Doi psihoterapeuti, Kevin Chassangre si Stacey Callahan, analizeaza sindromul impostorului. Pornind de la definirea acestuia, a caracteristicilor de diagnostic si manifestare, ajung la descrierea strategiilor psihoterapeutice dovedite eficiente in tratarea acestuia.
Anul aparitiei: 2022 Editia originala:2015 Traducere din limba franceza de Oltea Mihaela-Catineanu
Coperta:Simpla (Paperback) Dimensiuni:130 mm x 200 mm ISBN:978-606-40-1328-6
Descrierea editorului
Anumite persoane considera ca nu-si merita succesul. Aceasta modestie patologica se manifesta printr-o impresie de lipsa a capacitatilor, o convingere ca toti ceilalti au fost, intr-un fel sau altul, indusi in eroare, si de o imposibilitate de a-si asuma reusitele, in ciuda semnelor externe ale unui succes evident.
In aceasta carte, formata din noua lectii, autorii isi propun sa prezinte sindromul impostorului, a carui aparitie poate fi favorizata de mesajele parentale si societale, de mediul de dezvoltare sau de anumite trasaturi de personalitate.
Succesiv, sunt abordate aspectele conceptuale ale sindromului, cum a fost descoperit si care sunt caracteristicile sale descriptive, urmarind si instalarea sindromului din copilarie pana la varsta adulta si impactul pe care il are asupra starii de bine a persoanelor care pot avea asemenea manifestari, impact care ne va ajuta sa stabilim in ce masura se poate vorbi de un sindrom al impostorului.
Autorii ofera si strategii psihoterapeutice de abordare si gestionare a acestui sindrom putin cunoscut, dar care pare sa provoace suferinta multor oameni, cel putin o data in viata.
Celebritati care au marturisit ca au sindromul impostorului:
Emma Watson
„S-ar zice ca, pe masura ce devin tot mai buna, asta imi sporeste tot mai mult sentimentul de neadecvare si atunci imi spun: oricand, cineva ar putea sa-si dea seama ca sunt de o impostura crasa si ca nu merit nimic din ceea ce am facut."
Emma de Caunes
„Aveam un sentiment de impostura care, oricum, se leaga de meseria de actor. Si cand, peste toate acestea, mai esti si fiul sau fiica cuiva renumit, se gasesc destui oameni sa te judece pe tema asta si sa creada ca, daca ai ajuns aici, asta se datoreaza parintilor."
Kad Merad
„La inceput nu iti vine sa crezi ce noroc ai. Dar chestia e ca senzatia asta, ca a fost doar un noroc, ma tine tot asa si nu simt ca ar lasa-o mai moale. [...] Traiesc cu indoiala si cu temerea ca pentru mine, ca scenarist, totul s-a terminat, ca n-o sa mai primesc nicio alta propunere de colaborare."
Antoine de Caunes
„Am avut intotdeauna un sentiment adanc de mistificare. Am impresia ca oamenii se insala in privinta mea, ca ma cred suficient de competent incat sa fac niste lucruri care pe mine ma sperie ingrozitor [...] Totdeauna mi-a fost teama ca secretul meu va iesi la suprafata."
Louise Bourgoin
„Port in mine, adanc inradacinat, complexul ca nu provin de la Conservator, ci din televiziune. Sunt zile in care iti spui in sinea ta: «Sunt impostura intruchipata». Sau iti spui chestii ingrozitoare de genul: «M-am nascut intr-un ceas rau», sau «Nu provin dintr-un mediu bun»."
Maya Angelou
„Am scris unsprezece carti, dar de cate ori trebuie sa incep o pagina noua, ma paralizeaza ideea ca sunt un scriitor depasit, din vremuri trecute; ca, pana la urma, oamenii isi vor da seama ca eu ma uit la o lume in care nu mai traiesc..."
Kate Winslet
„In fiecare dimineata, inainte sa plec la filmari, imi spun ca nu mai sunt pe val, ca nu sunt la inaltimea rolului meu si ca toata lumea isi va da seama de asta la un moment dat."
Kevin Chassangre
Kevin Chassangre este psiholog clinician si psihoterapeut. A scris numeroase lucrari despre sindromul impostorului.
Stacey Callahan
Stacey Callahan este psiholog clinician si psihoterapeut si preda Psihologie clinica si psihopatologie la Univesitatea din Toulouse.
Perceptia „populara" despre impostor
Definitia sindromului impostorului
„Masca" impostorului
Un concept cu fatete multiple
O abordare experimentala
2. Cine poate suferi de acest sindrom?
SI este mai raspandit decat s‑ar putea crede
Barbatii si femeile sunt vizati in egala masura?
