De ce oamenii destepti fac greseli prostesti - Madeleine L. Van Hecke

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





113 TITLURI DISPONIBILE

57 TITLURI DISPONIBILE

220 TITLURI DISPONIBILE

34 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
De ce oamenii destepti fac greseli prostesti - Madeleine L. Van Hecke       De ce oamenii destepti fac greseli prostesti
de

Madeleine L. Van Hecke, psiholog clinician, se intreaba -De ce oamenii destepti fac greseli prostesti? Bazandu-se pe ultimele cercetari din psihologia cognitiva, autoarea explica de ce uneori facem gafe nedemne de inteligenta noastra. Madeleine L. Van Hecke vorbeste de anumite unghiuri moarte ale gandirii care ne determina sa facem erori si ne invita sa ne largim orizonturile creativitatii.

Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 332
   
Anul aparitiei: 2011
Editia originala: 2007
Traducere din limba engleza de Nadina Visan
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-973-707-447-8


Descrierea editorului

Din fericire, mintile noastre isi fac treaba in 90% din ocazii. Dar ce se intampla in acele cazuri in care tragem concluzii pripite, luam decizii irationale sau nu vedem padurea din cauza copacilor?

Combinand anecdotele amuzante cu cercetarile cognitive de ultima ora, psihologul Madeleine L. Van Hecke explica de ce uneori mintea noastra calca stramb si de ce gafele nu sunt neaparat niste mostre ale "prostiei" noastre. Psihologul american atribuie aceste erori de gandire unor "unghiuri moarte", acelor poticneli ale mintii in care calitatile noastre devin cele mai mari defecte.

Cartea este un antidot spiritual pentru gandirea de mantuiala, un mijloc pentru a ne largi orizonturile creativitatii si a ne rezolva eficient problemele cotidiene.



Madeleine L. Van Hecke

Madeleine L. Van Hecke este psiholog clinician, trainer ?i conferentiar la centrul Common Ground din Deerfield, statul Illinois (SUA). A predat la North Central College din Naperville, Illinois.



Pagini din carte

                     

                     

                     

            



Cuprinsul cartii

Multumiri
Prefata


1. Oare de ce fac oamenii destepti prostii?

2. Caruta cu prosti. Unghiul mort nr. 1: Cand omul nu sta sa se gandeasca

3. Deseori gresim, dar nu ne indoim. Unghiul mort nr. 2: Ce nu stii nu te poate lovi

4. N-are gura sa strige! Unghiul mort nr. 3: Lipsa de observatie

5. Propriul tau dusman. Unghiul mort nr. 4: Sa nu te vezi pe tine insuti

6. Nu oferiti unui iubitor de caini un calendar cu pisici. Unghiul mort nr. 5: Prejudecata propriului punct de vedere

7. Gandirea incorsetata. Unghiul mort nr. 6: Prizonieri ai tendintei de a categorisi

8. Gandirea improvizata. Unghiul mort nr. 7: Cand tragi concluzii pripite

9. De ce e asa de greu sa urmezi dictonul "Pana nu vad, nu cred" Unghiul mort nr. 8: Probe neconcludente

10. Suspecti de serviciu: de ce nu putem gasi adevaratul vinovat. Unghiul mort nr. 9: Neobservarea cauzelor ascunse

11. "Nu vede padurea din cauza copacilor. Unghiul mort nr. 10: Cand se pierde din vedere imaginea de ansamblu

Concluzii: Unghiurile moarte si speranta
Bibliografie




Prezentare Facebook

Posted by PsihoShop.ro on Friday, September 22, 2017




Fragmente din carte

Capitolul 6. Nu oferiti unui iubitor de caini un calendar cu pisici.



Unghiul mort nr. 5: prejudecata propriului punct de vedere

Am participat odata la o emisiune de radio in direct care se numea Ce stiti voi? Exact inainte sa dea drumul la emisiune, prezentatorul Michael Feldman a venit si ne-a intrebat cum am reactiona noi daca ne-ar pune o intrebare in timpul emisiunii. „De pilda", a spus el, „cum ati raspunde daca v-as intreba cati dintre dumneavoastra au fost vreodata oaspetii unui program in direct?" Cam doua treimi dintre noi au ridicat mainile. Uitandu-se la mainile ridicate, Michael a dat din cap si ne-a intrebat: „Cat de mult ne va folosi sa ridicam mainile intr-o emisiune de radio?" In timp ce incepeam sa intelegem ce voise sa ne demonstreze, am inceput sa radem - insa radeam manzeste, caci ne simteam si cam neghiobi pentru ca nu fusesem in stare sa ne gandim la faptul ca ascultatorii unei emisiuni de radio nu aveau cum sa ne vada mainile ridicate.

