Editura: Trei
Colectia: Psihologie-Psihoterapie
Pagini: 472
| |
Anul aparitiei: 2007
Editia originala: 1998
Traducere din limba germana de Roxana Melnicu
| |
Coperta: Cartonata (Hardcover)
Dimensiuni: 170 mm x 240 mm
ISBN: 978-973-707-151-4
|
Descriere psihoshop.ro
Tratatul de psihotraumatologie. Fundamentele unui nou domeniu, de Gottfried Fischer si Peter Riedesser, a fost republicat de editura Trei in 2007, reproducand a treia editie germana, care contine informatii noi din domeniul psihotraumatologiei fata de prima editie din 2001.
Psihotraumatologia studiaza cauzele si efectele traumelor psihice, axandu-se atat pe preventie cat si pe reabilitare si terapie. Gottfried Fischer si Peter Riedesser pornesc de la prezentarea unei istorii a noului domeniu, cercetarea, teoria si practica ce stau la baza lui, prezinta trauma psihica in calitate de categorie etiologica si abordeaza fenomenologia situatiei traumatice. Apoi, autorii descriu cercetarile consecintelor traumei, tipologia situatiilor traumatice si strategii de cercetare a psihotraumatologiei.
In capitolul de "Terapia traumei" sunt prezentate procesele de aparare social-psihologice in cercetarea si terapia traumatizarii psihice, interventiile de criza, reguli, principii si procedee comportamentele ale noii terapii.
Psihotraumatologia este o ramura recenta a psihologiei, reunind cercetari, teorii si rezultate practice din diverse discipline care studiau anterior trauma psihica din diverse puncte de vedere, precum neurologia, psihologia clinica, psihosociologia, terapia psihodinamica si cognitiv-comportamentala etc. Din ele isi trage terapia traumei metodele, aplicandu-le diferentiat in functie de cazuistica provocata de situatiile traumatice - holocaustul, tortura, exilul, abuzul sexual al copiilor, violul, criminalitatea violenta, somajul si boala.
Prof. Dr. Gottfried Fischer este director al Institutului de Psihologie Clinica si Psihoterapie al Universitatii din Koln. Gottfried Fischer este considerat intemeietorul psihotraumatologiei in Germania. Gottfried Fischer a dezvoltat o noua metoda de tratament a tulburarilor psihice, numita Psychodynamic-dialectic Psychotherapy (PdP). Metoda incorporeaza elemente ale terapiei behavioriste cu o conceptie psihodinamica a cazurilor. Terapia psihodimanica multidimensionala a traumei (Multidimensional Psychodynamic Trauma Therapy - MPTT) este folosita pentru etiologia psihotraumatica. Utilizand aceasta metoda, sustine autorul ei, maximum 10 sedinte de terapie sunt suficiente pentru a trata cu succes clientii care prezinta riscul de a suferi de tulburari traumatice de lunga durata.
Prof. Dr. Peter Riedesser a fost director al Clinicii Universitare de Psihiatria Copilului si Adolescentului din Hamburg - Eppendorf.
 Gottfried Fischer Prof. Dr. Gottfried Fischer este director al Institutului de Psihologie Clinica si Psihoterapie al Universitatii din Koln. Gottfried Fischer este considerat intemeietorul psihotraumatologiei in Germania. Gottfried Fischer a dezvoltat o noua metoda de tratament a tulburarilor psihice, numita Psychodynamic-dialectic Psychotherapy (PdP). Metoda incorporeaza elemente ale terapiei behavioriste cu o conceptie psihodinamica a cazurilor. Terapia psihodimanica multidimensionala a traumei (Multidimensional Psychodynamic Trauma Therapy - MPTT) este folosita pentru etiologia psihotraumatica. Utilizand aceasta metoda, sustine autorul ei, maximum 10 sedinte de terapie sunt suficiente pentru a trata cu succes clientii care prezinta riscul de a suferi de tulburari traumatice de lunga durata.  |
Pagini din carte
      
 
Cuprinsul cartii
Partea I: Psihotraumatologia generala
1. Introducere
2. Situatie, reactie, proces - un model de desfasurare al traumatizarii psihice
3. Psihotraumatologia diferentiala: cercetarea consecintelor traumei conform modelului desfasurarii
4. Terapia traumei
5. Preventie
Partea a II-a: Psihotraumatologia speciala
6. Holocaust
7. Tortura si exil
8. Traume din copilarie
9. Violul
10. Criminalitatea violenta
11. Somajul ca trauma psihica
12. Maladia cu risc vital ca factor de traumatizare psihica
13. Mobbing
Fragmente din carte
Terapia traumei la copii
O functie importanta o are aici jocul traumatic, in care copiii retraiesc experienta traumatica in cantitati autodozate si cauta iesiri din viata lor fantasmatica. Ei exprima adesea o serie de "fantasme de interventie" (...). Acestea modifica, de exemplu, evenimentele care preceda trauma, intrerup desfasurarea actiunii traumatice, anuleaza sfarsitul mortal sau leziunile. (...) Streeck-Fisher (1997, 27) vede un pas important de dezvoltare "cand dintr-o experienta groaznica devine un joc groaznic". Pentru aceasta, terapia ar trebui sa ofere un cadru sigur, protector in care se poate desfasura fantezia creatoare a copiiilor. Terapeuta sau terapeutul ar trebui sa sustina solutiile creative specifice varstei care sunt potrivite pentru a-i reda copilului un sentiment de control asupra lumii sale inconjuratoare si increderea in lumea adultilor. Pentru a micsora sau chiar a impiedica ruptura intre identitatea pretraumatica si cea posttraumatica, terapia ar trebui sa se lege de experientele pretraumatice pozitive (de relatie) ale copilului.
Schema de baza a terapiei traumei la copii se compune din urmatoarele trei dimensiuni:
1. Modalitati de procedura care rezulta din situatia traumatica traita. Astfel de situatii pot fi foarte diferite, ca de exemplu: catastrofe naturale, catastrofe cauzate de unele erori tehnice, accidente grave, luari de ostatici, rapiri, cruzimi de razboi sau criminalitate cu violenta in vecinatate si familie, imbolnaviri cu pericol vital sau masuri medicale stresante, neglijare din partea parintilor, maltratare sau abuz sexual. Consecintele traumatizarii intrafamiliale pentru constructia reprezentarilor infantile de sine si de obiect pot sa fie combatute prin invatarea diferentierii sociale si oferta unei experiente relationale terapeutice corectoare.
2. Modalitati de procedura care rezulta din stadiul de dezvoltare si sarcinile de dezvoltare ale copilului traumatizat. Strategia terapeutica ar trebui sa se ataseze in special resurselor si fortelor copilului si sa le mobilizeze si sa le foloseasca pe acestea spre elaborarea experientei traumatice.
3. Utilizarea si mobilizarea resurselor mediului social, eventual construirea unui mediu social sustinator.
|
