Editura: Trei
Colectia: In afara colectiilor
Pagini: 544
| |
Anul aparitiei: 2009
Editia originala: 2006
Editia originala aparuta in limba romana
| |
Coperta: Cartonata (Hardcover)
Dimensiuni: 150 mm x 210 mm
ISBN: 978-973-707-264-1
|
Descrierea editorului
Asa cum filosofia traditionala s-a straduit sa spuna totul despre spirit din perspectiva constientului, filosofia inconstientului abordeaza spiritul din perspectiva zonelor subliminale ale psihicului, mai superficiale sau mai profunde (inconstient personal, inconstient colectiv). Doua ii sunt ideile structurante: „spiritul este impur" si „exista spirit inconstient". Ambele pun in discutie doua dintre axiomele filosofiei traditionale, si anume „spiritul este pur" si „constiinta este consubstantiala spiritului". In masura in care reconsidera spiritul dintr-o perspectiva unica, demersul meu regaseste vocatia sistematica a filosofiei, fara a urmari realizarea ei integrala. Cititorul se intalneste pe parcursul lecturii cu hermeneutica, estetica, filosofia religiei, etica, filosofia stiintei – toate regandite din perspectiva inconstientului. (...)
Daca filosofia este spirit intors asupra spiritului (C. Noica), atunci problema posibilitatii unei filosofii a inconstientului poate fi reformulata in felul urmator: se ocupa intr-adevar filosofia inconstientului de spirit? Daca un astfel de demers, alimentat, in cazul prezentei carti, de psihologiile abisale, ar reduce spiritul la regiunea sufletului, atunci faptul ca s‑ar intitula pretentios „filosofia inconstientului" nu i-ar schimba natura. Cu alte cuvinte, exista in psihanaliza ca teorie a inconstientului pasaje care pot da seama nepsihologist de spirit, de acel noi din fiecare eu, sau macar implicatii care pot fi fructificate din aceasta perspectiva? (...)
In „Orizont si stil", prima sectiune a Trilogiei culturii, vom gasi aprecierile definitive ale lui Blaga asupra psihanalizei si vom putea urmari modul in care filosoful roman intelege sa incorporeze in teoria sa asupra culturii elementele din psihanaliza pe care le considera viabile. In acelasi timp insa, Blaga, spirit creator, nu va ezita ca pe canavaua unor idei preluate sa brodeze tesatura originala a „noologiei abisale", prin care crede pe buna dreptate ca aduce o contributie la dezvoltarea teoriilor abisale. Prin aceasta includere a unor idei psihanalitice in edificiul sau filosofic, dar mai ales prin dezvoltarea lor creatoare se singularizeaza cu adevarat Blaga, sub aspectul relatiilor cu psihanaliza, in cultura romana.
Vasile Dem. Zamfirescu
 Vasile Dem. Zamfirescu Vasile Dem Zamfirescu (n. 28 octombrie 1941, Bucuresti) este psihanalist, filosof, profesor universitar, scriitor, editor, eseist si traducator. A urmat cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Pedagogie, din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in 1975, la indemnul lui Constantin Noica, al carui discipol a fost aproape 20 de ani, a absolvit Facultatea de Filologie. In 1975, a sustinut doctoratul in filosofie cu tema -Etica si psihanaliza. In 1988, isi incepe practica in psihanaliza, iar in 1990 devine membru fondator al Societatii Romane de Psihanaliza. Din 1997, este membru al Asociatiei Psihanalitice Internationale. |
Pagini din carte
 
