive ale unei suferinte din dragoste, condamnate sa se lipeasca de orice barbat sau sa se lase strivite sub orice cizma. Femei supuse care nu se mai plictisesc de refrenul: „Nu vreau o relatie serioasa“. Femei supuse, docile, infricosate, indulgente. Femei puternice in fata dificultatilor vietii, stralucite din punct de vedere profesional, pregatite sa infrunte orice provocare, curajoase in orice situatie, dar incapabile sa se protejeze de acest barbat care le provoaca suferinta. Femei dispuse sa mai astepte o vreme, sa astepte mereu. Inselate, tradate, prinse in iubiri bolnavicioase…
Dar unde incep abuzurile psihologice ale partenerilor lor si unde se termina „iubirea bolnavicioasa“, iata o intrebare dificil de transat. Si cand spun ca acestia le iubesc in maniera nepotrivita, nu ma refer la faptul ca NU le iubesc, din contra, este posibil sa le iubeasca mult; dar le iubesc nesanatos. Iubesc o alta pe care o vad in ea si care nu este ea, o iubesc intr-o maniera bizara, intortocheata, iar ea se rasuceste si se contorsioneaza pentru a lua forma exacta ce corespunde caracterului capricios al acestei „iubiri bolnavicioase“. Uneori, barbatul iubeste o femeie care este rodul imaginatiei sale si pretinde sa-si transforme iubita reala in ceva ce nu este, iar ea isi transforma fiinta ca sa-i fie pe plac. El nu tine cont aproape deloc de femeia reala, uneori nici macar n-a incercat sa-i afle gusturile, inclinatiile, dificultatile, si pentru ce ar face-o? Este suficient ca ea este mereu acolo pentru el. Este o iubire croita „pe alta talie“ care practic nu se potriveste bine nimanui, o iubire prea ingusta la brau si prea larga la umeri; totusi, aceasta femeie continua s-o poarte, s-o suporte, in ciuda suferintei pe care i-o provoaca. O femeie captiva intr-o astfel de iubire simte probabil aceeasi senzatie ca o femeie cocotata pe tocuri cui, inalte, in niste pantofi cu varfuri ascutite, prea mici si prea stramti. In timp ce toti cei din jurul ei o vad clatinandu-se si poticnindu-se, ea se crede foarte eleganta si minunata, incapabila sa-si dea seama ca este doar o femeie profund nefericita, care sufera.
Ceea ce sustin eu este ca in orice femeie care a fost prinsa intr-o iubire bolnavicioasa cu o serie de barbati exista o femeie care se iubeste bolnavicios pe sine. Si cand spun ca se iubeste bolnavicios, vreau sa spun ca se iubeste nesincer. Cuvintele sale vor sa spuna ceva, dar actiunile sale dezvaluie ca vrea altceva. Eu nu spun ca ea nu se iubeste suficient, ca nu se apreciaza pe sine. Se poate chiar ca, fara sa stie, sa se iubeasca pe sine excesiv si sa se simta atat de puternica in sinea ei, incat este capabila sa depaseasca, pentru dragoste, toate dificultatile pe care i le presara in cale viata, desi costurile sunt enorme. Facand o paralela, cineva care a incheiat o afacere paguboasa nu este neaparat o persoana fara bani, aceasta poate sa ramana fara bani pentru ca nu a calculat bine, din cauza unei afaceri neinspirate sau a unei investitii proaste. Dar faptul ca s-a trezit fara bani reprezinta o consecinta, nu o cauza. Sa te trezesti fara stima de sine poate fi consecinta faptului ca ai investit nechibzuit amorul propriu. Uneori, amorul propriu are o inclinatie ingrijoratoare spre eroism, spre a-si arunca singur pe umeri o mantie magica care-l face sa se simta capabil de fapte de vitejie uriase ce nu-i vor aduce nici succes, nici o reputatie la nivel mondial si nici macar nu-i vor asigura un loc in Rai. Dimpotriva, nu se va alege decat cu oboseala, umilinta si suferinta.
Vorbesc femeile
Experienta mea de psihanalist mi-a dat ocazia sa intalnesc numeroase femei care sufereau din dragoste. Povestile lor apar cosmetizate in paginile urmatoare, astfel incat nici ele insele sa nu se poata recunoaste. Toate aceste femei m-au invatat ceva. Toate si fiecare in parte mi-au permis sa descopar un raspuns fascinant si individual. Inainte de toate, le multumesc tuturor. Abordez fiecare dintre aceste povesti ca si cand ar fi prima si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: „Dar de ce?“ „Si de ce aceasta femeie, atat de inteligenta, atat de ingenioasa si care are o situatie buna nu-si da seama cat de mult sufera?“ Si daca stie, de ce accepta asta ca si cand nu ar exista alta solutie? Si de ce sufera ea, inclusiv pentru sfarsitul unei relatii care mergea atat de prost? Si de ce se intoarce la el, desi a suferit atata langa el? Si de ce ii lipseste atat de mult, daca practic nu se mai suportau? Si de ce asteapta in continuare ca el sa se schimbe, desi este evident ca nu se va schimba niciodata? Si de ce i se pare acest barbat extraordinar, daca el nu este asa in realitate? Si de ce a cautat un alt barbat care sa-i semene leit celui dinainte?
Din toate aceste intrebari se contureaza o intrebare esentiala: ce are ea de castigat? Ce tranzactie ciudata si misterioasa a facut ea cu ea insasi, cu acest barbat, cu viata, pentru a crede ca o situatie atat de dureroasa ii este rentabila? Cum se explica faptul ca opune atata rezistenta fata de ideea de a abandona aceasta pozitie care aparent este atat de inconfortabila? Incercarea de a raspunde la aceste intrebari reprezinta subiectul cartii de fata si se va regasi ca un fir rosu in aceste pagini, diferentiind-o astfel de alte carti.
„Ce am facut ca sa merit asta?“
Nu sunt singura din cabinetul meu care isi pune intrebari. Pacienta care vine la psihanaliza cauta la randul ei niste raspunsuri. In fiecare persoana, indiferent ca este femeie sau barbat, care sufera si care isi insira lista de plangeri in fata altcuiva, chiar daca nu rosteste propriu-zis cuvintele, exista de fapt ceva care protesteaza: „Ce am facut ca sa merit asta?“ In general, repet – chiar daca nu rosteste cuvintele – tonul vocii sale te duce cu gandul mai degraba la o plangere decat la o intrebare si nu pare sa astepte un raspuns, ci o mangaiere. In mod normal, asteapta sa auda de la interlocutorul sau mai degraba ceva de genul: „Nu este vina ta, este o nedreptate, tu esti extraordinar(a), bineinteles ca nu meriti asta. Circumstantele sunt dure si celalalt este «cel rau»“.
Evident, exista suferinte pe care nu le merita nimeni. Nimeni nu merita sa fie iubit bolnavicios si cu atat mai putin maltratat. Dar atunci cand un pacient formuleaza o asemenea nemultumire in cabinetul unui psihanalist, acesta din urma ii ia in serios intrebarea, in sens literal, si se pune pe treaba pentru a-l ajuta sa inteleaga. Ce a facut omul acesta pentru a merita asa ceva? Intrebarile pacientului si ale psihanalistului incep sa se lege si pleaca impreuna pe un drum in cautarea unor raspunsuri. Pe parcursul terapiei si cu ajutorul psihanalistului, pacientul ajunge sa-si raspunda incluzandu-se in propria intrebare.
|
