Mama, sunt tachinat! Cum sa-ti ajuti copilul sa faca fata problemelor vietii sociale - Lawrence J. Cohen

 

Cauta carte / autor:    
CUM CUMPAR?        CUM PLATESC?        LIVRAREA        Despre ANTICARIAT        CONTACT     

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:


Psihoterapie


Psihologie clinica


Psihologie practica


Psihologie educationala


Introducere in psihologie


Alte domenii ale psihologiei


Domenii conexe


Dictionare


Reviste si periodice


ANTICARIAT





113 TITLURI DISPONIBILE

51 TITLURI DISPONIBILE

197 TITLURI DISPONIBILE

26 TITLURI DISPONIBILE

Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

E-mail: Abonare la:



      
Mama, sunt tachinat! Cum sa-ti ajuti copilul sa faca fata problemelor vietii sociale - Lawrence J. Cohen       Mama, sunt tachinat! Cum sa-ti ajuti copilul sa faca fata problemelor vietii sociale
de , ,

Cand vine vorba de starea de bine a copiilor nostri, ne confruntam toti cu aceleasi probleme si uneori suferim alaturi de ei, fara a sti cum e mai bine sa facem: sa intervenim sau nu, sa dojenim sau sa luam apararea, sa apelam la autoritatea scolii sau sa cautam o rezolvare discreta?


Pret: lei        Avem aceasta carte in stoc!



      



Editura: Trei
Colectia: Psihologie practica
Pagini: 216
   
Anul aparitiei: 2016
Editia originala: 2002
Traducere din limba engleza de Octavia Maria Stancovici
     
Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 130 mm x 200 mm
ISBN: 978-606-719-329-9


Descrierea editorului

Ai un copil la gradinita sau la scoala? In acest caz, cartea aceasta este pentru tine, parinte drag! Caci, mame sau tati, cand vine vorba de starea de bine a copiilor nostri, ne confruntam toti cu aceleasi probleme si uneori suferim alaturi de ei, fara a sti cum e mai bine sa facem: sa intervenim sau nu, sa dojenim sau sa luam apararea, sa apelam la autoritatea scolii sau sa cautam o rezolvare discreta?

Cartea se focalizeaza asupra vietii sociale a copiilor, care, indiferent de ce ne-am inchipuit pana acum, vom descoperi ca este foarte bogata si de multe ori mai complicata decat a noastra, a adultilor. Abordeaza prin exemple teme precum prietenia, hartuirea, tiranizarea, excluderea, marginalizarea, urmate de raspunsuri la o multitudine de intrebari din partea parintilor.

Mama, sunt tachinat! nu trebuie sa lipseasca din biblioteca niciunui parinte implicat, putandu-te scuti de multe nelinisti si batai de cap, atat pe tine, cat si pe copilul tau.



Lawrence J. Cohen

Lawrence J. Cohen, Ph.D., este psiholog specializat in terapia prin joc si metode de parenting. El sustine ateliere de metode de crestere si educare a copiilor prin joc pentru parinti, pedagogi si alti profesionisti. Cartea "Playful Parenting" a fost laureata cu Medalia de aur a NAPPA (National Parenting Publications Awards) in anul 2001.



Pagini din carte

                     

                     

                     

                  



Cuprinsul cartii

1. Viata de zi cu zi a copiilor: Suferinta sociala normala

Studii de caz

Cum a invatat Sandra sa nu-si faca griji
Descopera-ti locul, descopera-ti propria persoana
Intrebari si raspunsuri

Mama, sunt tachinat!
A invata de ce e important sa impartim
Abilitatile de imprietenire in viata
Ai incredere in dezvoltare
Cum sa ne ocupam de un deficit al abilitatilor sociale
Acceptarea prietenilor imaginari
Popularitatea si puterea
O perspectiva asupra suferintei
Cand grupul cauzeaza probleme
O chestiune de stil
Cand un baiat se indragosteste pana peste urechi
Incercarea de a cumpara prietenia

2. Cand viata sociala este inspaimantatoare: Copii vulnerabili

Studii de caz

Cazul prescolarului agresiv
Izolarea la petrecerea cu ceai: un copil neglijat

Intrebari si raspunsuri

Invatarea limbajului nonverbal
Cand un copil este sadic
Cum pot fi doi copii din aceeasi familie atat de diferiti?
Discutia despre igiena personala
Radacinile fenomenului de intimidare/agresare de catre tirani
O gasca de fete
Spargerea codului tacerii
Prea slaba
Ajutarea copiilor sa se descurce cu un coleg dificil
A sari in ajutor
Inlaturarea semnului "Loveste-ma"
Nimeni nu este in siguranta pand ce nu sunt toti in siguranta

