Orientarea experientiala in psihoterapie

Orientarea experientiala in psihoterapie
de Iolanda Mitrofan

Iolanda Mitrofan subliniaza in lucrarea -Orientarea experientiala in psihoterapie- faptul ca instrumentul fundamental in Terapia Unificarii este starea de martor, abilitatea de a observa fara a evalua sau condamna experienta in desfasurare. Folosind acest instrument, clientul invata sa fie martor impartial al proceselor sale interioare in calea sa spre eliberarea de blocaje, traume sau suferinte.

Editura: SPER
Colectia: Alma Mater
Pagini: 374

Anul aparitiei: 2005
Editia originala: 2000
Editia originala aparuta in limba romana

Coperta: Simpla (Paperback)
Dimensiuni: 170 mm x 240 mm
ISBN: 973-99221-4-7

Descrierea editorului

In ultimii 50-60 de ani, orientarea umanist-experientiala in psihoterapie s-a cristalizat ca o alternativa credibila si fertila la psihanaliza clasica precum si la orientarea comportamental-cognitivista, chiar daca interferentele teoretico-metodologice sunt o realitate, psihoterapia actuala aspirand la integrativitate si abordare holistica. Centrata mai curand pe dezvoltarea personala, interpersonala (de grup) si mai nou, transpersonala, orientarea experientiala grupeaza mai multe scoli (metode), care integrand creator reperele fundamentale ale gandirii psihanalitice si fara a ignora contributiile valoroase ale abordarilor cognitiv-comportamentale, schimba perspectiva abordarii clientilor (pacientilor) intr-un efort de operare transformativa asupra calitatii si mecanismelor procesului de autocompensare si restructurare interna.

Accentul se comuta de la cauze (v. psihanaliza) si efecte (v. comportamentalismul) la dinamica procesuala ce se desfasoara intre aceste doua „centre de interes“ pentru terapeut. Inevitabil, experienta traita, „aici si acum“, „spatiul“ fenomenologic individual, intragrupal si transpersonal, constituie miezul acestei orientari, fertilizate semnificativ de teoriile campului si de cele sistemic – holistice, dar valorificand deopotriva metode si tehnici occidental – orientale, multe dintre ele preluate din disciplinele sapientiale traditionale.

Fundamentul teoretic il constituie psihologia umanista si gandirea existentialista si fenomenologica. Toate psihoterapiile experientiale sunt preocupate de dinamica transformarilor si restructurarilor intrapsihice si interpersonale, lansand persoana pe o traiectorie de maturizare, participare si decizie responsabila in procesul propriei deveniri, pe stimularea potentialului de autoactualizare si autodezvoltare, de integrare armonioasa in raport cu sine, cu altii si cu lumea. Aceasta presupune un efort constant, progresiv, de extensie a constientei de sine, de autocunoastere si de unificare bio-psiho-socio-spirituala. In mod firesc, aceste terapii si-au creat si o noua metodologie centrata pe activarea resurselor, creativitatii si redescoperirii spontaneitatii si autenticitatii.

Metodele si tehnicile experientiale redeschid fiinta umana catre latura sa pozitiva si autotransformativa, prin cunoasterea si acceptarea matura si responsabila a semnificatiilor laturii sale negative, reconectand-o cu Sinele si cu potentialul ei de dezvoltare creatoare si de evolutie spirituala.

In opinia noastra, abordarea holistica, unificatoare, reintegratoare si transformativa ni se pare cea mai potrivita pentru omul mileniului trei. Anticipam o dezvoltare semnificativa a psihoterapiilor holistice, sistemice, centrate pe optimizarea si transformarea creativa a fiintei umane, in sensul unei re-naturalizari si extensii a capacitatilor sale de cunoastere si actiune, avand in vedere criza complexa de ecosistem cu care se confrunta societatea actuala la cumpana dintre milenii.

Ca rod al preocuparilor noastre practice, teoretice si formative din ultimii ani, propunem in finalul acestei carti o noua terapie experientiala – pe care am convenit s-o numim Terapia Unificarii. Ea este structurata pe baza experientei noastre relativ indelungate in practica asistarii psihoterapeutice a bolnavilor psihici si psihosomatici, a persoanelor, cuplurilor si familiilor in impas existential, integrand insa si o semnificativa experienta didactica de analiza experientiala si formare a specialistilor in psihoterapie, desfasurata in cadrul Universitatii Bucuresti impreuna cu membrii Societatii de Psihoterapie Experientiala Romana (SPER), dintre care o parte sunt si autorii acestui tratat.

