
Editura: SPER Colectia: Doctoralia Pagini: 208
| |  Anul aparitiei: 2011 Editia originala: 2011 Editia originala aparuta in limba romana | |  Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 145 mm x 200 mm ISBN: 978-973-8383-87-6 |
Descrierea editorului
Intimitatea este elementul central care contribuie la profunzimea si longevitatea unei relatii de cuplu, astfel incat, descifrand ce factori, ce elemente, ce mecanisme - individuale si relationale - stau la baza intimitatii in relatiile de cuplu putem afla ecuatia succesului sau esecului in relatiile de cuplu. Mecanismele intimitatii in relatia de cuplu inseamna de fapt cum se realizeaza intimitatea in cuplu, care sunt aspectele care contribuie la instalarea si mentinerea acesteia sau, dimpotriva, ce impiedica constituirea sau perpetuarea intimitatii. Iar cum orice cuplu presupune doua persoane care interactioneaza sub diverse aspecte si modalitati, vom avea atat factori care se subsumeaza predominant fiecarui individ constitutiv al cuplului, dar si aspecte care sunt determinate de functionarea ca atare a cuplului, deci aspecte predominant relationale.
Primul capitol al lucrarii "Mecanismele intimitatii in relatia de cuplu. Evaluare si interventie terapeutica", Ioana Stancu abordeaza aspecte generale legate de intimitate, dar si aspecte corelate strict cu intimitatea in relatiile de cuplu. Al doilea capitol exploreaza factorii individuali raspunzatori de dezvoltarea intimitatii in relatiile de cuplu: atasamentul copilului, capacitatea de a iubi, maturitatea afectiva, empatia, identitatea de sine, normalitatea psihica, capacitatea de intimitate pentru relatii de cuplu, alegerea partenerului de cuplu, dar si aspectele inhibitoare pentru intimitatea de cuplu (frica de intimitate). Autoarea analizeaza apoi aspectele, mecanismele relationale ce isi pun amprenta pe dezvoltarea intimitatii in relatiile de cuplu: comunicarea (teoria reducerii incertitudinii, autodezvaluirea), puterea, conflictele, sexualitatea, activitatile comune, dinamica relatiei de cuplu. Capitolul patru se centreaza pe posibilitatea diagnozei intimitatii in relatiile de cuplu. Este descrisa constructia si validarea unui chestionar pentru masurarea capacitatii de intimitate pentru relatii de cuplu si e prezentat Foto-Relational, un instrument de diagnoza proiectiva a intimitatii in relatiile de cuplu. Autoarea prezinta si un model psihoterapeutic (specific psihoterapiei experientiale a unificarii) de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatiile de cuplu.
Ioana Stancu este psihoterapeut formator P.E.U., doctor in psihologie si lector universitar in cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti. Studiile masterale le-a urmat in domeniul psihodiagnosticului si psihoterapiei in cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti. Specializarea doctorala a realizat-o in domeniul psihologiei cuplului, in cadrul Universitatii Bucuresti, sub coordonarea prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan.