3. La scoala si in cartier: viata sociala a copiilor

Studii de caz

Ajutarea unor marginalizati sa gaseasca o comunitate
Hartulaia care a condus la parasirea scolii

Intrebari si raspunsuri

Fii parinte, nu copil
Un baiat care isi urmeaza propriul ritm
Turnatorul
Singura fata de culoare de la gradinita
Martorii care nu sunt asa de inocenti
Abilitatea de a conduce care aduce castig tuturor
A boxa sau a nu boxa
Cand tiranii castiga
Marirea cercului social al copilului
Cand alte familii nu urmeaza regulile tale
Cand un parinte nu stie cum sa ajute
Puterea iubirii
Limbajul remarcilor umilitoare
Despartirea de scoala
Bunatatea copiilor




Fragmente din carte

Fragment din capitolul 5: Cand viata sociala este "inspaimantatoare: Copii vulnerabili

Majoritatea fericita a copiilor coboara din autobuzele scolare plini de energie si zambitori si se uita cu nerabdare in jur cautandu-si prietenii. Dar unii intra in scoala cu capetele plecate, fara sa faca aproape deloc contact vizual cu alti copii. Trec pe langa grupurile de copii care vorbesc cu voiosie. Se indreapta catre vestiare. Nimeni nu vorbeste cu ei, nimeni nu ii cheama sa vina si sa auda o gluma. Ei intra in clasa si poate fac conversatie cu profesorul. Poti vedea singuratatea din jurul lor cum ii invaluie ca o ceata. Suferinta acestor copii este asa de dureroasa incat majoritatea dintre noi, din motive emotionale, nu ne concentram pe ei. Ne-ar face sa ne simtim prea tristi si neajutorati.

Pentru majoritatea copiilor, scoala este o experienta sociala pozitiva. Pentru ei, scoala se invarte in jurul prietenilor. Este arena ideala in care sa se joace jocul social ce include colegi, prieteni dragi, inamici, indicii sociale mereu schimbatoare si competitie palpitanta. In mintea copiilor, jocul lor este supravegheat de la distanta de adulti capabili sa previna posibile catastrofe — dar ei sunt rareori necesari. In ciuda obstacolelor si loviturilor, copiii pot sa se descurce in majoritatea aventurilor lor pe cont propriu. Si astfel, in fiecare dimineata, ei sunt dornici sa reinceapa jocul.

Intr-adevar, ei reinnoiesc imediat conversatiile intrerupte cu o zi inainte, la trei si un sfert. Sau reiau ideile vehiculate la telefon, email si in conversatiile instant pe care le purtau cu o seara inainte cand i-au trimis parintii la culcare. Ei isi zambesc, se imbratiseaza, se ating, isi admira hainele nou-cumparate sau cartonasele de baschetbal. Mesajul pe care si-l transmit reciproc este: "Te recunoastem. Suntem la fel ca tine. Vrem sa petrecem timp cu tine."

Toti copiii sunt insetati de acel mesaj. Unii copii il aud des; altii aproape niciodata. Cei care nu au parte de el, mor de sete din punct de vedere social in mijlocul unei multimi de copii. Iar ei sunt vulnerabili.

Cine sunt copiii vulnerabili? Cum fi identificam? Ce pot face parintii si profesorii pentru a-i ajuta? In imaginea noastra cu momentele de incepere a scolii, parea usor de distins intre bogatii si saracii lumii sociale. Dar, in realitate, poate fi foarte dificil de aflat. Poate ca unul dintre baietii populari este ranit si plange; poate ca doi prieteni apropiati se cearta, iar unul dintre ei este devastat. Durerea lor arata la fel ca durerea copiilor vulnerabili, dar este mult mai efemera.

Toti copiii pot fi raniti; toti copiii sufera pierderi si respingeri. Toti copiii traiesc durerea sociala normala. Din punctul de vedere al unui parinte, desigur, durerea propriului nostru copil este serioasa si ne frange inima, chiar daca este normala sau nu. Deci, poate fi foarte greu pentru parinti sa faca diferenta intre durerea sociala normala sau tipul de durere cronica care ne pune copiii in pericol. Este, insa, crucial sa facem diferenta intre cele doua. Am vazut multi parinti exagerand cand se confrunta cu suferinta sociala normala a copiilor lor si am vazut alti parinti care par a fi total nestiutori in privinta durerii copiilor lor. Speram ca putem furniza niste categorii si descrieri care sa ii ajute pe parinti sa faca aceste distinctii.