Ce inseamna sa privesti numai din punctul tau de vedere

E normal sa vedem universul din propria perspectiva. Cand copiii nostri erau inca mici, sotul meu si cu mine am descoperit ca atunci cand se aflau intr-o anume zona de la subsol, sunetele jocului lor patrundeau la noi in sufragerie printr-o gura de aerisire. Intr-o zi, in timp ce citeam ceva pe canapea, aproape de gura de aerisire, mi-am dat cu surprindere seama ca aud tot ce spun. Cateva minute, am ascultat cu interes, insa apoi m-am simtit prost, ca si cum i-as fi spionat. Asa ca atunci cand au urcat in goana pe scari si au intrat in sufragerie, cerand pranzul, le-am destainuit secretul: „Stiti ca atunci cand va jucati in coltul subsolului eu si tatal vostru auzim tot ce spuneti prin gura asta de aerisire?" Am crezut ca o sa se arate mirati, insa nu a fost asa. Au dat din umeri si au spus: „Da, stim. Si noi va auzim vorbind".

Am fost socata. Am incercat sa imi aduc aminte ce conversatii intime am avut cu sotul meu acolo, pe canapea. Nu imi daduse prin cap ca si ei s-ar putea sa ne auda asa cum ii auzeam si noi, desi atunci cand mi-au spus acest lucru, mi-am dat seama ca era foarte plauzibil. Ce dificil trebuie sa fie sa ne plasam intr-o perspectiva diferita de a noastra daca ceva asa de evident nu ne sare in ochi!

E usor sa-ti dai seama de ce copiilor le e greu sa inteleaga punctul de vedere al altora. Exemplul perfect pe care vi-l pot oferi este imaginea prescolarului care da cu putere din cap cand vorbeste cu bunica la telefon: „Spune «da»", il invata parintii. „Bunica n-are cum sa te auda daca doar dai din cap." Insa constatarea mea uluita ca si copiii ma auzeau prin gura de aerisire este cel mai bun exemplu ca si adultii uita de multe ori sa ia in considerare perspectivele altora.
Cauze: puterea prejudecatii punctului tau de vedere

Cred ca am subestimat cat de dificil este sa constientizam alte puncte de vedere si cat de greu ne vine sa le retinem dupa ce le-am observat. Psihologul John Flavell, care a petrecut zeci de ani studiind modul in care copiii isi dezvolta aptitudinea de a intelege diverse puncte de vedere, spune: „Propriile noastre perspective produc semnale clare mult mai puternice decat semnalele care vin de la altii si continua sa ne sune in urechi in timp ce incercam sa le intelegem punctul de vedere... E nevoie de multa pricepere si efort ca sa reprezinti corect punctul altuia de vedere prin acest gen de bruiaj, iar posibilitatea distorsionarii este intotdeauna prezenta."

Chiar si atunci cand observam punctele altora de vedere tindem sa le ignoram. Dupa cum remarca cercetatorii Patricia King si Karen Kitchener, e ca si cum am observa alte perspective cu coada ochiului, insa imediat le-am da deoparte pentru a nu ne confrunta de fapt cu ele. Dominati de propriul punct de vedere, nu mai reusim sa le acordam altor puncte de vedere mai mult decat o privire in treacat.

Rasfoiti cartea "De ce fac oamenii destepti greseli prostesti" si alte 900 de titluri selectate pe PsihoShop.ro
In mintea noastra si in teorie stim cu totii ca oamenii pot privi un lucru din multe unghiuri. In mintea noastra chiar admitem ca cel putin unele din aceste unghiuri care nu sunt la fel cu ale noastre au ceva de oferit - o noua latura a problemei sau o notiune noua importanta. Ba chiar suntem perfect capabili sa ne gandim la aceste puncte de vedere opuse, asa cum au procedat studentii la drept din studiul lui David Perkins in capitolul 2. Si cu toate acestea ne incapatanam sa ne concentram pe punctul nostru de vedere, o tendinta pe care Perkins o numeste prejudecata propriului punct de vedere.
Aceasta prejudecata a propriului punct de vedere functioneaza ca un cadru dat. Ea trece peste intelectul nostru care ne spune ca diverse interpretari ale evenimentelor si diverse opinii despre acestea sunt posibile si ne face sa vedem din nou lumea din propriul unghi chiar si dupa ce admitem ca exista unghiuri opuse.