 Ioana Stancu Ioana Stancu este psihoterapeut formator P.E.U., doctor in psihologie si lector universitar in cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti. Studiile masterale le-a urmat in domeniul psihodiagnosticului si psihoterapiei in cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti. Are o specializare doctorala in domeniul psihologiei cuplului. Site-ul ei oficial este ioanastancu.ro. |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
INTRODUCERE
Capitolul I - Despre intimitate
1.1. Acceptiuni ale termenului "intimitate"
1.2. Radacinile nevoii de intimitate
1.3. Intimitatea in relatiile de cuplu
1.3.1. Importanta intimitatii in relatiile de cuplu
1.3.2. Dimensiunile intimitatii in relatiile de cuplu
1.3.3. Femeia, barbatul si intimitatea
1.3.4. Conditiile personale pentru realizarea intimitatii in relatiile de cuplu
1.3.5. Intimitatea cu tine insuti
Capitolul II - Mecanismele intimitatii in relatia de cuplu - aspecte predominant individuale
2.1. Atasamentul copilului si intimitatea in relatiile de cuplu
2.2. Capacitatea de a iubi si intimitatea in relatiile de cuplu
2.3. Maturitatea afectiva si intimitatea in relatiile de cuplu
2.4. Empatia si intimitatea in relatiile de cuplu
2.5. Identitatea de sine si intimitatea in relatiile de cuplu
2.6. Normalitate/tulburari psihice si intimitate in relatiile de cuplu
2.7. Capacitatea de intimitate pentru relatii de cuplu
2.7.1. Dezvoltarea capacitatii de intimitate pentru relatii de cuplu
2.7.2. Descrierea capacitatii de intimitate pentru relatii de cuplu, in literatura de specialitate
2.7.3. Concluzii
2.8. Frica de intimitate
2.8.1. Mecanisme psihice si comportamentale de evitare a intimitatii in relatia de cuplu
2.9. Alegerea partenerului de cuplu si intimitatea
2.10.Concluzii
Capitolul III - Mecanismele intimitatii in relatia de cuplu - aspecte predominant relationale
3.1. Comunicarea si intimitatea in relatiile de cuplu
3.1.1. Teoria reducerii incertitudinii si intimitatea in relatiile de cuplu
3.1.2. Autodezvaluirea si intimitatea in relatiile de cuplu
3.2. Puterea si intimitatea in relatiile de cuplu
3.3. Conflictele si intimitatea in relatiile de cuplu
3.4. Sexualitatea si intimitatea in relatiile de cuplu
3.5. Activitatile comune si intimitatea
3.6. Intimitatea si dinamica relatiei de cuplu
3.7. Concluzii
Capitolul IV - Psihodiagnoza intimitatii in relatiile de cuplu
4.1. Constructia unui chestionar pentru masurarea capacitatii de intimitate pentru relatii de cuplu
4.1.1. Conceptualizarea chestionarului
4.1.2. Construirea chestionarului
4.1.3. Aplicarea initiala a chestionarului
4.1.4. Revizuirea chestionarului
4.1.5. Concluzii
4.2. Foto-Relational, un instrument de diagnoza proiectiva a intimitatii in relatiile de cuplu
Capitolul V - Model psihoterapeutic de optimizare a capacitatii de intimitate in relatiile de cuplu - cercetare experimentala
5.1. Caracteristicile unui model psihoterapeutic (specific psihoterapiei experientiale a unificarii) de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatiile de cuplu
5.2. Program psihoterapeutic, specific psihoterapiei experientiale a unificarii, de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatiile de cuplu - abordare de grup
5.2.1. Obiectivele cercetarii
5.2.2. Ipotezele cercetarii
5.2.3. Selectia participantilor la program
5.2.4. Metodele de evaluare
5.2.5. Structura programului psihoterapeutic de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatii de cuplu
5.2.6. Tehnicile si exercitiile provocative utilizate
5.2.7. Evaluarea si validarea programului de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatiile de cuplu
5.2.8. Evolutii individuale
5.3. Program psihoterapeutic, specific psihoterapiei experientiale a unificarii, de optimizare a capacitatii de intimitate pentru relatiile de cuplu - abordare individuala si de cuplu (studii de caz)
Bibliografie
Anexa
Fragmente din carte
Dependenta emotionala, ca structura psihica cognitiva, afectiva si volitiva, ce afecteaza capacitatea indivizilor umani de-a stabili relatii intime satisfacatoare, este invatata in familia de origine. Desi initial termenul de dependenta emotionala sau codependenta a fost utilizat cu referire la persoanele ce apartineau unor familii in care existau persoane toxicodependente, in prezent acesta a fost extins si asupra celor care, desi nu provin din astfel de medii familiale, totusi utilizeaza strategii relationale asemanatoare acestora. Aceasta deoarece au trait in familii disfunctionale, asemanatoare, in multe privinte, familiilor cu membri toxicodependenti.