Cercetarea intreprinsa de John Coie la Universitatea Duke si de Dan Olweus in Norvegia, impreuna cu studiile facute de multi cercetatori care le-au calcat pe urme, ne ofera o baza pentru intelegerea configuratiei unei clase normale. Chiar daca aproape toti copiii sunt intimidati la un moment dat in timpul vietii lor scolare, 80 la suta dintre copii nu sunt vulnerabili din punct de vedere social; 20 la suta sunt vulnerabili. Cine sunt bogatii si saracii dintr-o scoala tipica?

Cercetarea ne spune ca 15 la suta dintr-o clasa sunt cei foarte populari. Acestia sunt cei care dau tonul in toate, copiii atletici si frumosi, copiii pe care alti copii ii admira si pe care vor sa fi imite. Ei nu sunt in pericol de a fi singuri, pentru ca exista multi copii care vor sa fie alaturi de ei. Se vor confrunta si ei cu aceleasi indoieli, nesiguranta si confuzie carora le cad prada toate fiintele umane? Desigur. Si ei sunt oameni. Nu este niciodata usor sa ai doisprezece ani sau paisprezece sau saisprezece, iar adolescenta nu este pentru nimeni lipsita de durere. Dar copiii foarte populari pot fi siguri ca au multi alti copii cu care sa discute despre dificultatile lor.
Patruzeci si cinci la suta din clasa este compusa din copii acceptati. Un copil acceptat poate avea un prieten bun, sau mai multi, si are un sentiment puternic de apartenenta la grup. Si ei experimenteaza durerea, respingerea, tradarea si suferinta, desigur, dar nu in cantitati coplesitoare care sa ii puna in pericol. De ce nu sunt coplesiti de tradarea din partea unui prieten? Exista multe motive, dintre care cel mai puternic este faptul ca au prieteni si o identitate de grup care sa ii ajute sa isi depaseasca problemele.
Asta este adevarat si pentru urmatorii copii, parte dintre cei douazeci la suta numiti copii ambigui, care nu se incadreaza in nicio categorie clara. Atunci cand cercetatorii ii intreaba pe copii: "Care ar fi copilul care este mai potrivit sa fie prietenul tau?" copiii neclasificati nu primesc prea multe voturi pozitive, dar nici prea multe voturi negative. Ei impartasesc multe caracteristici cu copiii din celelalte grupuri. Si au acelasi factor protector esential: prietenii.

Cei douazeci la suta de copii de la baza scarii sociale sunt cei potential vulnerabili. Acestia sunt copiii neglijati, controversati si respinsi. Lucrul pe care il au in comun este ca le e foarte greu sa isi faca si sa isi mentina prieteni. Fara prieteni care sa le fie alaturi, acesti copii sunt izolati si trecuti cu vederea, sau izolati si victimizati. Copiii neglijati (aproximativ patru la suta din clasa) sunt deseori timizi si introvertiti. Ei sunt deseori inteligenti si studiosi; ei vin la scoala nu pentru a socializa, ci pentru a munci. Copiii populari si cei acceptati e posibil sa-i ignore complet. Acesti copii sunt de multe ori descrisi ca fiind "pierduti in sistem".

Copiii controversati sunt orice numai invizibili nu. Ei alcatuiesc patru la suta din clasa si sunt bine cunoscuti. Ei au caracteristici care sunt atractive pentru unii dintre copii si obiceiuri care sunt insuportabile pentru altii. O fata cu debit verbal mare devine foarte populara, dupa care incepe sa fie cruda. Aceasta poate deveni controversata (si in cele din urma respinsa) fiind prea autoritara si excluziva. Copiii pot declara despre una dintre — nu despre toate — fetele populare, "E increzuta". Daca prea multi copii se supara pe ea, fata este pe cale sa devina controversata. Baietii hiperactivi pot fi controversati. Multi baieti sunt atrasi de energia si indrazneala lor, dar impulsivitatea lor poate irita clasa.

Copiii respinsi (zece-doisprezece la suta din clasa) sunt cei mai vulnerabili. Ori nimeni nu vrea sa fie prietenul lor, ori cei care incearca sa se imprieteneasca devin tinta tachinarilor impreuna cu copilul respins. Cei cu capetele plecate la intrarea in scoala, cei care incearca sa treaca neobservati sunt copiii respinsi-submisivi. Ei tolereaza respingerea fara sa protesteze sau sa se revolte. Deseori par anxiosi sau deprimati; acestia sunt copiii care apar in mod regulat la cabinetul asistentei si se plang de dureri de stomac sau de cap, aparent, fara cauze fizice. Scoala este infricosatoare si stresanta pentru ei, iar ei nu par sa aiba nicio modalitate de a rezolva statutul lor social inferior.

