Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.

56 TITLURI DISPONIBILE |  |
23 TITLURI DISPONIBILE |  |
116 TITLURI DISPONIBILE |  |
11 TITLURI DISPONIBILE |  |
Abonati-va la Newsletter!
Vreti sa aflati ce carti de psihologie apar? Newsletterul este trimis bilunar. Alerta este trimisa la fiecare carte noua.
|
|
 |
|
Cum sa fii o mama buna pentru fiul tau
de Alain Braconnier
Alain Braconnier, experimentat psihoterapeut de copii, si-a propus in cartea -Cum sa fii o mama buna pentru fiul tau- sa le ghideze pe mame in dificila lor misiune de a-si creste si educa fiii. Alain Braconnier le arata mamelor cum sa-ti directioneze afectiunea si cum sa faca fata cu succes ingrijorarilor normale legate de fiii lor.
Stoc Epuizat
Daca doriti, puteti primi un email automat in momentul in care aceasta carte reintra in stoc.
|

Editura: Trei Colectia: Psihologie practica Pagini: 260
| |  Anul aparitiei: 2011 Editia originala: 2007 Traducere din limba franceza de Nicolae Balta | |  Coperta: Simpla (Paperback) Dimensiuni: 125 mm x 200 mm ISBN: 978-973-707-570-3 |
 Alain Braconnier Alain Braconnier este psihiatru, psihanalist si fost director general al Association de Sante Mentale din arondismentul 13 al Parisului. El preda la Universitatea Paris-V si la Scoala de psihologi practicieni.  |
Pagini din carte
Cuprinsul cartii
Introducere
I
Nu iti iubesti niciodata prea mult fiul
Capitolul I. Mamele au dreptul sa-si iubeasca fiul
"Atentie la Oedip"
O neintelegere reala
Florilegiu de idei false: prejudecatile legate de mame si de fiii lor
O poveste de dragoste
O intalnire de "gradul I"
Cea mai frumoasa istorie a omenirii
Un cuplu universal
O dorinta implinita
Pierderea unui fiu
Capitolul II. O relatie cu totul deosebita
O legatura pe viata
O dorinta ascunsa
O discretie incredibila: Freud si mama lui
Atingerea nu mai e de joaca
Secretele
Cele o mie de fete ale dragostei materne
Mama fericita si binevoitoare
Mama dragastoasa si pasionata
Mama protectoare si feroce
Mama posesiva si castratoare
Mama tematoare si distanta
Capitolul III. Nu exista dragoste fara ruptura
Micile afirmatii
"Nu mai sunt un bebelus!"
"Esti o mamica rea!"
"Mama mea e un buldozer"
"Mama mea e prea closca!"
"Mamei ii este mereu teama ca nu o voi mai iubi"
"Mama mea vrea intotdeauna sa stie ce fac!"
"Pe deasupra, mama e profesoara!"
"Dupa tot ce am facut pentru el"
Disparitia unei mame
Intalnirile ratate
Inceputurile proaste
Cand furia ia locul veneratiei
Aceste mame care doresc prea mult
Umplerea unui gol
Un mic barbat
Cine saruta prea mult nu imbratiseaza cum trebuie
"Micuta" mea nora
Un ideal masculin
O limita de netrecut: interdictia incestului
II
Sa cresti un baiat
Capitolul IV. Testosteron!
E baiat
Face mereu crize de furie
Pac Pac Pac esti mort!
Cu cat suntem mai nebuni, cu atat tipam mai rau!
De ce isi bate sora?
"Mamico, de vina sunt neuronii mei!"
Capitolul V. Mama-fiu, mama-fiica: care sunt diferentele?
Sa ii intelegi emotiile
Sa ii intelegi comportamentul zilnic
Sa-i intelegi comportamentele riscante
Sa ii intelegi dorintele
Sa il inveti sa comunice mai bine
Capitolul VI. Fiul meu creste
Etapele
In cautare disperata de mama
In fustele mamei
Nevoia de pudoare
Se duce singur la scoala
Desprinderea
Un barbat, dar tot "baietelul meu"
Cum sa ii vorbesti?
"Emile nu ma asculta": a manifesta autoritate fara a umili
"Jean e prea sensibil": a educa fara a rani
"Nicolas nu are incredere in el": a proteja fara a judeca
Dialogul mama-fiu
III
Baiatul cu mama, surorile, fratii si tatal lui
Capitolul VII. La ce servesc mamele?