"Familia disfunctionla este cea in care membrii ei joaca roluri foarte rigide, iar comunicarea este sever limitata la conversatiile care se potrivesc rolului. Membrii familiei nu sunt liberi sa-si exprime toate experientele, dorintele, cerintele sau sentimentele pe care le au, ci sunt mai degraba obligati sa se limiteze la rolul care e in consonanta cu rolurile jucate de ceilalti" (Robin Norwood, 2001, p. 11). In astfel de familii vom avea unul sau mai multe din urmatoarele evenimente:
- adictia unui membru de droguri, mancare, munca, sex sau jocuri
- abuz fizic, emotional sau sexual
- cineva din familie poate suferi de o boala cronica psihica sau fizica
- intr-o astfel de familie nevoile emotionale ale membrilor nu sunt satisfacute
- comportament compulsiv la unul sau mai multi membri ai familiei
- certuri si tensiuni permanente
- lipsa de comunicare
- parinti cu atitudini si valori contradictorii
- competitia parintior si antrenarea copiilor in aceasta
- convingeri foarte rigide
- parinti iresponsabili, imaturi.
Indiferent insa de cat de multe si de grave probleme ar exista intr-o familie, gradul ei de disfunctionalitate are legatura mai degraba cu incapacitatea membrilor acesteia de-a le accepta si discuta, pentru a gasi eventuale solutii. In familiile disfunctionale se neaga existenta problemelor. Nu se vorbeste despre ele si indivizii nu se confrunta cu ele. In consecinta, cei care provin din astfel de familii invata sa-si reprime emotiile si sa nu intre in contact cu propriile nevoi. Ei dezvolta strategii defensive de negare si evitare a propriilor emotii. Se detaseaza unii de altii, dar si de sine. Nu comunica. Nu vorbesc. Nu se ating. Refuza sa simta. Dezvoltarea lor emotionala este adesea inhibata.
Ca rezultat al experimentarii deficientelor din familia de origine, persoanele dependente emotional capata urmatoarele caracteristici:
- se supraresponsabilizeaza, pentru ca inca de mici li s-a cerut sa-si asume un rol care nu le era propriu, li s-a cerut sa fie mature atunci cand erau inca copii
- confunda dragostea cu datoria, pentru ca nu s-au simtit iubite pentru ca exista, ci au perceput oferta emotionala conditionata de indeplinirea unor responsabilitati, datorii
- isi sacrifica nevoile proprii pentru a indeplini nevoile partenerilor, pentru ca nu-si cunosc nevoile, pe de o parte, dar nici nu au fost obisnuite sa tina cont de nevoile proprii, ci doar de ale celorlalti; in acelasi timp se simt ranite daca ceilalti nu sesizeaza propriul sacrificiu, pentru ca au deprins mecanismul de-a oferi conditionat, dar si pentru ca nu se pot valoriza singure
- sunt dependente de aprobarea celorlalti
- se simt vinovate in momentele cand sunt asertive, a tine cont de tine fiind un aspect nevalorizat in familia de origine
- au o tendinta de a-i controla excesiv pe cei cu care intra in relatii (de obicei, indisponibili emotional), pentru a evita suferinta abandonului, care este intensa si inconstienta; in acelasi timp insa, odata cu eforturile pentru schimbarea celuilalt, transmit mesaje impotriva schimbarii, pentru ca altfel ar exista riscul iesirii din scenariul de viata
- nu au incredere in sine, pentru ca nu se cunosc
- au o puternica teama de abandon sau de singuratate, pentru ca au trait asemenea emotii, la o intensitate mare si o varsta timpurie
- au dificultati in a-si recunoaste emotiile, pentru ca nu au exercitiul contactului cu acestea
- au o rezistenta crescuta la schimbare, pentru ca nu au o imagine de sine pozitiva care sa le permita adaptarea eficienta la nou
- sunt nehotarati, au dificultati de luare a deciziilor, pentru ca nu-si cunosc propriile nevoi
- le este teama de intimitate, pentru ca nu au cunoscut-o si pentru ca intimitatea inseamna dezvaluire persoanla, iar lor le este rusine sa se autodezvaluie pentru ca se simt urati si nedemni de-a fi iubiti
- au o puternica dorinta de-a suferi, suferinta fiind o emotie bine cunoscuta, dar si o modalitate de-a anestezia durerea interna
- au tendinta de-a intra in relatii cu cei care au nevoie de ajutor, pentru ca ajutandu-i pe ceilalti cred ca isi vor castiga dreptul de-a fi iubite
- au tendinta de-a intra in relatii epuizante emotional, tocmai pentru a evita contactul cu propriile nevoi.