Miscarea SPER, declansata in 1997, a desfasurat pana in prezent numeroase programe de dezvoltare personala si interpersonala (peste 1200 de beneficiari, studenti, specialisti, persoane cu tulburari nevrotice si de adaptare etc, adulti, adolescenti, copii, familii), conferind o baza de validare reala acestei noi terapii experientiale, care asimileaza si adapteaza metode si tehnici valoroase din cadrul orientarii de baza, dar creeaza si valideaza modalitati proprii de interventie (metafora revelatorie si transfiguratoare, experimentul creativ si unificator, meditatia creativa de grup etc.).

Cartea prezinta o noua sistematizare si abordare a orientarii experientiale in psihoterapie, intr-o maniera sintetica si originala. Ea contine capitole si elaborari originale, unele prezente in premiera in literatura romaneasca, altele avansate in lucrarea “Jocurile Constientei sau Terapia Unificarii“, edit. SPER, 1999. In acelasi timp, ea restructureaza, completeaza si imbogateste o parte din informatia lansata in tratatul – „Psihoterapia experientiala – o paradigma a autorestructurarii si dezvoltarii personale“, Edit. Infomedica, editia I, 1997, editia a II-a, 1998.

Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan

Iolanda Mitrofan

Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este coordonator de stagii masterale si doctorale in psihologie (specialitatile Psihoterapie, Consiliere si Psihologie Clinica), fondator SPER (marca inregistrata OSIM), autor al metodei P.E.U. (T.U., metoda inregistrata OSIM), autor al terapiei transgenerationale unificatoare (T.Tr.U.) si al psihodiagnozei experientiale.

Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan este psihoterapeut si consilier formator si supervizor in consiliere si psihoterapie experientiala a unificarii, terapii creative, analiza reichiana si transgenerationala unificatoare, dezvoltare personala si transpersonala, terapii de grup, de cuplu si familie, psiholog clinician principal.

Pagini din carte

Cuprinsul cartii

Preambul

Etica si conduita in psihoterapie
1. In loc de moto
2. Un alt fel de a privi etica
3. Practici gresite din perspectiva etica
4. Criterii pentru determinarea competentei profesionale
5. Cateva directii calauzitoare pentru o praca etica utile terapeutului si consilierului
6. Si inca un fel de a privi
7. Dreptul clientilor la consimtamant informat
8. Despre unele capcane intinse psihoterapeutului
9. Psihoterapeutul si relatia sa cu clientii
10. Autenticitatea practicianului

Partea I
Abordarea experientiala clasica

Capitolul I
Carl Rogers si Terapia Centrata pe Persoana
1. Carl Rogers si periplul sau existential
2. Premise teoretice in psihoterapia rogersiana
2.1. Non-directivitate sau centrare pe client
2.2. Conceptia rogersiana privind dezvoltarea umana
3. Relatia terapeutica rogersiana si tehnici de dialog
4. Personalitatea terapeutului si atributele sale
5. Teoria concisa a terapiei centrate pe persoana
5.1. Conditiile procesului terapeutic
5.2. Procesul terapeutic
5.3. Efectele terapiei asupra personalitatii si comportamentului
6. Exemplificari cazuistice
6.1. Strategia lui Rogers in cazul M.J. Tilden
6.2. Exteriorizarea sentimentelor si trairilor pe o baza reala in relatiile de familie
7. Terapia rogersiana de grup (grupul de intalnire)
7.1. Caracteristicile comportamentului clientilor in cele 7 stadii ale proceselor de grup