Cuprinsul cartii
I PRELIMINARII LA O FILOSOFIE A INCONSTIENTULUI
1. Este posibila o filosofie a inconstientului?
1.1. Cultura filosofica a lui Freud
1.2. Filosofia traditionala si perspectiva inconstientului
2. Ideea si conceptul de inconstient in istoria filosofiei
3. Inconstientul in psihanaliza
3.1. Factualitatea teoriei freudiene
3.2. Continuturile inconstientului si structura psihicului. Natura si cultura in psihanaliza
4. Filosofie si psihanaliza. Tur de orizont contemporan
4.1. Psihanaliza — obiect al teoriei si filosofiei stiintei
4.2. Evidentierea si fructificarea implicatiilor filosofice ale psihanalizei
4.3. Psihanaliza filosofiei
II IMPURITATEA SPIRITULUI: PSIHANALIZA CA HERMENEUTICA
1. Hermeneutica si filosofie
2. Hermeneutica psihanalitica si relatia spirit suflet
3. Principiile hermeneuticii psihanalitice
4. Spiritul inconstient si problema psihologismului
5. Actul ratat si cogito-ul cartezian. Problema subiectului
6. Interpretarea visului — paradigma a hermeneuticii psihanalitice. Dorinta
7. Hermeneutica simptomului nevrotic. Dorinta si legea
7.1. Complexul Oedip in isterie
7.2. Sensul fobiei micului Hans
7.3. Nevroza ca negativ al perversiunii
7.4. Complexul Oedip in nevroza obsesionala
7.5. Nevroza si conditia umana
8. De la psihologia inconstientului la estetica: Witz-ul
8.1. Placerea estetica
9. Estetica psihanalitica: complexul Oedip in literatura
9.1. Straniul si complexul Oedip
9.2. Hamlet si Oedip
9.3. De la Fratii Karamazov la Totem si tabu
9.4. Paradigma literara a psihanalizei: Oedip rege
9.5. Romanul, gen oedipian?
10. De la psihanaliza religiei la religia psihanalitica. Freud si Jung
10.1. Nevroza, arta, religie
10.2. Religie si dorinta
10.3. Elemente religioase in psihanaliza
11. Impuritatea moralei: resentiment si morala
11.1. Fenomenologia si psihologia resentimentului
11.2. Sociologia resentimentului
11.3. Valorizarea produselor culturale ale resentimentului
12. Psihanaliza spiritului stiintific
12.1. Inconstientul personal si stiintele naturii
12.2. Inconstientul colectiv si stiintele naturii
12.3. Calea spre obiectivitate in stiintele omului
13. Hermeneutica psihanalitica — propedeutica la spiritul liber
III ANTROPOLOGIA PSIHANALITICA
1. Psihanaliza ca hedonism
1.1. Sexualitatea infantila sau placerea ca scop in sine
1.2. Scurt excurs despre anaclisis
1.3. Paradigma sexualitatii infantile
1.4. Mica pubertate
1.5. Dublul inceput al vietii sexuale
1.6. Dovezi indirecte despre existenta sexualitatii infantile
1.7. Este copilul un „pervers polimorf"?
1.8. Fundamentul biologic al sexualitatii infantile
2. Hedonismul in istoria filosofiei. O parafraza marcusiana
2.1. Locul psihanalizei
3. Freud — critic al culturii
3.1. Restrangerea placerii sexuale
3.2. Reprimarea agresivitatii ca sursa de neplacere
3.3. Critica si conformism
3.4. Este posibil un principiu nerepresiv al realitatii? O alta parafraza marcusiana
4. De la antropologie la ontologie: Eros si Thanatos
4.1. Erosul sau pulsiunile vietii
4.2. Thanatosul — un instinct „filosofic"?
4.3. Confruntarea dintre Eros si Thanatos ca fundal al vietii
5. Desexualizarea psihanalizei sau teoria relatiei cu obiectele ca psihanaliza a socialitatii. Glose la o lucrare de sinteza
5.1. Schimbare de paradigma in psihanaliza?
5.2. Margaret Mahler sau esecul armonizarii celor doua teorii
5.3. Teoria celor doi factori — o solutie echilibrata
5.4. O pozitie radicala — renuntarea la teoria instinctelor
5.5. O noua viziune asupra omului?
IV NOOLOGIA ABISALA
1. Freud si „inconstientul de sus"
1.1. Formarea Supraeului
1.2. In cautarea originarului: Supraeul precoce
1.3. Morala inconstienta si morala constienta
1.4. Maturitatea morala
1.5. Comunismul si infantilizarea morala
2. Spiritul inconstient ca arhetip la C.G. Jung
2.1. Premise filosofice: psihologia analitica sau a complexelor ca noologie abisala
2.1.1. Dimensiunea arhetipala a moralei: a priori ul jungian
2.1.2. Excurs: o perspectiva lamarkista asupra formarii arhetipurilor
2.1.3. A priori formal sau material?
2.1.4. Intre psihologism si misticism: problema reductionismului
2.1.5. Spirit, suflet, corp
2.1.6. Metapsihologia jungiana
2.2. Principii si metode pentru cunoasterea spiritului inconstient
2.3. In lumea spiritului inconstient
2.3.1. Caracteristicile arhetipurilor — o incercare de sinteza
2.3.2. Un inventar al arhetipurilor tipice si atipice
2.3.2.1. Arhetipuri sau existentiale?
2.3.2.2. Arhetipuri neincadrabile
2.3.2.3. Cateva arhetipuri tipice
2.4. Simbolul — vehicul al arhetipurilor
2.4.1. Relatia Freud Jung sau contradictia unilaterala
2.4.2. O ilustrare: simbolurile geometrice ale Sinelui
2.5. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor
3. De la arhetipuri la factori stilistici
3.1. Psihanaliza, publicistica, dramaturgie
3.2. Filosofia culturii ca noologie abisala
3.3. Arhetipuri si factori stilistici
3.4. De la transcendental la transcendent
3.5. Manifestare simbolica si personanta
Bibliografie
Fragmente din carte
1 Este posibila o filosofie a inconstientului?
Desi in istoria filosofiei exista o carte intitulata semnificativ Philosophie des Unbewußten (1869) (Filosofia inconstientului), scrisa de Eduard von Hartmann, carte suficient cunoscuta si discutata in epoca, reluarea aceleiasi teme spre sfarsitul secolului al XX-lea, la mai bine de o suta de ani de la incercarea similara anterioara, are nevoie de legitimare teoretica. Atat motive conjuncturale, superficiale, cat si motive profunde, esentiale o fac necesara.