Intr-adevar, multi elevi respinsi-submisivi nu au abilitati sociale si sunt uimiti cand vad ca sunt dispretuiti. Unul dintre cele mai grave aspecte ale problemei este ca acesti copii tristi deseori nu sunt placuti nici de profesori si alti adulti, nici de colegi — probabil sentimentul este tinut secret, pentru ca majoritatea profesorilor nu vor sa admita ca exista elevi care ii irita. Copiii ii pot vedea ca "tinte facile", lucru ce duce la si mai multa victimizare. Adultii devin enervati foarte repede in preajma lor. Este foarte usor sa se considere ca acesti copii "primesc ceea ce merita" atunci cand sunt maltratati sau chinuiti de grup sau de cativa copii agresivi. In alte dati acesti paria sociali inspira o puternica inclinatie de protejare din partea adultilor si o mare frustrare atunci cand protectia nu functioneaza. Din pacate, deseori acesta este cazul.

Alt subgrup al copiilor respinsi este etichetat ca grupul celor "respinsi-agresivi". Acesti copii se lupta impotriva excluderii si a respingerii. Anul trecut, un om a fost arestat pentru un sir de crime. Conform unui vecin care il stia de mult, citat in Boston Globe, "A fost un paria [de mic] pentru ca era rau si copiii erau rai si ei cu el....[El] a fost intotdeauna un copil nestapanit, alti copii se luau intotdeauna de el." Aceasta afirmatie dezvaluie cat de greu este sa descalcesti istoria unui copil respins-agresiv. Ce a fost mai intai, respingerea sau agresiunea? A fost el oare respins in primul rand pentru ca era impulsiv si insensibil si infricosa alti copii sau el a dezvoltat acest stil bataios ca mecanism de a fata face excluderii? Nu este intotdeauna posibil sa ne dam seama.

In orice caz, copiii din grupul celor respinsi-agresivi, numiti si victime/tirani de unii cercetatori, sunt impunsi si hartuiti de alti copii, deseori pana ce explodeaza. Apoi ei sunt cei care intra in belele pentru ca furia lor este extrema. Profesorii trec cu vederea provocarea din partea grupului — noi o numim impunsul ursului — pentru ca reactia copilului respins-agresiv este mult mai evidenta si mai periculoasa. Copiii respinsi-agresivi sunt prinsi intr-un paradox. Ei nu pot accepta respingerea, dar inrautatesc situatia atunci cand lupta impotriva ei. Aceasta dilema contribuie fara indoiala la incidenta foarte mare de boli mentale in acest grup.

Copiii din categoria celor respinsi-agresivi au un risc foarte mare de a deveni tirani, delincventi si infractori. Multe dintre cazurile puternic mediatizate de impuscaturi la scoala sunt copii, de obicei baieti, care se potrivesc cu aceasta descriere a comportamentului victimei/tiranului. Ei sunt respinsi si torturati pana cedeaza si isi escaladeaza razbunarea in actiuni extrem de violente. Umilirea pe care au experimentat-o, cu siguranta, nu scuza raspunsul agresiv, dar poate ajuta la intelegerea motivelor pentru care copiii fac niste pasi asa de drastici cu consecinte tragice.





Alte carti de acelasi autor

Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau    Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau

Pagini: 384 / Pret: 37.00 lei
In cartea -Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau, psihologul Lawrence J. Cohen arata faptul ca prichindeii au permanent nevoie de legaturi apropiate, de sentimentul sigurantei si de atasament, iar interactiunea prin joc cu parintii lor este o cale importata de a dezvolta legaturi de acest fel. Autorul propune parintilor si pedagogilor o serie de tipuri de jocuri eficiente pentru diverse varste si subliniaza cum educatia prin joc este calea regala spre un adult echilibrat si sanatos.
Retete impotriva ingrijorarii. O abordare prin joc a anxietatii si fricii copiilor    Retete impotriva ingrijorarii. O abordare prin joc a anxietatii si fricii copiilor

Pagini: 280 / Pret: 31.00 lei
Arta harjonelii. Exercitii amuzante de practicat cu copiii    Arta harjonelii. Exercitii amuzante de practicat cu copiii

Pagini: 208 / Pret: 27.00 lei
In cartea -Arta harjonelii, Lawrence J. Cohen si Anthony T. DeBenedet prezinta argumente pentru ca parintii si pedagogii sa foloseasca jocuri de harjoneala ca metoda eficienta de a stimula dezvoltarea armonioasa a copiilor, atat fizica, cat si emotionala si intelectuala. Cei doi autori demonstreaza cum harjoneala poate fi o metoda de a consolida relatia parinte-copil, de a creste increderea copiiilor in ei insisi si de a reduce tendintele agresive ale copiilor.



Copyright © 2008-2016 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015