Cele cinci calitati materne primordiale
Cand copilul creste
A proteja
A controla si a pedepsi
A incasa loviturile
Dreptul de a vrea
Sa semene si cu dumneavoastra
Respectul sau
Increderea sa
Sa il constrangi
Sa il aperi
Sa imparti responsabilitatea educatiei copilului cu tatal
Capitolul VIII. Familii, va iubesc!
Domnul "Loial" si doamna "Loiala"
Frate (frati) si sora (surori)
Ce de baieti!
Fiul unic
Capitolul IX. Familiile de astazi
De la "mamicile super" la "supermamici"
Dintotdeauna, sa te afirmi din dragoste pentru mama ta
Dragostea materna: calea reusitei
Mame de astazi, fii de maine
Ce rol ii revine tatalui?
Un loc real
Un reprezentant simbolic
O figura mitica: bunicul din partea mamei
O noua figura: socrul
Sa-ti cresti singura fiul
Familii recompuse
Doua "mame" sunt mai bune decat una singura?
Aparitia unui parinte vitreg
Sa fii noua sotie a tatalui sau
Sa fii mama lui cu un nou barbat
Construirea increderii
IV
Mi-e greu cu fiul meu: cum sa procedez?
Capitolul X. Scene din viata zilnica
Se impotriveste
Nu ii place decat sa se joace
E gelos
Nu isi alege prietenii cum trebuie
Minte
A furat
Are probleme scolare
Capitolul XI. Am probleme!
Fiul meu a fost agresat
Fiul meu este prea timid
Fiul meu nu are incredere in el
Fiul meu e prea anxios
Fiul meu e deprimat
Fiul meu se drogheaza
Fiul meu este violent
Fiul meu are probleme sexuale?
Cand sa apelam la profesionisti?
Concluzie
Test: Ce tip/tipuri de mama sunteti?
Note si referinte bibliografice
Fragmente din carte
"Nu mai sunt un bebelus!"
A creste este din punct de vedere simbolic un act agresiv, deoarece sa cresti inseamna sa iei locul cuiva intr-un timp mai lung sau mai scurt, o noua clasa de varsta ia locul clasei precedente de varsta. Donald Winnicott, psihanalistul englez, a descris foarte bine acest proces de cucerire. La baza oricarei dezvoltari, indeosebi in momentul adolescentei, exista o crima, uciderea parintilor, "crima" simbolica care afecteaza negativ imagini parentale interiorizate provenite din copilarie, adica reprezentarile pe care copilul le avea despre parintii lui.
Aceasta explica transformarea destul de brusca a raporturilor dintre parinti si copii in adolescenta. Prezenta parintilor era pentru copil o sursa de reconfortare, de liniste si de siguranta; in adolescenta, aceeasi prezenta devine o sursa de tensiune, de neliniste. Daca apropierea parintilor este pentru copil un factor de linistire, ea este pentru adolescent un focar de excitatie. Aceasta rasturnare de perspectiva este fundamentala. Ea explica in mare parte remanierea necesara a relatiilor si nevoia de "despartire" din adolescenta.
Majoritatea mamelor sunt multumite sa-si vada copilul cautandu-si autonomia, chiar daca, in acelasi timp, se simt parasite, neglijate, uitate, ele care au facut totul pentru binele fiului lor. Rezultatul acestor diverse miscari logice de o parte si de alta explica bine cunoscutele dificultati ale dialogului. Acest dialog este necesar, dar rareori lipsit de tensiuni. Daca tanarul cere sa fie ascultat si inteles, el se teme la fel de mult sa nu fie dezvaluit, scos la iveala. De unde si oscilatiile sale rapide, uneori de neinteles, si schimbarile lui de opinie. Acest fapt le face pe mame, dar si pe tati sa fie cuprinsi de deruta, perplexitate si chiar enervare.
Adolescenta este una dintre rupturile cele mai delicate din relatiile mama-fiu. Baiatul trebuie sa se achite de o sarcina dificila: sa spuna adio copilariei. La modificarile fiziologice pubertare se adauga o alta mare schimbare: reusita de a se detasa si chiar de a nu mai experimenta comportamente, moduri de relatie, placeri si proiecte construite, elaborate si traite impreuna cu parintii. Este vorba de o adevarata pierdere a "obiectelor infantile", in care pierderea refugiului matern, si intr-un sens mai larg parintesc, nu este voita, ci suferita si, oricum, resimtita de cel in cauza ca necesara.