Capitolul II
Frederick Perls si Gestalt Terapia
1. Frederick Perls - un terapeut charismatic pentru o terapie holista
2. Fundamentele teoretice ale scolii terapeutice gestaltiste - inceputuri si schimbari actuale
2.1. Psihologia gestaltista
2.2. Perspectiva fenomenologica si teoria campului
2.3. Perspectiva existentialista in dialogul gestalt-terapeutic
2.4. Caracteristicile relatiei terapeutice
2.5. Terapia gestaltista versus alte forme de terapie
2.6. Gestalt-terapia in actualitate
3. Abordarea personalitatii in terapia gestaltista
4. Ciclul experientei gestalt si teoria schimbarii personale in terapia gestaltista
5. Procesul psihoterapeutic gestaltist (obiective, principii de desfasurare, modalitati metodologice)
5.1. Obiectivul gestalt-terapiei
5.2. Indicatii terapeutice
5.3. Principiile practicarii terapiei gestaltiste
5.4. Stiluri, modalitati si tehnici de lucru in terapia gestaltista
6. Rezultatele unui model recuperator neconventional, bazat pe analiza bioenergetica si gestalt-terapie, in cazurile cu torticolis de etiologie si expresie psihogena
6.1. Cine si cum este bolnavul de torticolis psihogen? Profilul personalitatii
6.2. Simptomul-tinta din perspectiva obiectivelor si modelului terapeutic aplicat
6.3. Desfasurarea procesului terapeutic

Capitolul III
Introducere in psihodrama clasica
1. Definitia psihodramei
1.1. Despre Jacob Levy Moreno
2. Caracteristicile metodei psihodramatice
3. Punctele de plecare ale sistemului filosofic morenian
4. Aspecte tehnice si metodologice
4.1. Instrumente metodologice
4.2. Momentele sediniei psihodramatice
4.3. Mecanisme mentale
4.4. Tehnici psihodramatice
5. O sedinta psihodramatica
6. Aplicatii practice ale psihodramei

Partea a II-a
Abordarea experientiala moderna

Capitolul IV
Analiza Existentiala sau Drumul catre sens
1. Fundamente filosofice
2. Experienta anxietatii existentiale - o "rampa de lansare" pentru un nou "modus vivendi"
3. Impasul existential si consecintele sale
4. Analiza existentiala
5. Un caz paradigmatic - abordare din perspectiva existentialista
6. Alte studii de caz exemplificative
7. Sugestii pentru antrenamentul formativ al terapeutului existentiali - autoanaliza si clarificarea valorilor

Capitolul V
Analiza Bioenergetica - Incursiune in universul psiho-corporal
1. Ce este Analiza Bioenergetica?
1.1. Cine este Alexander Lowen?
1.2. Aparitia si evolutia bioenergeticii
2. Principalele concepte si principii bioenergetice
2.1. Energia - incarcare, descarcare, flux, miscare
2.2. Tu esti corpul tau
2.3. Inima vietii - inima materiei
2.4. Placerea - o orientare primara. Principiul placerii
2.5. Realitatea - o orientare secundara. Realitate si iluzie
2.6. Suspendarile
2.7. Anxietatea de cadere
2.8. Stres si sex - Stresul
2.9. Eliberarea sexuala
2.10. Exprimarea de sine si spontaneitatea
3. Declaratia drepturilor omului din perspectiva bioenergetica
4. Mini-ghid de expresii si semnificatii bioenergetice

Capitolul VI
Analiza Tranzactionala. Jocul si dezvoltare interpersonala
1. Introducere
1.1. Ce este AT?
1.2. Filosofia AT
1.3. Cine a fost Eric Berne?
2. Viziunea asupra personalitatii
2.1. Modelul starilor Eului
2.2. Analiza functionala a starilor Eului
2.2.1. Egogramele
2.3. Structura de ordinul doi a starilor Eului
3. Viziunea asupra patologiei
3.1. Patologia structurala
3.2. Patologia functionala
4. Tranzactiile
5. Stroke
5.1. Tipuri de stroke
5.2. Economia stroke
6. Structurarea timpului
6.1. Izolarea
6.2. Ritualurile
6.3. Discutiile tematice
6.4. Activitatile
6.5. Jocurile
6.6. Intimitatea
7. Scenariul de viata
7.1. Natura si definirea scenariului
7.2. Radacinile scenariului
7.3. Invingatori sau invinsi?
7.4. Scenariul de viata adulta
8. Pozitiile de viata
8.1. Originile pozitiilor
8.2. Coralul
8.3. Injonctiunile
8.4. Relatia injonctiuni - decizii