Mai intai, in cultura romana, dominata de ideologia comunista timp de aproape o jumatate de secol, ideea de inconstient a fost eliminata din campul reflexiei oficiale in numele unui pretins rationalism. Atat incercarile filosofice dedicate acestei teme, foarte numeroase in Occident, cat si orientarile psihologice abisale derivate din freudismul initial au ramas in afara constiintei filosofice in conditiile interzicerii lor exprese.
Literatura occidentala dedicata problemei, literatura care continua sa fie accesibil fragmentar si oarecum aleatoriu cercetatorului roman, nu contine o lucrare totalizatoare de tipul celei scrise de Eduard von Hartmann. Cercetarile occidentale, care stau, chiar in domeniul filosofiei, sub semnul specializarii, se concentreaza de obicei asupra unui singur autor, fie el Freud, Jung sau Lacan, nepropunandu-si o sinteza a implicatiilor filosofice proprii orientarilor psihanalitice.
In al treilea rand, in raport cu reperul (sau modelul) mentionat initial, lucrarea de fata nu opereaza doar cu mijloace filosofice. Ea isi propune sa prelucreze, din perspectiva filosofiei, cunostinte provenind din domenii care se revendica de la stiinta. Daca pretentia emisa de Freud si unii epistemologi contemporani ca psihanaliza apartine stiintelor naturii s-ar dovedi indreptatita, atunci s-ar pune intrebarea in ce mod psihanaliza ca ramura a stiintei poate alimenta o filosofie.
Oricum ar fi, problema esentiala, in functie de raspunsul la celelalte intrebari conteaza sau nu, este insasi posibilitatea principiala a unei filosofii a inconstientului. Daca filosofia este spirit intors asupra spiritului (C. Noica), atunci problema posibilitatii unei filosofii a inconstientului poate fi reformulata in felul urmator: se ocupa intr-adevar filosofia inconstientului de spirit? Daca un astfel de demers, alimentat, in cazul prezentei carti, de psihologiile abisale, ar reduce spiritul la regiunea sufletului, atunci faptul ca s-ar intitula pretentios „filosofia inconstientului” nu i-ar schimba natura. Cu alte cuvinte, exista in psihanaliza ca teorie a inconstientului pasaje cate pot da seama nepsihologist de spirit, de acel noi din fiecare eu, sau macar implicatii care pot fi fructificate din aceasta perspectiva?
Raspunsul meu la aceasta intrebare este fara ezitare afirmativ si se bazeaza pe dezvoltarile de care cititorul va lua cunostinta parcurgand capitolele urmatoare. Pe de o parte, psihanaliza ca hermeneutica aplicata culturii documenteaza inconfundabil impuritatea spiritului. Spre deosebire de filosofia traditionala si mai ales spre deosebire de idealismul german, care considera puritatea spiritului ca subinteleasa, hermeneutica psihanalitica intalneste pozitia lui Nietzsche, care afirma impuritatea funciara a spiritului. Chiar daca filosofia inconstientului, in ipostaza de demers care demonstreaza, cu ajutorul psihanalizei, impuritatea spiritului, ar pune la indoiala independenta sa genetica, autonomia functionala ii este dincolo de orice indoiala. Iar aceasta autonomie este cu atat mai mare cu cat spiritul isi cunoaste si asuma impuritatea. Nietzscheeana idee a spiritului liber primeste in filosofia inconstientului temeiuri noi, mai solide.
Pe de alta parte, o a doua idee esentiala a filosofiei inconstientului este ideea spiritului inconstient. Dincolo de diferentele dintre Freud si Jung sau Blaga, diferente care tin mai mult de gradul de claritate al constiintei filosofice, la fiecare dintre ei intalnim intr-o forma sau alta ideea sau chiar notiunea de spirit inconstient. La Freud, acesta e numit Supraeu si se formeaza in onogeneza, in timp ce la Jung vom intalni termenii de inconstient colectiv si arhetip, iar la Blaga pe cel de factori stilistici. Desi incerta in detaliile sale, provenienta spiritului inconstient este, in optica jungiana sau blagiana, de natura supraindividuala.