Acest multiplu "ramas-bun, copilarie!" este evident progresiv si nu este niciodata complet fiindca fiecare pastreaza toata viata legaturi importante cu ceea ce a fost copilaria lui sub forma de amintiri, atitudini, trasaturi de caracter sau centre de interes. Totusi, acest adio succesiv spus copilariei este necesar pentru ca baiatul sa-si constituie personalitatea proprie si sa se individualizeze fata de apropiatii sai si indeosebi fata de mama lui. Aceasta, ca si tatal, va trebui in schimb sa demonstreze faptul ca nu doreste sa-si mentina fiul devenit adolescent intr-o stare de copilarie fara sfarsit, fara sa uite insa ca acest baiat mare mai are inca nevoie sa fie orientat, sfatuit, uneori indrumat si mai ales sa nu fie abandonat.
Indiferent de culturi sau de epoci, trecerea care este adolescenta este asociata intotdeauna cu punerea in scena a unei despartiri. Cel mai frecvent putem distinge trei etape traversate colectiv de grupul de "initiati": despartirea de grupul familial, moartea simbolica printr-o indepartare sociala si/sau geografica de durate variabile; apoi invierea si reintegrarea intr-un nou statut social.
In perioada mortii simbolice, legaturile sunt exclusiv masculine cu dimensiunea identitara pe care aceasta o presupune si practicile urmaresc distrugerea statutului de "baietel" al initiatului (infruntarea unor riscuri in padure sau in probe initiatice, umiliri, maltratari, marci corporale, taceri, rataciri etc.), dar si invatarea secretelor barbatilor.
Aceste practici marcheaza necesara despartire a baiatului de mama lui. Vor urma renasterea, deseori desemnata ca o trecere printr-un loc simbolizand o matrice, si reinsusirea micului barbat, zamislit simbolic, de aceasta data de catre tati. Aceasta renastere ii da baiatului o noua identitate indispensabila pentru a aspira la casatorie si la functia paterna: "Maternitatea il pune pe copil in situatia de obiect in procesul reproducator. Initierea il inalta la o pozitie de subiect in ordinea filiatiei, autorizandu-l sa se casatoreasca, pentru a produce copii, urmasii lui".
"Esti o mamica rea!"
Nici unei mame nu ii place sa auda aceste cuvinte bine cunoscute rostite de fiul ei adorat. Totusi, aceasta afirmatie inseamna ca aceasta mama astfel apostrofata este o mama buna. Suntem departe de crima lui Oreste care, asasinandu-si mama, pe Clitemnestra, pentru a-si razbuna tatal, spune: "Da, mi-am ucis mama, si am facut dreptate deoarece avea mainile patate cu sangele tatalui meu si ura zeilor impotriva ei".
Aici, avem o dovada evidenta ca acest baietel considera in general ca este o "mama draguta" altfel, el nu ar face diferenta. Avem mai ales dovada ca mamica a stiut sa spuna "nu" uneia dintre cererile sale sau unuia dintre capriciile sale de moment. O alta varianta a acestui atac filial poate fi: "Nu te mai iubesc!". Si acesta este deseori semnul ca vointa de control omnipotent a baietelului asupra mamei sale a esuat, din fericire.
Mamele trebuie sa poata spune "nu" acestei omnipotente si uneori sa se ocupe de ele insele, ca si de ceilalti, sa poata actiona in deplina libertate, sa plece si sa se intoarca cand vor si, chiar, sa uite de "micul lor tiran" pentru a se gandi la propria lor viata.
"Mama mea e un buldozer..."
Etienne are 17 ani si prezinta momente de deprimare care i-au alertat pe parintii lui. Mama lui vine sa-mi vorbeasca de fiul ei. Inainte ca eu sa il consult imi lasa impresia unei femei energice, afective si foarte nelinistite din pricina baiatului ei. Acesta, care e inteligent, a avut pentru prima data rezultate proaste la scoala si a vorbit chiar de o lipsa de gust pentru viata. Opt zile mai tarziu, il vad pe Etienne singur. Prima lui fraza este "Mama mea e un buldozer"...
Alte carti de acelasi autor
|
Alte titluri de specialitate de pe PsihoShop.ro:
|
|
|
Copyright © 2008-2020 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.
TEL INFO - CONSUMATOR: 0800 080 999 - linie telefonica cu apelare gratuita | ANPC
Operator date personale inregistrat la ANSPDCP sub nr. 34250 din 24.02.2015
|
|