Pentru ca n-au fost luate in seama asa cum sunt, pentru ca n-au fost iubite doar pentru ca exista, pentru ca li s-a creat prilejul sa se gandeasca ca nu sunt valoroase, pentru ca n-au fost intrebate ceea ce simt, nu stiu exact cine sunt si ce nevoi au, nu au incredere in sine si cred, in adancul sufletului lor, ca nu sunt demne de iubire. Asa ca vor cauta aprecierea in jur. Dar, datorita obisnuintei de-a interactiona cu persoane indisponibile emotional, asa cum a fost in familia de origine, vor fi atrase tot de acest tip de persoane. Vor utiliza aceleasi strategii, vor recrea, intr-un fel, atmosfera familiala. In cadrul relatiilor erotice, aceasta reconstructie a situatiei emotionale din copilarie, are mai multe cauze:
- necunoasterea propriilor nevoi, ceea ce conduce la alegerea unor parteneri inadecvati emotional
- partenerii inadecvati, indisponibili, sunt foarte asemanatori, din punct de vedere al ofertei relationale, propriilor parinti, de unde atractia inconstienta pentru acestia
- neincrederea si nevalorizarea inconstienta conduc la alegerea unor parteneri care sa confirme acest scenariu; nu sunt o persoana valoroasa, asa ca o sa-mi aleg parteneri care sa nu ma iubeasca sau o sa ma multumesc cu orice relatie, pentru ca oricum este foarte dificil sa ma iubeasca cineva.
Desi persoanele dependente au o mare nevoie de dragoste, sunt avide, pentru ca s-au simtit neiubite in dezvoltarea lor timpurie, totusi scenariul lor inconstient le ofera numai posibilitatea de-a se confrunta cu propriile temeri, frici, neputinte, ele negasind in relatii un izvor de multumire, fericire si dragoste, ci numai frustrare emotionala. Daca insa, prin absurd ar intra in relatie cu persoane disponibile emotional, ele totusi n-ar sti sa le primeasca acestora oferta, pentru ca n-au fost obisnuite sa primeasca, ci numai sa dea. Asa ca, foarte probabil, comportamentul relational ar fi de asa natura incat si-ar provoca, indirect, frustrarea emotionala.
Refacerea atmosferei familiare din punct de vedere emotional are totusi niste aspecte foarte benefice pentru dezvoltarea personala, pentru ca ofera modalitatea de-a intra in contact cu emotii, frici, neputinte refulate, ocazia de-a le constientiza si accepta. Ofera oportunitatea de cunoastere, acceptare si ulterior, de valorizare personala. Desi dependenta emotionala functioneaza ca un mecanism ineficient impotriva durerii si suferintei personale (pentru ca efectul este mai degraba accentuarea suferintei), totusi ea reface posibilitatea de-a intra in legatura cu multe frici refulate, deci premisa integrarii unor parti respinse ale eului.
Deoarece dependenta emotionala este un mecanism constituit in perioadele timpurii, abordarea terapeutica a acesteia presupune explorarea istoriei si relatiilor familiale, identificarea patternurilor destructive de relationare, refacerea contactului cu propriile nevoi si dorinte, pentru ca persoana sa poata sa-si construiasca o viata in conformitate cu ceea ce e si sa se iubeasca pe sine suficient incat sa si-o faca si frumoasa.
Ca o concluzie a celor de mai sus, putem spune ca persoanele dependente emotional evita singuratatea, ele cauta relatiile si fac eforturi mari pentru a nu fi abandonate, dar ele sunt incapabile de a trai o adevarata intimitate. Incapacitatea lor de a dezvolta si a trai intimitatea este o consecinta a imaginii de sine negative, a alegerilor parteneriale inadecvate, dar si a strategiei de relationare (dependenta, adeziva, sufocanta, controlanta si revendicativa) utilizata.
|