Din unghiul de vedere al filosofiei traditionale, pentru care spiritul este indisolubil asociat constiintei, raspunsul la intrebarea de mai sus nu poate fi decat negativ. Ca ilustrare paradigmatica pentru identificarea spiritului cu constiinta, altfel spus a spiritului pur si simplu cu spiritul constient, poate fi citat un pasaj din Filosofia spiritului a lui Hegel: „Spiritul insa are puterea sa se mentina in contradictie si deci in durere, atat impotriva rautatii, cat si a nenorocirii. De aceea, logica obisnuita se insala cand socoteste ca spiritul este ceva ce exclude total de la sine contradictia. Dimpotriva, orice constiinta contine o unitate si o separatie, prin urmare, o contradictie...”
Pe o pozitie identica se situeaza, peste timp, cunoscutul reprezentant al filosofiei vietii Ludwig Klages un nu mai putin cunoscuta sa cartea Der Geist als Widersacher der Seele (Spiritul ca adversar al sufletului). Iata un pasaj semnificativ: „Asa cum, in purtatorul vietii, trairea se leaga de traire si, datorita trairii, sufletul care traieste cu imaginea traita, constiinta purtatorului vietii inseamna seria actelor strict momentane ale spiritului.” Echivalarea spiritului cu constiinta inregistrata si de Nicolai Hartmann in Das Problem des geistigen Seins (Problema existentei spirituale) ca fiind caracteristica nu numai psihologismului, ci „teoriilor idealiste”, trimite la o problema care, din pacate, nu poate fi tratata aici fara riscul de a pierde firul principal al discutiei, si anume la relatia filosofiei cu psihologia.
S-ar parea ca, in cea mai mare parte, filosofia a fost construita tacit pe teza fundamentala a psihologiei constiintei: psihicul = constiinta. Chiar Hartmann, care disociaza spiritul de constiinta – nu orice existenta spirituala este constiinta, in acest caz incadrandu-se creativa si receptarea artistica, intelegerea intuitiva, gandirea intuitiva, rationamentul intuitiv, dupa cum nu oricarui act constient ii revine atributul spiritualitatii (inteligenta care ramane in slujba nevoilor vietii si pe care o intalnim si la animalele superioare) – admite, ca o reminiscenta a pozitiei de care se detaseaza, ca „Bewußtsein gehort irgendwie zum Geiste”, ceea ce inseamna ca, intr-un fel constiinta tine de spirit.
Important pentru scopul pe care mi l-am propus este faptul ca situarea (necritica) a filosofiei pe pozitiile psihologiei constiintei a generat conflictul, care se perpetueaza in diferite forme de o suta de ani, intre filosofie si psihanaliza, anul 1895 marcand, prin Studii despre isterie de Breuer si Freud, nasterea psihanalizei. Acelasi conflict va deveni manifest si in Romania ultimului deceniu al secolului XX, pe masura ce cartile de psihanaliza vor deveni tot mai numeroase, ocupandu-si locul cuvenit in constiinta teoretica a epocii.
Daca filosofia dominanta, construita pe premisa identitatii psihicului cu constiinta, este prin definitie antipsihanalitica, la randul ei, psihanaliza, axata pe ideea de inconstient, se opune filosofiei constientaliste.Faptul iese clar in evidenta in suficient de numeroasele referiri ale lui Freud la filosofie, minutios inregristrate de Paul-Laurent Assoun in cartea Freud, filosofia si filosofii.
Alte carti de acelasi autor
 |
|
Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana
Pagini: 408 / Pret: 49.00 lei
In a patra editie a volumului -Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana, Vasile Dem. Zamfirescu prezinta psihologia inconstientului, cunostinte esentiale despre inconstient in functie principalele sale abordari - freudiana, adleriana, jungiana si contemporana. Cartea constituie o initiere in psihanaliza atat pentru cei ce doresc sa fie terapeuti, cat si pentru cei pasionati de domeniu. | |
 |
|
Intre logica inimii si logica mintii
Pagini: 314 / Pret: 34.00 lei
Daca exista intr-adevar o logica a inimii, cum gandea Pascal, atunci ambivalenta afectiva este unul dintre capitolele sale importante. Vechii moralisti au inregistrat fenomenul cu mult inainte de aparitia psihanalizei, dar formularile lor devin pe deplin transparente si se imbogatesc cu sensuri noi abia intr-o lectura psihanalitica, sustine Vasile Dem. Zamfirescu. | |
 |
|
In cautarea sinelui. De la filosofie la psihanaliza in comunism
Pagini: 496 / Pret: 41.00 lei
In cartea -In cautarea sinelui. De la filosofie la psihanaliza in comunism, Vasile Dem. Zamfirescu ii invita pe cititori sa-l insoteasca pe drumul sinuos pe care l-a parcurs pentru a trai fascinanta experienta, deloc comoda sau facila, a intalnirii cu propria umbra. Puteti urmari doua incercari de atingere a Sinelui: una se petrece in universul spiritual al filosofiei, cealalta in lumea sufletului subteran, dezvaluita de psihanaliza. | |
|