Partea a III-a
Abordarea experientiala postmoderna

Capitolul VII
Programarea neuro-lingvistica - psihoterapia eficientei personale
1. Scurta incursiune istorica
2. Ce este NLP?
3. Repere teoretice fundamentale
3.1. Presupozitii fundamentale ale NLP
3.2. Constient si inconstient
3.3. Despre structura experientei subiective
3.3.1. Sisteme reprezentationale
3.3.2. Indicatori de aeees
3.3.3. Submodalitati
4. NLP si psihoterapia
4.1. Argumente pentru o psihoterapie experientiala
4.2. Abordarea terapeulica NLP: principii, modele si tehnici
4.2.1. O privire de ansamblu asupra procesului terapeutic
4.2.2. Pacing si Leading
4.2.3. Stari emotionale - Elicitation si Calibration
4.2.4. Semnificatia terapeutica a sistemelor reprezentationale si a indicatorilor de acces
4.2.5. Utilizarea terapeutica a submodalitatilor
4.2.6. Ancore si tehnici de ancorare
4.2.7. Intrebari terapeutice - Modelul Meta
4.2.8. Utilizarea terapeutiea a limbajului - Modelul Milton
4.2.9. Metafora in NLP
4.2.10. Redefinirea problemelor si transformarea sensurilor
4.2.11. Conflictul intern
4.2.12. Un model de terapie a fobiilor

Capitolul VIII
Dezvoltarea si terapia transpersonala
1. Perspectiva umanista asupra dezvoltarii persoanei
2. Dezvoltarea transpersonala si psihoterapiile spirituale
3. Principale contributii teoretice si aplicative in domeniul dezvoltarii transpersonale
3.1. Psihosinteza si dezvoltarea transpersonala
3.2. Stanislav Grof - de la perspectiva psihanalitica la cea transpersonala
3.3. Institutul de Psihologie Transpersonala de la Palo Alto - preocupari si principali reprezentanti
3.4. Ken Wilber - o altfel de paradigma a dezvoltarii constientei
3.4.1. Un exercitiu de revelare a sinelui transcendent

Capitolul IX
Terapia Unificarii - o noua psihoterapie experientiala
1. Premise si clarificari conceptuale
2. E.U. si T.U. sau de la Experienta Unificarii la Terapia Unificarii
3. Aspectul holistic si diferential al psihoterapiei experientiale a unificarii
4. Specificul metodologic in Terapia Unificarii. Metode si tehnici de explorare (analiza experientiala) si restructurare (personala, interpersonala si transpersonala)
4.1. Indicatiile si posibilitatile de interventie ale terapiei unificarii
4.2. Conceptia, cadrul metodologic si relatia terapeutica in T.U.
4.3. Structura si dinamica procesului terapeutic sau "Laboratorul experiential"- mica "alchimie" cu scop de unificare personala si interpersonala
4.4. Strategia de lucru in T.U. (metode si tehnici)
5. Exercitii si scenarii metaforice individuale si de grup - exemplificari
5.1. Lucrul cu visul (de la terapia gestalt la T.U.)
5.2. Zidul - metafora obstacolul din interior
5.3. Lucrul cu teama de autoritate in T.U.
5.4. Metafora in terapia durerii
5.5. Metafora sertarului memoriei sau "lucrul cu anxietatea"
5.6. O fetita care cauta lumina - studiude caz
5.7. "Sala oglinzilor"- exercitiu metaforic de constientizare si restructurare a eu-lui
5.8. Oceanul - scenariu metaforic cu suport muzical
5.9. Imaginarul stimulat, o cale spre transcunoastere - colajul din frunze
5.10. Scenarii metaforice centrate pe dezvoltarea personala si transpersonala
6. Experimentul non-verbal de grup. Improvizatia creatoare. Constructia simbolica a "Locului sacru"
7. Terapia prin limbaje universale - experienta de a fi sunet, ritm, miscare
8. Exercitii de meditatie creatoare, individuale si de grup (metafora transfiguratoare si stari modificate ale constiintei)
8.1. Invitatie la o calatorie intr-o frunza - un exercitiu de extinderea capacitatilor perceptive de tip sinestezic
8.2. Umbra si lumina - doua scurte meditatii pentru integrarea polaritatilor si armonizarea eu-lui
8.3. Exercitiu de tacere
8.4. Explorarea chipului - o meditatie asupra fiintei iubite
8.5. Scurta meditatie cu obiect - un exercitiu de dezvoltarea empatiei
8.6. Despre vulnerabilitatea puterii si puterea vulnerabilitatii
8.7. Arta mersului pe sarma - de la frica la curaj. Un exercitiu de autorestructurare
8.8. Intamplari marunte sau despre dependenta si abandon
8.9. Arta rabdarii
8.10. Marea si tarmul sau despre Arta convietuirii creatoare
8.11. Jocul de sah - o meditatie asupra schimbarii perspectivei
8.12. Tanarul maestru si batranul discipol. Jocurile de invatare. Transfigurari mutuale si tranzactii cosmice