Desigur, uneori ne e imposibil sa ignoram perspectivele opuse. Ce se intampla atunci? Ei bine, uneori ca in cazul publicului prezent la emisiunea de radio de care am vorbit recunoastem ca avem un unghi mort, il acceptam cu umor si ne adaptam. In cazul publicului de la radio, ne-am adaptat batand din palme mai degraba decat ridicand mainile pentru a raspunde intrebarilor prezentatorului. In alte cazuri, cand intelegem ca exista si alta perspectiva, ne luminam si spunem: „Aha, inteleg". Poate sa dureze mai mult si sa necesite mai multe explicatii din partea unui coleg de munca, de pilda, ca sa intelegem de ce e nevoie de o noua procedura.

Sau poate ca un prieten de la resurse umane ne invata cum sa ne pregatim pentru un interviu pentru o slujba si ne dam pentru prima data seama ca e nevoie sa ne gandim mai atent la perspectiva companiei si a persoanei care ne pune intrebarile. In aceste scenarii, ajungem sa constientizam faptul ca avem unghiuri moarte si pricepem destul de usor perspectiva alternativa, dupa care ne adaptam acestei perspective.

Toate acestea par rezonabile. Insa in multe situatii se intampla sa nu reactionam la fel de rezonabil. Preferam sa ne incapatanam si sa ignoram existenta altor puncte de vedere care nu sunt asemanatoare cu ale noastre, sau pur si simplu le respingem complet, ca fiind eronate.

Un tata ii spune fiului sa ii arate pliantele de la facultatile la care vrea sa mearga in speranta ca isi va face fiul sa aleaga una dintre facultatile mai bune. Tatal vede acest gest ca o dovada ca ii pasa de fiul sau, in timp ce fiul il acuza ca vrea sa il controleze. O fiica minte la telefon cand suna seful mamei ei pentru a ascunde faptul ca mama e prea beata ca sa se duca la munca. Fiica vede acea minciuna ca pe un gest de loialitate; insa psihologul mamei ei deplange acest gest, care, spune el, ii permite mamei sa bea in continuare.

Psihologul David Levy subliniaza ca insusi limbajul pe care alegem sa-l folosim reflecta diversele interpretari pe care le dam comportamentului altora, ba chiar judecatile morale pe care le facem asupra comportamentului respectiv. Este oare cealalta persoana lacoma sau ambitioasa? Dictatoriala sau autoritara? Rigida sau conservatoare? Bagacioasa sau ingrijorata? Sau nu cumva acelasi comportament este in acelasi timp grijuliu si autoritar? Perceperea perspectivelor alternative atrage dupa sine patrunderea intr-un sistem mult mai complicat. Nu e usor sa inveti sa traiesti cu acest gen de complexitate.
Mai degraba alegem sa convingem persoana a carei perspectiva o contrazice pe a noastra ca pur si simplu nu are dreptate.

Imi vine in minte scenariul artistei Katherine, care statea pe scaun si cugeta la pictura facuta. Acum mi-o imaginez pe Katherine mutandu-si scaunul in alt loc din camera, incercand sa isi priveasca munca din alt unghi. Imaginea aceasta imi aminteste de faptul ca evaluarea mai multor perspective necesita efort. Pentru ca mie mi-e bine acolo pe scaun si cred ca vad lumea foarte clar de acolo de unde sunt. Cand altii incearca sa ma determine sa vad punctul lor de vedere, e ca si cum mi-ar face cu mana din celalalt colt al camerei, strigand: „Vino incoace!" si eu nu vreau sa ma mut. Eu as prefera sa ii vad pe ei venind la mine. Si sa ii ascult cum imi povestesc despre parerile lor in timp ce eu dau din cap si continui sa mi-o mentin pe a mea, crezand in sinea mea ca micile noastre neintelegeri se vor rezolva atata timp cat voi reusi sa ii fac sa inteleaga punctul meu de vedere. Nu vreau de fapt sa trebuiasca sa ma lupt cu posibilitatea ca n-as avea dreptate sau ca n-am decat partial dreptate.






Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015