Aspecte culturale ale SI
Legatura intre varsta si SI
3. Factori ce contribuie la dezvoltarea sindromului
Rolul jucat de invatare
Factorii care predispun la SI
SI si personalitatea
4. Impactul psihopatologic al sindromului asupra starii de bine
Notiunea de ancorare
SI si starea de bine
SI si tulburarile psihopatologice asociate
5. Simptomatologia sindromului
Ciclul impostorului
Frica de esec
Frica si culpabilitatea fata de reusita
Nevoia de a fi remarcat/a, recunoscut/a
„Superman/woman"
Negarea propriilor competente si ignorarea complimentelor
6. Strategii comportamentale si cognitive inerente sindromului
Strategii de autosabotaj si de autohandicapare
Autoevaluarea la cei cu SI
Stilul motivational in cadrul SI
Strategia prezentarii de sine
7. Cum il ajutam pe pacient sa‑si constientizeze sindromul
SI, greu de marturisit
Atitudinile terapeutului
Cum sa recunoastem sindromul
8. Instrumente pentru terapia cognitiv‑comportamentala a sindromului
O asistenta specifica
Intreruperea ciclului impostorului
Confruntarea cu unele aspecte cognitive specifice: frica de esec si frica de reusita
Cum sa invatam sa acceptam complimentele si sa ne asumam reusitele
O abordare globala a SI
9. Exercitii si metode pentru consolidarea terapiei
Planul de actiune
Rolul anturajului
Preventie si autoingrijire
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Autoobservarea in cazul sindromului impostorului
Autoobservarea si evaluarea ciclului impostorului
Autoobservarea ciclului impostorului
Ciclul mastii impostorului
Jurnalul complimentelor
Jurnalul atribuirilor
Cauzele multiple in cadrul atribuirii cauzale
Jurnalul comportamental
Fragmente din carte
Definitia sindromului impostorului
Obiectivul lucrarii de fata este (...) sa prezinte un sindrom definit in anii 1980 de Pauline Rose Clance, psihologa si cliniciana si profesoara de psihologie clinica la Georgia State University. De la identificarea sa, acest „sindrom al impostorului” (pe care il vom prescurta „SI”) a fost elaborat si studiat in detaliu de Clance (1985) si de numerosi alti cercetatori. SI, spre deosebire de notiunea clasica de impostor, poate fi definit succint prin acronimul „IAD”.
Astfel, SI se intalneste la individul care se vede pe sine ca fiind incompetent, in ciuda reusitelor tangibile obtinute in mai multe domenii ale vietii sale (profesional, social, relational):
• are Impresia ca isi insala anturajul, ca nu este la inaltime (raportat la statutul sau, la reputatia sa, la discursul si rezultatele sale) si se vede ca fiind incompetent;
• tinde sa Atribuie reusitele sale unor cauze externe (noroc, intamplare, coincidente, relatii);
• ii este frica si se teme ca va fi Demascat la un moment dat, si intra in panica la acest gand.
Indivizii care sufera de SI nu se cred inteligenti si au tot timpul impresia ca isi insala anturajul sau ca sunt supraestimati. Ei se indoiesc constant de propriile abilitati si nu par a fi siguri de sine in ceea ce fac. Neaga orice evidenta exterioara care le-ar demonstra abilitatile si minimalizeaza aprecierile pozitive ale celorlalti despre ei, de frica sa nu fie acuzati ca sunt „impostori”.
„Masca” impostorului
Si implica disconfortul interior descris mai sus, precum si o contradictie intre semnele reusitei (evidente din exterior) si simtamintele din interior; aceasta ne trimite la ideea ca persoana ar purta o „masca”, dupa cum spune Clance (1985). Indivizii care manifesta SI chiar cred ca poarta o masca ce afiseaza o identitate diferita de a lor, identitate care se reveleaza a fi in contradictie cu trairile lor personale.
In cazul SI, esenta fricii are la baza ideea ca cel in cauza ar putea fi „demascat” intr-o buna zi si ca trairile sale interioare vor fi confirmare de opinia celor din mediul social, care-i vor vedea, pana la urma, „adevarata” identitate. Ca experienta interna si perceptiva, SI are la baza un sentiment intens, dar secret de disconfort, pe care individul il traieste cand are o reusita, deoarece o considera nejustificata.
(...)
Perceptia de sine
La cei afectati de SI, succesul si satisfactia nu merg mana in mana; acestor persoane le este greu sa simta vreo placere atunci cand au o reusita.
Si, intr-adevar, persoanele care au acest sindrom vadesc o lipsa reala de incredere in sine si o incredere scazuta in propria inteligenta si in competentele sau abilitatile lor.
Astfel, indivizii care au SI vor prezenta:
• nu numai o stima scazuta de sine;
• ci si o stima de sine mai scazuta decat persoanele care nu au SI;
• sentimente profunde de inferioritate, de incompetenta;
• o depreciere globala de sine (privind propriile cognitii, precum si in privinta interactiunilor sociale);
• o tendinta de a cauta si urmari sa atinga o stima de sine pozitiva si valorizanta, incercand sa traiasca in acord cu o imagine idealizata despre ei insisi.
Dar nu numai stima de sine, ci si acceptarea neconditionata de sine este afectata de cei cu SI intr-o masura mult mai mare decat la cei care nu au acest sindrom.
Aprecieri si cronici
Uneori, cand ai succes, stima de sine nu evolueaza in acelasi ritm cu competentele.
- Glamour
Atat frica de esec, cat si frica de succes ii ocupa mintea celui care se crede insuficient de competent si, prin urmare, se indeparteaza de scopurile sale. Are nevoie sa-si clarifice obiectivele.
- Sante Magazine
Nu se simte oare câteodată fiecare dintre noi impostor în vreun moment al vieții?
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015