Bibliografie

Fragmente din carte

Programarea neuro-lingvistica

Intrebari terapeutice – Modelul Meta

Modelul Meta este unul dintre primele si cele mai importante modele structurate de Bandler si Grinder. El a fost publicat in 1975 in cartea „The structure of magic 1”. Acesta porneste de la analiza tipurilor de intrebari pe care le foloseau in lucrul terapeutic Fritz Perls si Viginia Satir si contine o viziune teoretica asupra limbajului, precum si o serie de intrebari menite sa conduca la eliminarea generalizarilor, distorsiunilor si lipsurilor informationale. Este un model de utilizare a limbajului pentru a clarifica limbajul, pentru a permite o buna intelegere a interlocutorului si o buna exprimare. El reface legatura dintre experienta si limbaj, fiind un instrument de prima importanta pentru munca oricarui psihoterapeut.

Pentru a intelege modelul Meta trebuie sa analizam modul in care gandurile sunt transpuse in cuvinte, limbajul neputand tine pasul, in nici o situatie, cu viteza, varietatea si senzitivitatea gandirii, el putand fi doar o aproximare a acesteia. Vorbitorul dispune de o idee, de o imagine completa a ceea ce doreste sa spuna, numita structura profunda. Aceasta nu este constienta, limbajul existand la un nivel foarte profund in neurologia noastra. Pentru a vorbi, noi scurtcircuitam structura profunda, ceea ce spunem de fapt purtand numele de structura de suprafata. Lipsa acestor scurtcircuitari ar face conversatiile foarte lungi si plictisitoare.

In trecerea de la structura profunda catre cea de suprafata, in mod inconstient punem in functie trei structuri operationale:

1. Selectam doar o parte a informatiilor disponibile in structura profunda, o mare parte a lor fiind data la o parte – lipsuri, stergeri de informatii;
2. Generalizam. Specificarea tuturor conditiilor si exceptiilor ar face conversatia mult prea plicticoasa – generalizari.
3. Oferim o viziune simplificata a ceea ce dorim sa spunem, care in mod inevitabil modifica intelesul – distorsiuni.

Fiecare dintre cele trei operatii se concretizeaza in patternuri specifice. Modelul Meta contine un set de intrebari care incearca sa descurce si sa clarifice toate lipsurile, distorsiunilr, generalizarile limbajului. Aceste intrebari tintesc sa umple lipsurile informationale, sa recreeze structura si sa clarifice informatiile pentru a da sens comunicarii. Nu trebuie inteles ca vreunul din patternurile descrise este bun sau rau in sine. Aceasta depinde de contextul in care sunt folosite si de consecintele utilizarii lor.

Substantivele nespecificate

Subiectul activ al unei propozitii (actiuni) poate fi anulat, eliminat, folosind o exprimare pasiva, spunand de exemplu „Casa a fost construita”, mai degraba decat „X a construit casa”. Acest tip de omisiune poate implica o viziune a lumii ca spectator pasiv, neajutorat, in care lucrurile se intampla fara nici o responsabilitate din partea persoanei. Corectitudinea din punct de vedere gramatical a propozitiilor de acest tip nu ofera nici un fel de garantie a claritatii lor.

Atunci cand auzim o propozitie care contine un substantiv nespecificat, putem solicita informatia lipsa intreband cine este autorul actiunii, subiectul activ al propozitiei. Substantivele nespecificate sunt clarificate deci intreband „Cine sau Ce anume...?”

Verbele nespecificate

Uneori verbele pot fi si ele nespecificate, de exemplu: „Ea isi face rau singura”, „El m-a ajutat” sau „Incerc sa-mi amintesc asta”.

Poate fi important de stiut cum au fost facute aceste lucruri (actiuni) iar pentru aceasta avem nevoie de adverbe.

Verbele nespecificate sunt clarificate intreband „Cum sau Ce anume...?”

Comparatiile

Propozitiile in care apar termeni ca „cel mai bun”, „mai bun”, „mai rau”, „cel mai rau” presupun existenta comparatiilor iar acestea pot fi facute numai daca dispunem de ambii termeni. Daca unul lipseste, trebuie sa intrebam pentru a afla. De exemplu „Am fost slan in aceasta discutie”. Slab in comparatie cu ce sau cu cine?

Foarte des, termenul lipsa al comparatiilor este nerealist si poate conduce persoana la sentimente de inferioritate, neputinta, inadecvare, cum ar fi cazul in care compar de exemplu performantele mele sportive cu cele ale unui campion mondial.

Comparatiile sunt clarificate intreband „In comparatie cu Ce sau cu Cine...?”

Judecatile (evaluarile)

Sunt legate destul de strans de comparatii, desi nu le implica in mod necesar. Daca cineva spune „Sunt o persoana egoista”, il putem intreba „Cine spune asta?”. Daca va raspunde „Eu”, atunci il putem intreba „Care este standardul dupa care te apreciezi astfel?”.

Este util deci sa stim cine face o judecata, cui apartine si de asemenea, care sunt motivele, argumentele, ratiunea pe care se intemeiaza. Adesea adverbele dau de o parte persoana care face aprecierea.

Judecatile sunt clarificate prin intrebarile „Cine a facut aceasta apreciere?” si „Pe ce argumente, idei se bazeaza ea?”

Substantivarile

Acest pattern denumeste situatia in care un verb – care descrie un proces aflat in desfasurare sau o actiune – a fost transformat, inlocuit cu un substantiv static. Termenul apartine lingvisticii. De exemplu, „Invatarea si disciplina, aplicate cu respect si fermitate, sunt esentiale in procesul educativ.” Daca un substantiv nu poate fi vazut, auzit, atins, mirosit, gustat, deci nu este obiectiv, el este o substantivare.

Substantivarile n-au nimic rau in sine, ele pot fi folositoare, numai ca ascund diferentele care apare intre modelele (hartile) despre lume ale oamenilor. Ce inseamna cand cineva spune „Am o memorie slaba”? Pentru a afla, putem intreba ce informatii anume sunt dificil de memorat pentru el si cum procedeaza pentru a le memora. Cineva care gandeste ca are memoria slana se poate simti neajutorat si inadecvat. Credinta ca lumea externa este modelata de felul in care vorbim despre ea este ca si cum am manca fotografia care prezinta un fel de mancare apetisant. Cuvintele pot fi combinate si manipulate in moduri care n-au nimic de-a face cu experienta senzoriala.

Substantivarile sunt un fel de „balauri” ai acestui model. Ele nu produs nici un rau atat timp cat nu acceptam ideea ca exista in mod real. Ele ster gata de multe informatii incat abia daca mai ramane ceva. Prin aceasta transformare a proceselor in lucruri, substantivarea poate fi considerata ca cel mai important model de distorsiune a limbajului.

Ele sunt clarificate prin transformarea in verba si solicitarea informatiilor lipsa. „Cine substantiveaza in legatura cu ce?” si „Cum face el asta?”.

Alte carti de acelasi autor

Psihogenealogie. Diagnoza, interventia si vindecarea istoriei familiale

Pagini: 239 / Pret: 49.00 lei
In ce masura deciziile membrilor familiilor noastre ne influenteaza viata si propriile decizii? Cum depinde scenariul personal de viata de alegerile facute de antecesorii nostri? Retrairea istoriei familiale in terapie ne poate oferi ocazia de a descoperi sensul existential, dezvaluind dorinte, nevoi sau vise -uitate-. Metodele si tehnicile psihogenealogiei sunt prezentate in cartea -Psihogenealogie. Diagnoza, interventia si vindecarea istoriei familiale-, coordonata de Iolanda Mitrofan.

Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:

Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.

TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015